vineri, 29 noiembrie 2013

tu ce datorii ai de de achitat?

Horoscopul si influenta karmica: Tu ce datorii ai de achitat?
Gemeni
Sub alte infatisari si in alte timpuri, cei care s-au nascut acum sub semnul Gemenilor au fost teologi, asceti sau poate filozofi. Au fost foarte deconectati de la partea materiala si se bucurau de foarte putine lucruri, daca reuseau sa se bucure de ceva.
In aceasta viata, Gemenii sunt persoane foarte deschise si le place compania oamenilor. Vad mereu partea plina a paharului si nu se dau la o parte atunci cand vine vorba de munca. Le place sa lucreze in echipa si zambesc foarte des.
De fapt, ei stiu ca veselia este cel mai bun medicament. Spre deosebire de existentele anterioare, ei au invatat acum sa se bucure si sa fie recunoscatori pentru toate lucrurile marunte dar frumoase ale vietii.

Mai multe zodii AICI.

miercuri, 27 noiembrie 2013

Red Hot Chili Peppers – Snow


The more I see the less I know
The more I'd like to let it go
Hey oh, whoa

ninge. doar atât?

Ziceam zilele trecute că cică ninge, uite că ninge. N-a venit bine zăpada asta, în plus, ieri, când am ieșit afară și ningea am avut un sentiment tare american: ce e asta? Ce e asta, ninsoarea?
Am detestat atât de mult zăpada de anul trecut, în fond, am detestat iarna trecută și mai tot anul trecut, încât parcă am și uitat că mai există așa ceva, ca atunci când ai o traumă și uiți tot ce s-a întâmplat, de parcă mintea îți refuză amintirile și nu mai concepe ideea de iarnă/zăpadă.
Mda. Cam așa a nins în București. Cam nașpa peisajul, ce-i drept, Bucureștiul îmi dă impresia unui oraș strict de vară, în care frigul nu are ce căuta. Dar uite altă zăpadă, an de an și toți copacii ăștia în care nici ciorile nu se mai așează. Acum vreau la munte, cel puțin pentru niște fotografii. Ori o vacanță de vreo 5 luni.

-m.

duminică, 24 noiembrie 2013

Amy Macdonald - This Pretty Face



You'll never know who you'll meet on your way to the top
You'll probably see them again when your fame starts to drop
Down down, I'll meet you on the ground
It's no good with your hair and your shiny blue eyes
It's no good when you finally start to realize
I need something more
This pretty face don't work no more

Wham! – Wake me up before you go-go


M-am trezit în după-amiaza asta, după un somn de fix o oră – nici-un minut mai puțin – cu melodia asta în cap. N-am mai ascultat-o de ani de zile, dar e perfectă pentru starea mea de acum. Mai ales că afară plouă, e un întuneric calm și... plec la gară. :)

- miku

Wake me up before you go-go 
Don't leave me hanging on like a yo-yo
Wake me up before you go-go
I don't want to miss it when you hit that high

cică ninge

Predeal 2012, arhivă proprie
O să ningă, așa zic toți. M-a sunat și maică-mea să mă întrebe dacă vreau să-mi aducă ghete+cizme de iarnă, haine groase etc. I-am zis s-aducă tot ce găsește, să am din ce alege. :))

Sinceră să fiu, mă bucur că apare zăpada. Că o să ningă. Nu îmi place mie frigul, dar parcă iarna asta am așteptat-o încă de-astă vară. Poate pentru că vreau o schimbare. Da, da, mai ieri mă plângeam de noul de aici, dar am zis și atunci,
noul nu e chiar așa nou. Nou ar fi să mă mut în Coreea. Sau în Japonia. Nu de alta, dar atunci chiar aș fi în pom și, după cum se zice, pomul ar fi și el în aer. Adică n-aș știi nici limbă, n-aș cunoaște pe nimeni, aș fi complet... ||. Și asta ar fi foarte tare. Aș mai schimba peisajul, aș mai ieși din cotidian și tabieturi.
Deci cum ziceam, cică ninge de mâine-poimâine, ba chiar că ar fi și un cod galben – n-am fost prea atentă la știri. Tot ce îmi bântuie capul e că vreau la munte, vreau să fac fotografii peisajului de munte. Am nevoie de un aparat mai bun, dar cred că ideea va rămâne în stand by până la Black Friday de anu' viitor.

A fost o fază mișto zilele trecute, când soră-mea zicea că voia o tabletă pentru băiatul ei, dar el să nu știe de ea, gen, să i-o aducă Moș Crăciun. Și în timp ce vorbea ea cu soțul ei despre tablete, vine băiatul ei și îi zice: auzi mami, da' nu vrei mai bine să mai așteptăm puțin, că o s-o primim gratis de Crăciun. Și soră-mea zice: păi cum? La care el: păi i-am scris eu o scrisoare lui Moș Crăciun, o să ne aducă el.
Evident, a fost fără replică toată situația, dar pe mine m-a bufnit râsu'. Ei, acum să te văd. 

- miku

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Cyndi Lauper - Girls Just Want To Have Fun




Cyndi Lauper a fost în tinerețe un fel de... Miley Cyrus a anilor '70.
Avea părul ras pe o parte, era cam șuie și voia să schimbe lumea.
A primit un Grammy și un Emmy, a vândut milioane de discuri și... a rămas în istoria muzicală.

m.

7 lovely logics / 7 gânduri "întregi la minte"


Am să traduc aceste 7 idei, pentru că mi se par atât de bune încât, dacă oamenii ar ține cont de ele, i-am vedea zâmbind muuuuult mai des.

7 gânduri "întregi la minte"
1.  Împacă-te cu trecutul tău, pentru a nu-ți strica prezentul.
2. Ceea ce gândesc alții despre tine nu este treaba ta.
3. Timpul vindecă aproape orice, așa că dă-i timpului niște timp.
4. Nimeni altcineva nu te poate conduce către fericire mai mult decât tu însuți.
5. Nu compara viața ta cu viața altora, pentru că nu știi ceea ce le este lor rezervat.
6. Nu încerca să te gândești la tot, e în regulă să nu știi toate răspunsurile.
7. Zâmbește, nu ai toate problemele din lume.

miercuri, 20 noiembrie 2013

gimme something to forget

I saw this quote somewhere on FB, which was saying: "don't wait for the oportunity, create it". I think this may suite to almost every moment of our lives, actually, it should suit in each moment of our lives. But it doesn't.
Another quote (again from FB) says: "People don't take trips, trips take people" (and I've realised this quote belongs to John Steinbeck).
Reading these quotes I've realised I've made a step forward. I've created a step on my "supposed-to-be-a-long-beautiful-life" and this might be the best thing I've ever done for me. It's quite hard to be so far away from all the things I used to call home, but still so beautiful, because this is all I ever wanted. It's like a paradoxal situation in which you enjoy the pain (don't go to S&M meanings). Still somehow I feel like I'm incomplete, like something it's missing. I don't even know what exactly I'm missing. Maybe I'm missing painting, or privacy, or... No. I think it comes from the habits. I was used to some sort of things. That's why all these strange feelings.
I think I miss being alone in my room. I miss shopping – I definitelly need shopping. I miss A., but somehow I miss everything and...
When I really think of this stuff I realise I don't really miss it. It's not a real miss. It's... it's like when you are in holiday and somehow you feel like you're empty without going to school, but when the school actually starts, you realise how good was without it and that you want holiday again. And this circle repeats over and over. I know that if someone would tell: O.K., let's go back home, I would feel even more empty, because what I have now is what I want.
I think I'm gonna take my notebooks (some kind of diaries) from Red. I need them and I'll show you some of my feelings from my 12's, when all I wanted was to be far away from home.
Now I am.
I also think about something, some words Caroline from The Originals said. It was like happines is not happines without having someone to enjoy with or something this way. It might be true.
I've always had this paranoia of not loosing people so I tried not to get too attached to them. I realise I did, it is involuntary. Now I somehow miss and I've come to what I didn't want.
The good fact is that people come and friends remain. And nothing seem changed, but if I look twice, everything is different. Or not. Oh, I'm so dizzy. I want a vodka.

-miku

nouăzeci și nouă de ani

Dacă nu aș fi alergică la pisici, mi-aș dori ca la bătrânețe să fiu o mămăiță care stă la casă, într-un oraș mic, drăguț și primitor de prin America, cu vreo două pisici și o grădiniță de flori în fața casei, dar pentru că sunt, îmi rămâne opțiunea celaltă, de a fi o bătrânică puțin cam scrântită care sare cu parașuta, merge cu rolele și se duce la concertele unor fomații gen The Cure, varianta 2099.

http://www.youtube.com/watch?v=cHKd0k7j42c

sari, fugi, țipă


Cred că am intrat oarecum în starea specifică dinaintea Crăciunului, cu toate că suntem abia în 20 noiembrie și practic mai sunt 35 de zile până la ajunul Crăciunului, adică o lună și 5 zile. Mai sunt 31 de zile până la vacanța de Crăciun, 21 de zile lucrătoare.
Se prea poate ca datele de mai sus să fie greșite, m-am uitat rapid pe calendar și oricum sunt cam adormită.
Motivul pentru aceste calcule? Nu știu exact.
De vreo două Crăciunuri încoace am impresia că sărbătorile sunt seci în cel mai propriu sens. Adică... adică primesc bani și îmi cumpăr singură ce vreau, ceea ce într-o altă situație ar fi perfect, dar parcă de Crăciun ar merita să fie o surpriză, nici nu mai contează dacă ceea ce primești nu-ți place. Nu zic acum să ne punem în cap sa-l procopsim pe cel care primește darul, dar să-i luam totuși ceva simbolic, un cadou. Adică să nu știe de el, că doar asta e magia... right? Prin urmare, încep să cumpăr cadourile de pe acum, ca să nu ajung în pana de bani și timp cu 5 zile înaintea Crăciunului.
Oricum, sunt entuziasmată ca de obicei de decorarea casei și am de gând ca anul ăsta să mă apuc din timp de decorațiuni. Anul trecut am transformat frigiderul într-un om de zăpadă, anul ăsta am de gând să fac și asta, dar și un om de zăpadă din pahare de plastic (foto) și... ce alte chestii handmade mai găsesc să mă atragă și sa mă simt în stare să le realizez.
Anul ăsta parcă aș vrea un brad natural, în ultimii ani am avut unul fals, dar parcă și el contribuie la "secătuirea" Crăciunului. Anul ăsta vreau vin roșu, șampanie de copii și vin fiert. Nu știu, chestii care sunt banale, dar care dau farmec. Gen sarmale, prăjituri de casă, cozonac....
O.K., mă opresc aici că sigur începem cu toții să umplem tastatura cu salivă și vise care ni se scurg prin nas, urechi, ochi și... pe unde se mai poate.

-miku

Enya - Wild Child & Caribbean Blue





trei dintre melodiile mele preferate de la Enya
acum câțiva ani am avut o perioadă în care ascultam aproape non stop melodiile ei
cred că istoria se repetă (și mai cred și că fraza asta a cam devenit un pleonasm)

-miku

marți, 19 noiembrie 2013

Incubus - Wish You Were Here



I lay my head onto the sand
The sky resembles a back lit canopy
With holes punched in it
I'm counting UFOs
I signal them with my lighter
And in this moment I am happy...happy

luni, 18 noiembrie 2013

ceva nou

Toată lumea (cel puțin partea aceea a lumii care are un minim spirit observativ) a conchis că secolul în care trăim este secolulul noului. Noul se manifestă sub mai multe forme. De exemplu, dacă vrei să ajungi celebru, trebuie să aduci ceva nou: ori să apari dezbrăcat pe scenă, ori să scrii despre ceva obișuinit, dar care ar scandaliza lumea care se dă drept "sfântă", ori să... nu știu, e vorba de nou sub forma șocantului. Cred că "șocant" e un cuvânt mult mai potrivit.
E bine, nu? Adică noul ăsta e bun, șocantul e bun. Dar până unde poate merge? Noi nu avem o limită clară. Desigur, există un fel de parametru final, moartea, dar hai să gândim altfel: animalele nu gândesc, dar au un limbaj prin care se înțeleg reciproc. Noi suntem superiori animalelor și le vedem din alt punct de vedere. Noi suntem un fel de "dumnezeu" pentru ele, hai să zicem petru furnici, pentru că suntem cu mult mai mari, cu mult mai puternici. Dar știți ce? Furnicile sunt și ele puternice. Pentru lumea lor, ele au o organizare foarte bine stabilită, un fel de societate a furnicilor.
Mă gândesc că și noi suntem la fel. Suntem niște furnici și în acest Univers există alte vietăți mai mari și mai inteligente ca noi, chiar dacă noi părem să fim cei mai inteligenți, iar societatea democrată cea mai bună soluție. Adică noi suntem așa, niște furnici care nu știu ce poate fi mai sus de ele, care avem șanse extrem de mici să escaladăm, de exemplu, un Everest al unei lumi care e mai mare ca noi. Și în timp ce noi ne zbatem aici sa luptăm pentru ceva care de fapt nu e așa important... alții ne studiază. Mă rog, asta sună a film S.F., dar presupun că ați prins ideea.
Azi îmi simt capul gol, de parcă de fiecare dată când mi se înfundă urechile la metrou mai pierd câte ceva. Oricum, e ceva ce furnicile nu vor înțelege niciodată, decât dacă vreun om se va găsi vreodată să facă experimente pe o furnică și să reușească să-i dea minte umană. Prin analogie, noi oamenii nu vom înțelege niciodată ce este mai mare ca noi decât dacă cei mai mari ca noi vor vrea asta.
Știți proverbul: "orice naș își are nașu'". Mda, cam așa funcționează orice.

-miku

[beloved] Reamonn

i love reamonn


The Cure - Lullaby




quietly he laughs and shaking his head 
creeps closer now 
closer to the foot of the bed 
and softer than shadow and quicker than flies 
his arms are all around me and his tongue in my eyes 
"be still be calm be quiet now my precious boy 
don't struggle like that or i will only love you more 
for it's much too late to get away or turn on the light 
the spiderman is having you for dinner tonight"

[test] alege o carte de tarot (ohlala)

Am găsit un test drăguț și taaaare optimist care îți spune "soarta", citind o carte de tarot. Evident, totul e o chestie care să-ți ridice moralul, dar funcționează perfect!

Rezultatul meu:
Felicitari! Ai tras Cartea de Tarot a DARULUI
Soarta ta sta sub semnul progresului si al evolutiei personale si putem spune ca te numeri printre carora destinul le-a zambit. Atunci cand fatalitatea insasi este de partea ta, ai chiar si potential de a-ti depasi propriile asteptari, nu doar pe ale celorlalti. In sens general, aceasta carte de tarot reprezinta abilitatile si talentul cu care ai fost inzestrata. Ti s-a insuflat inca de la nastere un har aparte, iar datoria ta in aceasta viata este sa incerci sa il valorifici si sa intorci o parte din ceea ce ti s-a dat inspre ceilalti.
Aceasta carte de tarot pe care ai extras-o reprezinta talentul, sufletul, sangele, pasiunea interioara covarsitoare. Trebuie sa le reversi asupra celorlalti pentru a atrage gratia divina si asupra ta. Puterea acestei carti nu este usoara, iar daca nu stii sa o accepti si sa fructifici pozitiv si adevarat harul, poti cadea cu usurinta in patimi si cai gresite. In acest caz, caderea nu iti va fi usoara si poate atrage nefericire si neimplinire dupa ea.
Accepta si iubeste adevarul despre tine insati: poti sa stralucesti si sa ajungi cea mai buna in domeniul in care activezi. Preia carma propriei sorti si strabate cu indrazneala hatisurile vietii. Gandeste-te ca harul tau inseamna depasirea limitelor si progresul si in niciun caz regresul. Succesul si realizarea pot fi cu usurinta de partea ta.

Aici găsiți testul.

-miku

duminică, 17 noiembrie 2013

sânge amestecat

Am vrut să scriu o poezie romantică. Ăsta a fost scopul meu. Eram fericită și am vrut să spun asta.


Ea-i privește buzele
Și îi sărută sângele care se scurge
pe bărbie, ușor ușor.
Lumina era divagată în particule întunecate,
Sângele părea negru
Cu reflexe de vișină stricată.
Îi sărută iarăși buzele,
Și pielea îi devine cu atât mai albă,
Cu cât viața îi e suptă mai avid.

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

conștient

Rar suntem conștienți de ceea ce avem. Rar ne dăm seama cât suntem de fericiți pentru că întotdeauna ne dorim să fim altcineva. Cred că momentan ne e imposibil să înțelegem ce posedăm și ce ne face fericiți. De fapt, reușim să înțelegem aceste lucruri atunci când le pierdem permanent/momentan.
Dacă azi am privirea bună, la 60 de ani nu voi mai vedea bine și abia atunci voi înțelege pe bune cât a însemnat de mult vederea. Dacă acum sunt destul de agilă și reușesc să merg foarte repede, să sar scări, să merg cu rolele, când voi avea 60 de ani se prea poate să nu mai fac asta, cel puțin nu la aceeași intensitate.
Am observat că eu sunt genul de persoană care nu face lucruri ce nu îi plac, iar atunci când trebuie să fac ce nu-mi place, fac în așa fel încât scot la suprafață ceea ce îmi place în neplăcut.
Oarecum paradoxal, sunt genul de persoană care nu poate să se bucure de ceea ce are in that very moment. Sunt fericită și cu cât sunt mai fericită cu atât mă gândesc mai mult la chestia că momentul fericit va trece. Nu asta e problema, totuși, rezolv ușor acest lucru, pentru că-mi dau seama că mă auto-sabotez și încerc să mă auto-repar.
Problema e că în timp ce ar trebui să "trăiesc momentul" (mamă ce răsuflată mi se pare expresia asta), eu încerc să mă conving că ar trebui să-l trăiesc. Adică trăiesc un fel de poveste în poveste, which is weird. Și mai weird e faptul că în timp ce ceva se întâmplă, eu îmi imaginez alte posibilăți de continuare a acelei întâmplări. Chestia e că visez prea mult și mă cam îndepărtez de realitate, iar asta nu e bine. Am mereu un fel de "candelă" de rezervă aprinsă și încerc mereu să înregistrez acțiunile unor oameni care îmi atrag atetia în mod special. Mă fascinează unii oameni, e drept. Îmi place să-i analizez și mă pierd în detalii. Sunt prea leneșă să-mi notez totul și iarăși pierd, pentru că urmăresc reacțiile oamenilor tocmai pentru că îmi trebuie (scriu ceva, un fel de roman).
Oricum, toată postarea asta a pornit de la ideea că sunt conștientă de un lucru: am experimentat tot ce voiam în materie de coafuri și am realizat cea care îmi place cel mai mult - păr mediu spre lung, breton drept, japonez/coreean. Deci azi am bifat un lucru pe o listă ipotetică a analizei proprii.

- miku

Daughter - Medicine



Pick it up, pick it all up.
And start again.
You've got a second chance,
you could go home.
Escape it all.
It's just irrelevant.

uite, scriu



« Noaptea trecută am avut iarăși visul-cutremur. Mă trezesc cu bătăile inimii neregulate, de parcă aș fi alergat la un maraton. Vreo 10 secunde de la trezire am impresia că e cutremur, că se mișcă patul, că totul o ia razna, că lumea se învârte. Aprind mereu lumina, merg să beau apă și mă pun înapoi în pat. Mă liniștesc și adorm. Nu știu, poate că visele au și ele un scop. Poate creierul vrea să-mi spună ceva ce eu nu înțeleg încă, ceva ce am observat, dar n-am vrut să bag în seamă, poate că toți cei care analizează visele au dreptate. »

– scriu, cică O_O
M.

un dulap... oh, stai, Narnia?!

Nu-i așa că și voi v-ați dorit mereu un astfel de "truc"?
Îmi aduc aminte ce bălării îmi treceau mie prin cap când stăteam într-un bloc cu 10 etaje. Voiam un tobogan uriaș care să coboare de la balcon până la mașină, voiam un tunel secret care să ajungă la o cameră secretă. Voiam o cameră secretă în perete – asta era cea mai mișto, că mi-am dorit-o și când m-am mutat într-un bloc cu 4 etaje. Voiam să am o cameră secretă în perete care cumva, când intram eu, să se mărească sau să intru într-un univers paralel și în camera aia să fie absolut tot ce mi-am dorit eu vreodată (asta ar fi însemnat o maaaare aglomerație). Apoi mi-am dorit să pot trece printr-o ușă secretă din dulapul meu în dulapul unei prietene al cărei apartament e exact lângă apartamentul meu (iar dulapurile erau cu spatele pe zidul cmun dintre apartamente). Și uite-acum o idee mișto, care sunt sigură că ar plăcea multor persoane...

M.

vineri, 15 noiembrie 2013

de fapt, clasici




vreau la operă, anul ăsta mă duc la opera din București. who knows when...
imediat ce apare sezonul friguros, încep să ascult muzică clasică
pe principiul "vecinii mei ascultă muzică clasică, indiferent dacă vor sau nu", am dat la un moment dat, acum vreo două ierni, foarte tare sonorul
era în preajma crăciunului și făceam curat, aveam aspiratorul pornit și voiam să aud mai bine
erau și geamurile deschise, așa că muzica s-a întins până la blocurile vecine...

M.

pe lista de cumpărături -

Citisem pe blogul Laurei Frunză o tehnică prin care să diferențiezi cumpărăturile necesare de cumpărăturile de tip moft. Ideea era următoarea: fă o listă cu ce vrei să cumperi și așteaptă o lună de zile; dacă după o lună de zile încă îți mai dorești acel lucru, atunci înseamnă că ori ai cu adevărat nevoie de el, ori îți place într-atât încât să-l și folosești o bună perioadă de timp.

De câteva zile încerc să fac astfel o listă de cumpărături, dar am realizat că în momentul de față nu am vreo anumită obsesie pe care trebuie să o cumpăr. Mi-a trecut și obsesia cu rucsacul de la Bershka, mi-a trecut și obsesia H&M (bine, asta e așa pt că n-am mai fost de-o groază de timp în vreun magazin H&M), daaaar am găsit un ceas de perete drăguț cu un personaj animat și mai drăguț, sub două imagini diferite.
Momentan nu știu pe care să-l aleg, așa că o să mai aștept. (bine, la mine e clar că ceasul ăsta e un moft, daaaar....)

M.
Ceas de perete Gorjuss-The White Rabbit

re-sious-ly seriously

Dorm. Acum. Chiar în momentu' ăsta. In this very moment, vorba englezului/americanului/vorbitorului de engleză/americană. Adică sunt atât de obosită că aș putea să dorm 3 zile și 3 nopți (vorba basmului - măăăi, da chiar sunt inspirată în somn) fără să mă trezesc măcar să merg la baie. De mâncare nici nu mai încape vorbă. Adică azi dimineață a sunat ceasul la 6, apoi la 6 și 5, apoi la 6 și 10, apoi la 6 și 15, apoi l-am oprit de tot, apoi m-am trezit brusc la 6:30 dorindu-mi să fie seară și ziua asta să se fi terminat. Și mi-am făcut patul, m-am îmbrăcat, am mâncat, totul în 15 minute. Și-apoi cred c-am adormit la loc, că nu prea îmi mai simt simțurile active. Mda. Eu și trezitul devreme... ca țăranul cu calculatorul.
BTW, ieri am aflat că la "carosabil" s-a zis inițial "căruțabil". Știți la ce mă refer. Partea unui drum destinată vehiculelor rutiere. Da, la început s-a zis căruțabil pentru că e un cuvânt care a fost tradus din franceză, "carosse", care înseamnă caleașcă/trăsură. La vremea când s-a tradus cuvântul în română, în România nu existau prea multe calești/trăsuri, așa că românul, poet cum e, a tradus "carosse" prin clasicul transport, "căruța". Și a ieșit astfel partea "căruțabilă" a drumului. Bineînțeles, când am început să avem si noi mașini, adică să pricepem că în afara țării noastre există pe bune și altceva, ne-am adaptat și am vrut și noi "carosabil", că doar n-o să fim noi cu ceva mai prejos decât 'ăi din afară.

M.

na, uite aici

citatul de mai jos este dintr-un articol despre copii. chestia e că se potrivește în orice situație

"Exista solutii alternative pentru orice situatie, depinde doar perspectiva din care privesti. Nu uita ca suntem fiinte hedonice si posedam particularitati incredibile, precum sintetizarea fericirii. Asta inseamna ca, independent de decizia pe care trebuie sa o luam, creierul nostru va fabrica automat motive favorabile pentru a ne sustine in directia in care decidem sa mergem."

M.

joi, 14 noiembrie 2013

o chestie

S-ar putea să fie o chestie tipică facultăților din România.
Cum pot unii profesori să vină în fața a 200 de studenți și să-și citească cursul? Adică frate, cum mai ai tupeul să-mi ceri mie să știu toate chestiile alea dacă tu, ca profesor trecut de o vârstă, nu ai fost în stare să le înveți?
Unii profi sunt îngrozitor de buni, adică se vede că sunt profi pe merit, că știu materia și dacă îi trezești în miezul nopții și îi întrebi.
Dar unii au fost puși pe ochi frumoși și asta mă dezgustă.
Da. Facultatea e un mare fâs.
Tot România e.

M.

P.S. mâine o să fie frig. să vă îmbrăcați bine

Paramore - Playing God


Gigi D' Agostino - The Riddle



ascultam melodia asta în prostie când eram mică
M.

vecinul cel cu păr mișto (rocker, păr lung, înalt, brunet)

(postarea asta cred că va fi tare savuroasă pentru familia mea; vă văd stând cu o pungă de popcorn și citind)

Am un obicei ciudat de a dezvolta atașamente față de persoane pe care nu le cunosc. Atașamentul dispare imediat ce încep să cunosc acea persoană. Practic, eu funționez exact pe dos față de o persoană normală.
Ce-i drept, m-am mai întâlnit cu vecinu' de mai multe ori până acum, dar nu l-am observat decât involuntar.
Și azi în metrou, în timp ce mă țineam bine de bară (keykey...), nu de alta, dar eram nemâncată și obosită și simțeam c-o să cad la umătoarea mișcare mai mare a metroului – era unul vechi – îl văd pe vecinu' stând pe un scaun. Nu știam că e vecinu', dar stați așa...
Îmi părea în primul rând "că l-aș lua de undeva", adică mi se părea cunoscut, dar aș fi putut jura că nu ne-am mai întâlnit până acum. Era îmbrăcat banal, dar mișto – asta se poate numai la anumiți oameni. Chestia mișto stă în faptul că are părul lung – în momentul de față (zilele astea, lunile astea, până-mi va crește mie părul, o să am un complex legat de lungimea părului) mă fascinează persoanele cu păr lung, indiferent de sex. Chestia și mai mișto e că lui îi stă foarte bine. Nu oricui îi stă bine cu părul lung, așa cum nu oricui stă bine cu părul scurt: eu sunt un exemplu. Și pentru că sunt destul de nesimțită cât să nu mă pot abține din holbat la oameni care mi se par mișto, mă tot uitam la el (probabil cu o mutră amețită).
La stația următoare, persoana care stătea lângă el pe scaun s-a ridicat și a coborât. Mă gândeam să mă așez, dar eram sigură că dacă mă așez aș fi făcut o plimbare cu metroul până la capăt de linie. Așa că am rămas în picioare. Și i-am admirat părul. Lung. Cam până sub coaste, dar subțire spre vârfuri, adică nu mătură, așa cum au unii. Practic, părul lui era perfect. La un moment dat și l-a strâns în coadă.
Ajunge metroul la stația X., eu cobor, coboară și el. Momâile din fața mea se mișcau pe scări ca niște melci morți, așa că am țopăit puțin – eram disperată, absolut disperată să ajung acasă cât mai repede – și am urcat câte două scări odata. Apoi am ajuns la cele rulante și... mda, aici am făcut pe leneșul suprem – nici nu se putea altfel.
Ies de la metrou, merg, merg, când să intru în bloc îi văd reflexia în geam. Era cam la vreo 5m în spatele meu. Și m-a pocnit amintirea. Ăsta e vecinul ăla mișto cu care am urcat cândva liftul asta vară și avea o voce mișto și și și etc.
Buuuun. Ajung la lift, intru în lift, intr și el, se întoarce, așteaptă să-i zic la ce etaj. Zic "3", dar vocea mea... awawaw, vocea mea cretină a sunat de parcă aș fi fost strangulată de o girafă și terifiată de o omidă. În același timp. A făcut un gest cum că "ah, da, așa e" și... am ajuns la 3, am zis "mersi" – omule – că doar îmi deschisese ușa și nu e frumos să nu zici mersi unul vecin atât de arătos, nu-i așa? A zis ceva, dar nu mai știu exact ce, și evident că eu am ținut drumul apartamentului.
Vreți să știți și continuarea?
M-am pus imediat în fața laptopului, v-am spus povestea, iar acum mă duc să-mi continui sporovăiala cu Doamna Bovary. O.K, O.K., mai întâi o să mă lălăi până pe la vreo 12 noaptea...

M.

miercuri, 13 noiembrie 2013

'nșpe mii de greșeli

De vreun an mă obsedează corectitudinea în textele pe care le scriu. Nu aici pe blog, blogul e mult prea relaxat. Mă refer la "cică romanele mele".  Știți vorba aia, când te chinuie talentu'... Da' mă chinuie rău, că am început vreo 10 chestii și n-am terminat niciuna.
Mă uitam în seara asta pe ceea ce scriam cu ani în urmă, aka la 13-14-15 ani, fix înainte de Atracție (cu Atracție am început să fiu puțin mai corectă în scriere). Totul era anapoda. Aveam texte uriașe, de sute de pagini, dar dacă aș încerca acum să le corectez, să le transform în vreun roman, ceva, ar fi imposibil. Dialog fad, descriere cretină, de copil handicapat. Dar na, era perioada aceea a forumurilor, unde totul era posibil. Adica mno, uitati-vă și voi în print screen-ul atașat.

M.

Pink Floyd - Shine On You Crazy Diamond



i want to scream: i adore you, pink floyd
i want to travel back in time, when they were having enormous concerts
i
want
that
.

M.

azi m-am împăcat cu Doamna Bovary

M-am certat cu domna Bovary cel mai probabil anul trecut pe vremea asta. În clasa a 12-a am avut o profesoară de Literatură universală care se credea o scriitoare neînțeleasă și se purta în consecință. Ce-i drept, ăștia din clasa mea își băteau joc de "moș crăciun" (își făcea moț în vârful capului și se îmbrăca mai mereu în roșu și era și cam dolofană, ce-i drept), iar "moș crăciun" se pierdea cu firea și vorbea uneori fără să mai facă acordul între predicat și subiect, trecea de la o idee la altă fără se termine propozițiile. Practic, este (pentru că cel mai probabil încă profesează) un eșec profesional care ar trebui închis într-o ipotetică închisoare a profesorilor.
Ei bine, la orele "magice" de Literatură universală am făcut și romanul lui Flaubert, Doamna Bovary. În acele zile eu am avut o ceartă de toată groaza cu madam' Bovary. Eu am văzut-o ca pe o cucoană trecută de 40 de ani, bădărană și nesatisfăcută, o vedeam, în fapt, de parcă ar fi fost identică cu profesoara mea. Prin urmare, eu și madam' Bovary nu ne-am suferit deloc.
M-am reîntâlnit cu ea și anul acesta, la cursul de "Tehnici de lectură". Am decis să-i mai dau o șansă, nu de alta, dar de data asta trebuie să ne prefacem amândouă că suntem prietene bune, că altfel niciuna dintre noi nu va trece examenul.
Așa că de data asta m-am apucat pe bune să citesc cartea – anul trecut citisem vreo 5 pagini și o aruncasem cât colo (impropriu, impropriu, pentru că am cartea pe Kindle). Și am citit aproape un sfert de carte. Eiiii, madam' Bovary asta (nr. 2, că domnul Bovary a mai fost căsătorit înainte) este tânără, sub 20 de ani (trebuie să recitesc petru detalii) și frumoasă, numai că este plictisită. Foarte plictisită, așa, cam ca mine. Am dezvoltat o ușoară stimă pentru Doamna Bovary, în primul rând pentru că e avidă de lux și cunoaștere. Mă regăsesc în personajul ei, în tipul ei de femeie. Soțul ei se poartă exemplar cu ea, lucru pe care nu l-a făcut cu cealaltă soție. Cred că domnul Bovary (cel puțin în primul sfert al cărții – nu am citit mai mult) este cel mai bun soț pe care ea l-ar putea avea și totuși ea este cu atât mai mult nefericită. Tânjește după petrecerile date de marchizi, de conți, tânjește după o viață dinamică.
Prin urmare, se pare că eu și Doamna Bovary ne-am schimbat părerile: dușmanul nostru comun – examenul – ne-a adus împreună. Asta și plăcerea pentru lux.

M.

Yiruma – Tears


i simply adore yiruma
since 4 years ago

Arctic Monkeys - Mardy Bum


So laugh and joke around 
Remember cuddles in the kitchen 
Yeah, to get things off the ground 
And it was up, up and away 
Oh, but it's rate hard to remember that
On a day like today when you're all argumentative 
And you've got the face on

marți, 12 noiembrie 2013

Birdy - Wings


experiment: haina îl face pe om

Am luat azi niște articole de îmbrăcăminte pe mine doar ca să văd dacă nu îmi mai plac pe bune, sau e o toană pentru că vreau altele.
Mi-am luat o pereche de adidași pe care i-am cumpărat anul trecut, dar care nu mi-au plăcut de la început. Eram disperată pe vremea aia, aveam nevoie de o pereche și imediat ce am intrat în Deichmann, i-am văzut și i-am luat. Apoi m-am dus la C&A și mi-am luat o geacă de piele, în total ~350 lei. Am dat toți banii ăia pe două lucruri care anul ăsta nu mă mai încântă deloc.
O explicație ar fi faptul că stilul meu începe să capete contur. A început de anul trecut să se schimbe, gusturile mele să devină și ele mai fine, într-un final să ajung și eu să mă mai apropii de feminitate. Feminitate într-un stil mai dark.
Și adidașii și geaca sunt oarecum sport, iar acum nu-mi mai plac astea.
Deci. Deci. Deci.
Azi m-am îmbrăcat cu ele ca să văd dacă o să le mai port. N-o să le mai port. Sau poate c-o să le port când mă plimb cu bicicleta. Ținând cont de faptul că n-am bicicletă (în fiecare an, absolut în fiecare an, de când aveam 12 ani, tatăl meu îmi zice: îți iau bicicletă la anul), nu văd să mai port acele chestii prea curând.
Deci... asta demonstrează încă o dată impusivitatea mea enervantă.

Încă o chestie pe care am observat-o: nu m-am simțit bine în acele haine. Dacă nu îmi plac hainele în care sunt îmbrăcată, nu mă simt confortabil, nu am aceeași încredere în mine ca atunci când am haine care îmi plac. Deci da, haina îl face pe om.

M.

luni, 11 noiembrie 2013

niște artă



cred că astea-s cele mai mișto nuduri moderne pe care le-am văzut până acum
(am pus pe blog varianta cenzurată, cu toate că mi se pare o prostie cenzurarea artei)
cumva îmi inspiră nudurile renascentiste...
AICI mai multe fotografii din colecția Josefinei Jonsson


M.

horoscop chinezesc 2014

Caine
Anul nasterii: 1934, 1946, 1958, 1970, 1982, 1994, 2006
Cei nascuti sub semnul Cainelui vor avea un an deosebit de bun in special pe plan financiar. Au mult noroc insa muncesc pe masura. Stiu ca nu este cazul sa se bazeze doar pe speculatii ci pe fortele lor. Au o fire foarte materialista insa nu sunt lipsiti de etica. De aceea, se vor bucura doar de rezultatele eforturilor lor. Desi vor fi ispititi, nu isi vor insusi niciodata munca altcuiva.
Viata de familie este foarte importanta pentru Caini si stiu sa fie foarte loiali. De aceea, in anul 2014 multi dintre cei care au o relatie stabila se vor casatori.
Cei singuri vor avea un inceput de an foarte bun si pot cunoaste o persoana de care se vor indragosti. Insa trebuie sa fie atenti si la oamenii apropiati de ei pentru ca o simpla prietenie se poate transforma intr-o poveste frumoasa de dragoste.

AICI mai multe zodii


Îmi place de horoscopul ăsta, mai ales prima parte. De fapt, doar prima parte, că n-am de gând să mă căsătoresc prea curând. :))
M.

călătorește pentru trecut

Partea cea mai bună atunci când călătorești e că poți să descoperi și să înțelegi ce a fost înaintea ta. Poti să vezi ruine, poți să îți imaginezi ce a fost înaintea ruinelor, poți să îți imaginezi oamenii de atunci. Cunoști oamenii de acum, admiri gândirea lor sau o disprețuiești. Totul se rezumă la a cunoaște noul tău în vechiul altora. Problema stă în faptul că atunci când călătorești, tu dispari. Ești și tu înlocuit de ceva nou, de un fel de transformare a ta în ceea ce găsești în locurile prin care mergi. Dacă pleci într-o călătorie în care să te înțelegi pe tine, cel mai bine e să nu te gândești la tine. Când te vei întoarce acasă vei înțelege foarte bine cine ai fost. Desigur, vei fi mereu cu un pas în urmă, nu vei știi niciodată cine ești în momentul prezent.

M.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

VLOG: Recenzie-interviu: Academia Vampirilor de Richelle Mead

Un episod nou în rubrica Video recenzie interviu. Nu uitați să vă abonați și să le arătați și prietenilor. :)


painting

abia aștept să mă reapuc de pictat


M.

instantanee

### Sunt atât de răcită că simt că dacă nu o să mai dorm cel puțin 14 ore continuu, o să leșin. Îmi place senzația asta de amețeală dată de răceală și somnolența dată de Paracetamol. Dacă aș mai bea și un pahar de vin aș putea zice că-s drogată de-a binelea, la câte pastile am luat. (ce reacții or avea cu alcoolul...)

### Când eram mică (soră-mea nu ezită să-mi aducă aminte de obsesiile mele) și intram într-un magazin, să zicem alimentar, nu plecam fără să obțin ceva, orice, de obicei de mâncare. Mă puneam jos, începeam să plâng, mda, știți voi, copil din ăla pe care îți vine să-l bați până la ultima suflare. Toate astea pentru că îmi plăceau ambalajele colorate. M-am plictisit de București, însă nu în sensul "nu mai am ce să fac", pentru că e evident că în București e imposibil să spui asta, te duci la barul din colț și stai la taclale cu nea Gică și soția lui beată și tot faci ceva, ci în sensul că vreau să am un van și o formație de rockeri cu care să călătoresc prin lume. Asta chiar ar fi ceva diferit. Oh, și să sărim cu parașuta.

### Am dat peste blogul unui tip care-i gay. Mă tot întreb de ce exagerează problema asta a diferențelor. Eu nu văd nici-o diferență în a fi straight și a fi gay. Adică, mno, oameni suntem, nu contează pe cine iubim.

### I am such a jerk. Mă simt atât de îndatorată unor oamenii care m-au ajutat și care continuă să o facă încât îmi vine să renunț la tot. Nu de alta, dar știu că eu nu am ce să le dau înapoi și asta e o senzație tare frustrantă. În plus, pe lângă faptul că ei mă ajută, eu nici nu sunt pe deplin mulțumită de ajutorul lor. Na, înțelege-o pe-asta dacă poți!

### O să mă reapuc de pilates. Chiar îmi plăcea să fac asta.

### Vreau un mini laptop, vreau să mă plimb prin București, vreau să scriu ceea ce gândesc în acele momente. Nu merge cu scrisul de mână, când e să transcriu în PC consider totul o mare prostie și nu mai scriu deloc.

M.


da-ți-le copiilor să bea apă, părinți inconștienți!

Când eram mică, pe la vreo 5-6 ani, ai mei zic că îi terorizam în legătură cu apa. Dacă mergeam pe afară și nu aveau apă la ei și mie mi se făcea sete, îi cicăleam până îmi cumpărau o sticlă cu apă. Știu că la un moment dat ne tot întâlneam cu o prietenă de-a maică-mii care îmi zicea: "ești fată mare, așteaptă până ajungi acasă, copiii mari nu mai beau apă pe drum!". Chiar și la vârsta aia mică o detestam pe femeia aceea, pentru că o făcea pe maică-mea să nu îmi mai ia sticla de apă după ea.
În anii '90 și chiar și după 2000, până prin 2005, nu exista o politică a educării și a îngrijirii copilului atât de mediatizată ca în zilele noastre. Nu găseai pe toate drumurile brușuri care să-ți spună cum și ce să îi dai copilului la o anumită vârstă. Atunci totul încă depindea de priceperea mamei și a "babelor" (adică femeile alea știe-tot) din jurul ei.
Zilele astea am observat inițial involuntar, apoi m-am și gândit la asta, că soră-mea îi aduce mereu aminte lu fiu-so, care are 9 ani jumate, să își ia sticla de apă cu el oriunde s-ar duce. M-am gândit apoi la cât de important e să te hidratezi, dar cât de importantă e hidratarea la copii, care se deshidratează foarte ușor.
M-am gândit la cum e să-ți fie sete. Voi ce simțiți atunci când vă e sete, indiferent dacă e iarnă sau vară? E un fel de stare de amețeală care dă spre leșin, evident, mult mai puternică vara. Oricum, inclusiv în anotimpul rece setea îți dă o stare de incomfort.
Știu că un om ar trebui să bea cam 2 litri de apă pe zi pentru a lăsa creierul să funcționeze cum trebuie.
Prin urmare, lăsați copiii să bea apă, dar beți și voi. Mai bine cărați după voi o sticlă de 0.5l de apă, decât să vi se facă rau, corect? Sau, dacă vă e greu să luați apă după voi de acasă, cumpărați. Vara, dacă vă e rău, mergeți într-o farmacie, acolo au acele dozatoare de apă și cele mai multe farmacii au și fotolii sau scaune. În plus, dacă leșinați, măcar acolo știți că o să sune cineva la salvare, nu ca pe stradă unde, trust me, nu îi pasă nimănui dacă voi cădeți din picioare și muriți. Mai ales dacă muriți.

M.

joi, 7 noiembrie 2013

Blink 182 - I miss you


Hello there, the angel from my nightmare
The shadow in the background of the morgue
The unsuspecting victim of darkness in the valley
We can live like Jack and Sally if we want

miercuri, 6 noiembrie 2013

Linkin Park - Leave Out All The Rest (Piano Cover)



Time for a little break.
Uneori aud o vecină de aici cântând la pian și îmi aduc aminte de A.
Era mișto să mă trezesc ascultându-i melodiile.
Cu toate că de cele mai multe ori mă sâcâia faptul că nu puteam să dorm mai mult de 10 dimineața...

M.

londonării, love at first sight

Am mai găsit câteva chestii drăguțe în magazinul cu londonării. În primul rând, o ramă foto în formă de chitară cu care a fost dragoste la prima vedere și care va atârna frumos ori în hol, ori pe undeva prin cameră/bucătărie, iar în al doilea rând un ceas minuscul pe care nu vi-l pot arăta pentru că l-am luat cadou și e riscul să fie văzut de persoana în cauză. Wait for it, honey!
Chestia e că acolo au o mulțime de lucruri adorabilicioase pe care le vreau și multe dintre ele (dacă vor mai fi) sigur vor ajunge pe undeva prin bucătărie și cameră când le va veni timpul. În fine, până atunci o să cumpăr doar dragoștile astea la prima vedere. ^.^

M.

care e problema noastră?

Zic problema noastră pentru că e o problemă universală. Hai să începem de sus și să începem cu ce ne interesează direct: banii. Angelina Jolie (primul exemplu bogat care mi-a venit în minte) are probabil o avere din care vor trăi fericiți și nepoții copiilor ei, dar este ea pe deplin fericită? N-aș zice, având în vedere că a suferit o dublă mastectomie și trebuie să mai facă încă o operație pentru a preveni un alt tip de cancer.
Bun. Câți nu ne-am dorit să fim în locul ei atunci când îi vedeam filmele? E frumoasă, we must admit (cu toate că mie nu mi se pare extraordinar de frumoasă - dunno, not my type, just like Brad Pitt nowadays) și din ce e public, este și bogată. Pentru omul simplu asta e rețeta succesului, asta înseamnă să fii fericit.
Știți vorba aia, săracii sărăcesc și mai mult, iar bogații se îmbogățesc și mai mult? De ce? Săracii, în primul rând, se complac în sărăcie și dau vina pe bogați, cum că din cauza bogaților, ei trăiesc prost. În același timp, bogații știu să profite și se îmbogățesc și mai mult, pentru că ei privesc în ansamblu și urmăresc să-și sporească averea, nu să omoare capra vecinului. Ei, desigur, au și bogații partea lor de vină, că doar nu toată bogația se obține pe căi "curate".
Revenind la problema noastră, concluzia la care am ajuns eu e că noi nu suntem fericiți deoarece nu ne vedem pe noi înșine, ci pe cei din jurul nostru. Partea proastă e că nu vrem să vedem și ce e rău în jurul nostru, ci doar că alții au mai mult ca noi. Suntem plini de invidie și dorință de a-l sărăci pe celălalt încât nu ne mai îngrijim de noi și de eventuala îmbunătățire a noastră. Decât să ne îmbogățim noi și să se îmbogățească și vecinul, preferăm să îi facem rău vecinului, chiar dacă asta înseamnă să sărăcim și noi.

Întrebare finală: DE CE?!

*nu cred că asta e doar mentalitate românească, la noi e mai pronunțată, dar există peste tot*
M.

marți, 5 noiembrie 2013

oamenii nasc ziduri

Vreau să știu ce te apasă, spune-mi tot sau nu-ți mai pasă?  – ALTERNOSFERA


Zidurile nasc ziduri. Nebunia naște nebuni. Oamenii nasc oameni. Dacă zidurile și nebunia aparțin oamenilor, oamenii sunt niște ziduri nebune.


M-am apucat să scriu ceva, nu știu prea clar ce. Am tot avut idei în ultimul timp, dar am zis că nu are rost să mă apuc iarăși să scriu. Am lăsat vreo 15 proiecte în paragină după a 10-a pagină (10 e un nr. magic la mine=))). De data asta pare a fi ceva mai apropiat stlului meu. Sper să trec de a 10-a pagină. Chestia e că nu mai pot să scriu mult. Mă epuizează, apoi, când recitesc, mi se pare totul o porcărie și șterg. N-aș zice că-s perfecționistă, dar aici...
M.

Billy Talent - Viking Death March


msg

Pe scurt:

Nu vă lăsați păcăliți de latura mea binevoitoare, pentru că asta e latura de suprafață. Sunt materialistă în procent de 99,9%. Sunt zodia Gemeni, citiți despre asta. Am cel puțin două fețe complet diferite.
Mai ales, nu vă lăsați păcăliți de faptul că arăt de 13 ani. Nu uitați că am 19 și am în portofoliu niște experiențe care pe unii dintre voi v-ar fi distrus. Nu vă lăsați păcăliți de gândul acela atât de tentant că voi puteți să schimbați ceva. Dacă v-am spus că sunteți speciali, am făcut-o pentru că aveam motive să profit de pe urma voastră.

Acum, ca să îndulcim situația, trebuie să menționez că în acel procent de 0.1 de sinceritate am inclus familia și prietenii și nu consider pe oricine prieten.

M.

ca o materialistă ce sunt...

Astrologie: Horoscopul lunii noiembrie pentru toate zodiile
Gemeni – Te concentrezi asupra aspectelor materiale
In luna noiembrie, astrele te vor apropia de partenerul de cuplu si puteti face planuri impreuna cu privire la shimbari majore in camin sau chiar achizitionarea unei noi locuinte.
Desi nu este chiar cea mai romantica perioada pe care o poti traversa, tu si persoana iubita veti fi implicati intr-un proiect comun de amploare si va veti concentra foarte mult asupra aspectelor materiale ale vietii.
Proiectele tale profesionale pot suferi o amanare din cauza pozitiei retrograde a lui Mercur insa incepand cu 10 noiembrie, vei trece printr-o perioada foarte productiva, plina de realizari.

luni, 4 noiembrie 2013

"face nani, copilule"

Pe ideea "dacă vrei o pizza bună mergi până în Italia să-ți iei" am mers cu nepotu-mio până la Trapezului să ne luăm gogoși. Nu e prima oară când fac asta, dar am mers să iau de acolo pentru că au cele mai bune gogoși din București. Mă rog, din ce am mâncat eu. Oricum sunt incomparabil mai bune decât cele din zona Unirii-Universitate-Romană.
Dacă tot am ajuns la Trapezlui, am mers să vedem și... o locație despre care nu vă spun nimic momentan. În timp ce mergeam printre blocuri, am auzit o bunică în timp ce îi spunea nepotului ei, probabil sub un an, care era în cărucior: "face nani, face nani, copilule, hai, face nani copilule!".
Și eu și nepotu-mi-o ne-am întors intantaneu către doamnă, apoi am zâmbit.
Nu știu, parcă dau peste din ce în ce în ce mai mulți oameni inculți. Craiova e mai... cultă (iar asta, credeți-mă, chiar e o noutate O_O).

M.

Alternosfera - Închisoarea albă



melodia asta e divină. e prima oară când spun asta despre ceva românesc,
notez în calendar
M.

aici - un titlu potrivit

*m-a pocnit inspirația*

La capătul oricărui drum lung se află mereu un ocean. Drumul se prea poate să fi fost înconjurat de un zid la fel de lung, de cele mai multe ori masiv. Drumul e de cele mai multe ori bătătorit, dar uscat și gol și de-a lungul lui ai fost de cele mai multe ori singur, de-a lungul zidului nu ai văzut nici-un copac, nici-un trecător care să te ajute să vezi dincolo de el.
Totuși, ai întâlnit oameni pe acel drum. Ai întâlnit mulți, dar oricât ai fi încercat să comunici cu ei, nu ți-au putut răspunde, sau poate nu i-ai putut tu înțelege. Le vedeai gurile mișcându-se rapid, dar cuvintele lor erau paralizate, aerul nu le ieșea din plămâni și trebuia să-ți continui drumul tot singur. Înaintând, observi că sunt din ce în ce mai puțini. Îi vezi chinuindu-se să spargă zidul și te întrebi de ce nu își continuă drumul ca și până acum. Zidurile par puțin ciobite, dar tu le vezi în continuare mari și de netrecut. Nici nu vrei sa le treci, la urma urmelor. Ai mers atât, ai alergat atât de mult pe acest drum îngust încât tot ce vrei e să vezi unde te va duce.
Înseamnă cunoașterea, moarte ?
Ești singur… e ceață. Drumul s-a terminat. Îți faci curaj și pătrunzi în ceață. Nu mai sunt ziduri acum, nu mai e drum, totul e cenușiu, în aer miroase a moarte… pe jos vezi cadavre în descompunere și vezi sânge închegat și simți cum sufletele lor încearcă să te tragă la rându-ți spre moarte. Privești în sus, privești în față. Știi că drumul trebuie să se termine curând. Cineva îți șoptește ceva, întorci capul pentru și vezi în spatele tău o prăpastie adâncă…
Tremuri. Te întorci din nou cu privirea spre drumul tău și vezi oceanul. Totul este luminos acum, e soare, apa e liniștită. Dar oceanul e atât de întins, oceanul e infinit și îți dai seama că ai parcurs doar cea mai ușoară parte a vieții tale. Nu ai nici măcar o plută la îndemână, nu e nici-un copac în jur.
De aici începe cu adevărat viața ta. De aici poți cu adevărat să îți alegi singur drumul. Până acum, oricât de mult ai crezut că e alegerea ta să mergi drept în față pe acel drum, drumul era deja construit de alții dinaintea ta. Acum că ai toată nemurirea în fața ta, spune-mi, ce vei face ? Vei fi în stare să o mânuiești ? Unde ai ajuns, cine ești ? Mai ai vreo noțiune a timpului, a existenței tale ?


wfklove,
Miku

formyredsmile


thanks for being you, Red

duminică, 3 noiembrie 2013

Yiruma - River flows in you

A trecut o eternitate de când n-am mai ascultat muzică clasică, era timpul. 
În plus, Yiruma e un geniu...



withfklove,
miku



la începuturi, o târfă masculină

Trec printr-o perioadă melodramatică în care rememorez trecutul care mi se pare a fi acum foarte bun, evident, în sensul acela eronat în care atunci când ești într-o situație mai nașpa te gândești "unde s-au dus vremurile bune?".
Mă uitam peste primele mele postări pe acest blog și am găsit prima proză diferită pe care am scris-o. Eram atât de mândră de ea...


with fucking love,
miku

[vlog] Jocurile Foamei


"păpușă, te-ai pierdut?"

Aseară am mers la cumpărături cu soră-mea, soțu' ei, fetița lor de 2 ani și băiatul lor de 9 ani. Eu fac de obicei bon separat pentru cumpărăturile mele. La casa de marcat, eu și băiatul soră-mii rămăsesem mai în spate, așteptam să termine cu ce cumpărase soră-mea. La un moment dat, când a terminat de marcat produsele soră-mii, s-a întors casierița către noi și a zis consternată: "dar voi cu cine sunteți, v-ați pierdut?"
Eu: suntem cu produsele pe care o să le marcați în continuare...
Ea se uită cu jumătate de gură strâmbă la noi și își face treaba. Probabil că în contractul ei scrie să nu contrazică clientul.
Mdeah, frate, știu că arăt de 13 ani, dar la 13 ani clar un copil e în stare să facă niște cumpărături singur...

M.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

moarte, moarte, moarte

Dacă aș muri azi, știu niște persoane care mi-ar duce dorul. Nu pot anticipa în ce fel, nu-mi dau seama dacă ar memora moartea mea ca pe un semn de întrebare. Nu știu pentru cât timp s-ar mai gândi la mine. Poate și-ar mai aduce aminte în răstimpuri, atunci când ar întâlni ceva care mie îmi place.
Vineri citeam la seminarul de Literatură română din "Călătoria Maicii Domnului în Iad". Nu știu în care dintre locurile din Iad aș putea fi încadrată eu, dat fiind tot ce încalc zi de zi.
Am citit o parte din "Metamorfoza" de Kafka. Oare unde au fost cărțile astea până acum, de ce nu mi le-a recomandat nimeni? Am citit și "Moartea lui Ivan Ilici", de Tolstoi.
Murim în fiecare secundă și nici nu vrem să ne imaginăm asta. Atunci când respirăm pentru ultima oară, poate doar atunci există șansa să realizăm că ne-am trăit viața în funcție de alții și n-am făcut nimic pentru noi.

M.

vineri, 1 noiembrie 2013

soare

M-am spânzurat de lustră
cu căștile, era mai ușor așa,
am așteptat să mi se taie răsuflarea
în timp ce primele picături de ploaie se jucau într-un copac.
Frigul a venit și el să-mi țină companie,
am vrut sa-l trimit departe, dar s-a oferit să mă îmbrace în haină purpurie,
cineva mi-a învelit corpul în folie albă
și m-am trezit privind spre soare.

times

Seeking the present like there is no edge,
While stalking human's love
The E.T. finally founds his way,
And he dies.
Suddently after that, he openes his eyes
watches the World burning
And the Known dissapears.
With a pen and a small ancient book
he slowly gives handicraft notes to the future.
He close his eyes,
then he turns back to life.
The World is slightly normal,
and he dies again
and again and again
While writing the past.

Guns N' Roses - November Rain



Sometimes I need some time on my
Own
Sometimes I need some time all alone
Everybody needs some time
On their own
Don't you know you need some time all alone

timp

E uimitor cum se poate să am mai mult timp atunci când de fapt nu îl am. De exemplu, azi încep la 8:00 și încă mai am 10 minute de pierdut alandala prin casă, după ce m-am trezit la 6 jumate.
Când încep la 10, mă trezesc la 8 și pierd timpul fără sens, apoi intru în criză și ajung de multe ori să alerg ca o descreierată de acasă la stația de metrou și de la metrou la facultate.
Când încep la 16:00, atunci chiar pierd ziua. Știi, e senzația aia că ai tot timpul din lume, că azi poți să dormi mai mult, că azi ai timp pentru toate, dar chestia e că la 3 și ceva ar trebui să plec de acasă, deci să-mi pregătesc toate alea inclusiv să mănânc de la 3 jumate, plus că trebuie să las mereu lucrurile în ordine, cel puțin ale mele...
God, timpul ăsta e prea scurt. Era de o mie de ori mai lung când aveam 4 ani. Mda, se schimbă percepția, blahblahblah, dar vă zic io [făcând pe mama omida] că aici e ceva necurat la mijloc!

M.

Daughter – Youth


We are the reckless, 
We are the wild youth
Chasing visions of our futures
One day we'll reveal the truth
That one will die before he gets there.


Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers