sâmbătă, 30 martie 2013

turn off


Atunci cand contemporaneitatea este prea dizgratioasa, Tchaikovsky e un remediu ideal.
M.

vineri, 29 martie 2013

În lenjerie intimă


De fiecare dată când ea își îndrepta spatele, el își îndoia corpul spre ea. Cu fiecare mișcare, ea se unduia cât mai moale sub corpul lui. Cu fiecare sărut mintea ei se ducea și mai departe. Luminile amalgamate, ameestecate cu fumul, și corpurile care se legănau în dansuri nedefinite unul lângă celălalt, toate creeau lumea perfectă a fiecărui suflet rătăcit.
Lana avea ochii închiși și mâinile în aer. Corpul ei era pipăit de alte mâini, de alte corpuri strânse în jurul ei. Fiecare mișcare o aducea mai aproape de ieșire.
Fiecare sunet înfundat al melodiei îi aducea pe buze finalul. Când deschise ochii se izbi de realitate și nu putut să-și oprească lacrimile. Era amețită de la paharele de băutură, iar acestea îi amplificau fiecare punct dureros din interior.
Se trase încet, prin mulțime, urcă pas cu pas fiecare scară a clădirii. Simțea în cap o presiune care-i măcelărea fiecare bucățică a creierilor. Durerea se lăsa în jos, spre gât, ca o picătură de apă scurgându-se milimetru cu milimetru pe o plită încisă.
Și el era undeva în spatele ei, dar cu mult mai departe față de ea. Sus, pe acoperișul clădirii, vântul se zbătea fără nici-o oprire. Părul ei intră în același timp în beția vântului și a ploii. Cerul era negru, iar luminile de jos ale orașului se ridicau spre cer ca niște soli de iertare. Rochia ei roșie era un idol prevestitior al morții.
El ajunse lângă ea și își așeză o mână pe umărul ei drept. Ea nu-l putu privi, dar gândurile lui electrice o dezmorțiseră. Strângea în mână un cuțit care îi pătrundrea în carne din ce în ce mai tare, cu fiecare mișcare, cu fiecare respirație.
Mă vei lăsa pe mine?
Cuvintele diavolului îmbrăcat se scurgeau ca uleiul pe lângă urechile ei. Atingerea lui o urmărise încă de când îi acceptase târgul prima oară.
Suflet pentru suflet.
Aș fi crezut că diavolii sunt mai înspăimântători, părea să șoptească ea.
Ploaia îi udase pielea. Rochia din pânză i se strânsese ca un elastic pe corp. El stătea în fața ei, privind-o adânc, așteptând cu nerăbdare momentul în care ea va ceda.
În lumea mea, tu nu contezi.
Zâmbetul lui se strâmbă odată cu apropierea de buzele ei. Diavolii se joacă în nămolul minciunilor noastre.
În depărtare se vedea lumea nesfârșit de neputincioasă. Sângele ei se scurgea în firișoare subțiri. Trecându-și unghiile peste gâtul ei, îi lăsă urme proaspete de sânge și durere. Răni care nu se vor mai vindeca.
Mâinile lui, cu puțin mai devreme moi ca zăpada proaspătă, trasară zig-zaguri spre spate, smulseră carne de pe sânii ei. Ochii lui negrii și flămânzi o cuprinseră toată într-o singură privire.
Curpinsă de spasme, se sprijini de corpul lui. Într-un vals al morții se scurse sângele din toate răile ei.
Din depărtare se iveau zorii.
El îi lăsă corpul măcelărit jos, cu o nemincinoasă iubire. Îi aranjă părul lung și drept, îi închise ochii, îi mișcă buzele într-un zâmbet.
Știa că gândurile ei erau deja trecute într-o depărtare neregăsibilă.

Birdy - Skinny Love

Băi cât de mișto poate să fie melodia asta. 
M.

Credinta dusa la extrem

Tocmai am vazut o stire care m-a dat peste cap. Cum duminica trecuta catolicii au sarbatorit Floriile, adica intrarea Domnului in Ierusalim [sper sa nu gresesc], aceasta este la ei vinerea mare, urmand ca duminica sa fie Pastele.
Si in stirea asta pe care eu o urmaream cu un total dezinteres, butonand de zor in telefon, mi-a ajuns la urechi urmatoarea chestie: "unii credinciosi s-au lasat crucificati, considerand ca aceasta este o modalitate de spalare a pacatelor", toata chestia asta intamplandu-se in Filipine.
Dar hei! Crucificat?! Aratau imagini in care oamenii erau intinsi pe cruce si li se bateau cuie in palma.
Ce cred eu? Asta nu e credinta. Pana si Dumnezeu a zis ca trebuie sa ai credinta in tine, sa nu te falesti in fata oamenilor. Stiti povestioara cu vamesul si fariseul? Unul statea singur, retras, coplesit de problemele sale, temandu-se ca nu va primi iertare, iar celalalt se facea cu rugaciunile sale.
Nu stiu. E prea de tot. Ma intreb... oare astia care-au fost crucificati or sa moara? Cat dureaza chestia asta? Imi aduce aminte de The Vampire Diaries, cand isi tot infig unii in altii cutite, creioane, furculite [chiar in episodul de azi].

M.
P.S. Puteti vedea stirea respectiva aici.

Depeche Mode - Soothe My Soul

La inceput a fost Depeche Mode.

Fall Out Boy - The Phoenix

Melodia asta e divina.
M.

miercuri, 27 martie 2013

În timp ce citeam Orbitor de Mircea Cartarescu mi-am adus amite de filmul Legături bolnăvicioase, apoi de cartea după care s-a făcut filmul, pe care Roxana mi-a recomandat-o ieri. Și m-am gândit că azi nu am găsit-o la mall, deci mâine trebuie să merg la Diverta. Dacă nu e nici acolo va trebui să o comand online și am văzut c ă în unele librării nu o mai au pe stoc.
Apoi mi-am adus aminte de S. care trăiește într-o lume complet diferită de a mea, și Doamne, suntem colege de bancă! Nu cred că o să o înțeleg vreodată așa cum nici ea nu mă va înțelege. Mi-a plăcut privirea ei gen ești nebună? atunci când îmi povestea de un tip care-i homosexual și cât de dezgustată e ea de el, iar eu am zis că-i de fapt mișto; apoi mi-a povestit de o altă tipă pe care o evită pentru ca i se pare ei a fi lesbiană.
Apoi m-am gândit la mintea mea bolnavă și obsedată de chestii care nu se potrivesc legilor nescrise ale societății și la cât sunt eu de fapt de fascinată de homosexuali. Și-apoi mi-am adus aminte că acum vreo trei ani am început să scriu o poveste cu doi gemeni [băieți] care erau îndrăgostiți unul de celălalt. Desigur, povestea mea s-a dus pe apa sâmbetei din lipsă de cunoaștere a subiectului [dar si din cauza unei deorganizări scriitoricești enorme], așa cum se întâmplă cu toate poveștile, dar ideea e că S. mă scoate din sărite cu mediocritatea aprobatoare a relațiilor.
Colac peste pupăză, S. e totuși una dintre puținele persoane care e totuși tolerantă – în sensul că nu își urlă în gura mare dezaprobările. Thumbs up.
Și-apoi m-am gândit la cât de disperată sunt să obțin cartea de mai sus. Și că la fel am făcut cu Zece lucruri pe care le-a făcut [carte al cărei autor nu-l mai știu], dar Ramona mi-a promis că o să mi-o trimită, thanks God!
Și la final trebuie sa menționez ca am citit atâtea cărți care nu necesită atenție sporită în ultimul timp că acum, când îl citesc pe Cărtărescu, parcă aș citi în chineză.

M.

falling





M. isi cauta idealul

Acum un an jumate, cand l-am cunoscut pe B., am fost entuziasmata sa gasesc un om asemeni mie, de la care totusi sa am ce invata. Avem aceleasi trasaturi de caracter, aceleasi idei, cam aceleasi idealuri si multe, multe dorinte mari de indeplinit. La inceput mie mi se parea putin cam ciudat modul lui liber de a se exprima, nu parea sa aiba nici-o problema, era tipul optimistului pana la moarte. Curand am aflat ca si sora-mea il cunostea si am aflat mai multe despre el, am inteles ca de fapt asta e firea lui si asa a fost inca de mic. La fel ca mine, avea toata dorinta asta de a schimba ceva, de a creea ceva nou, diferit, ceva bun, strict, care sa fie de fapt un update, o reintoarcere la moralitate.
Asta vara a pornit o discutie cel putin interesanta pentru mine. A scos o hartie de cateva zeci de lei din portofel si a zis ca pentru el banii sunt egali cu 0, ca nu conteaza absolut deloc atunci cand esti nefericit. Iti poti lua haine si poti calatori prin lume si poti face absolut ce doresti, dar nu vei fi fericit doar cu banii. Nu poti sa vorbesti cu hainele tale de firma. Nu poti primi sfaturi de la ele. Si-apoi, ca prietenii sunt doar pentru un timp, ca nu ii vi avea mereu langa tine. Te vei trezi, vei fi cu tine insuti si nu-ti vei putea spune decat ca ai toti banii pe care-i vrei dar ei nu te fac fericit.
Apoi a zis ca a invatat valoarea banului atunci cand si-a cumparat un cd-player din banii lui stransi moneda cu moneda. Si ca si-a dorit ceea ce are acum, dar ca a uitat intre timp de ceea ce era in interiorul sufletului, ca nu si-a facut timp pentru a cauta fericirea.
B. a fost casatorit cu o japoneza un timp. Din povestirile lui am inteles ca relatiile astea nu sunt chiar ca visele adolescentine. El adora japonezele si totusi s-a despartit de cea care ii era sotie. Acum zice ca nu ar mai accepta sa o lase sa plece, dar atunci era in perioada in care tot ce-si dorea era prosperitate financiara. Si ca avand-o acum isi doreste altceva.
Ma gandeam ca toti facem asa. Ne tot dorim chestii care sa ne faca fericiti, gen haine, dar apoi, cand le avem, vrem altceva, altceva. Pentru cat timp esti fericit alaturi de o haina?:)) Iarna trecuta am strans o luna bani ca sa-mi iau o geaca de la H&M iar acum e undeva aruncata prin dulap. Cat oi fi purtat-o? Doua saptamani?
Cred ca suntem facuti sa cautam ceva ce nici macar nu stim daca exista. Pana si cei mai prosti sunt facuti sa caute ceva. Altfel, de ce ar scoate manelistii atatea melodii? Cauta si ei fericirea lor.
Ma gandesc ca noi cautam fericirea care ne-a fost luata odata cu izgonirea din Rai, pentru ca o altfel de explicatie nu gasesc. De ce am cauta ceva care nu exista? Cum explica stiinta asa ceva? Stiinta nu explica asta pentru ca nu crede in asa ceva: suflet. Totul e chimic, totul e mecanic, totul are o explicatie in stiinta.
Si mai e chestia ca incercam, fiecare dintre noi, sa fim cel mai de sus. Vrem sa fim mai buni decat cel de langa noi. Dar si el vrea sa fie mai bun ca noi.
Ce-i de facut?
Pai... avand in vedere ca toti murim, ar trebui sa gandim viata si din privinta sfarsitului, cel putin din privinta sfarsitului fizic.

M.

EMMA [9]

Cred ca filmul de mai devreme m-a readus pe Pământ. Am scris.


9
NATHANIEL

În timp ce Diana respira încet un somn adânc lângă mine, mintea mea aiura în încercarea de a-și găsi somnul. Nebuna care voise să se arunce de pe bloc era într-un spital iar eu stăteam din nou în patul meu, din nou în lumea mea.
Ceva mai devreme, în seara aceea, cerusem unei entități – oricărei entități atotputernice – un semn. Douăzeci și opt de ani mi-i petrecusem în căutarea a ceva, a unui ceva despre care nici nu știam ce aș fi vrut să fie, trebuia doar să existe, eu să-l găsesc și să fiu fericit. Cine știe ce căutam eu? Poate chiar fericirea însăși. Să zicem că ar fi fost fericirea obiectul căutării mele. Am umblat după ea o bună perioadă de timp în copilărie, căutând-o în jocuri sau basme. Mi-a scăpat printre degete.
O simțeam, știam că e lângă mine, mă apropiam de ea, dar atunci când să o apuc mai bine, dispărea. Da, se strecura ușor, cu o abilitate prostesc de bine definită și rămâneam iarăși doar eu și o căutare continuă.
Apoi, în adolescență, am crezut că e a mea. Am crezut că în sfârșit voi putea să o păstrez și să o iubesc ca pe mine însumi. A mers un timp. Am întâlnit-o sub forma primei mele mari iubiri. Era înaltă, avea părul blond arămiu și ochii albaștrii și transparenți ca sticla. Era frumoasă și o iubeam, căci credeam ca va rămâne mereu la fel.  Mereu albă, mereu seducătoare, mereu gata să-mi ofere la rândul ei iubirea. Să se ofere ea însăși.
Eram egoist. O voiam pentru mine, pentru plăcerea mea. Și mi-a oferit plăcere. Dar într-o zi a plecat. Nu a spus adio, nu a spus la revedere, a plecat fără nici-un semn și eu am rămas singur, iarăși părăsit. Poate că nu-i bine să fii egoist cu fericirea. M-am gândit s-o împart și după ea au urmat multe, multe altele care au încercat sa-i ia locul, să mă înșele, să își pună la suprafață corpul alb si-n interior să dau numai de sfoiag și gunoi.
Nu am mai gasit-o. Cel puțin, nu sub forma fericirii de care aveam eu nevoie.
Apoi a apărut Diana și avea corpul la fel de alb ca ea, zâmbetul la fel de seducător, și-am crezut că mă pot minți un timp, că în timp ce eu încă o caut, pot să îmi iau porțiile de fericire din ea.
Nu a mers. Diana a rămas doar un corp care respira lânga mine, un intermediar învechit al fericirii.
Cu siguranță, nebuna care voia să sară de pe bloc nu e un semn, nu unul bun, în fapt. Dar m-a făcut să-mi aduc aminte de căutarea mea și de șansele de a o găsi.
Am privit mult timp oamenii din jurul meu. I-am analizat. Nu sunt fericiți. Nici măcar unul nu este. Nici cei bogati, cu uriașele vile de lux pe malul mării, nici cei săraci (nu poți să fii împăcat cu duhul când vezi că nu ai ce să le dai copiilor de mâncare; astea sunt basme). Atunci eu ce caut? Un mit?
Poate că e un mit.
Miturile au la bază ceva adevărat. Așa că nu am renunțat. Ce pierd? Nu am nimic de pierdut, îmi spun mereu. Poate că oamenii s-au înmulțit atât de tare tocmai pentru a se uni în căutarea fericirii. Unde-s mulți puterea crește, nu-i așa?
Ce-ar fi dacă ne-am unii cu toții și am căuta-o? Ar fi o orgie mondială? Un orgasm suprem apoi... apoi ce? Iarăși lumea noastră?
Asta-i tot ce am putut să aflu.
Privesc pe geam. E aproape dimineață și afară ninge. În curând va fi aprilie.

marți, 26 martie 2013

[film] Legaturi bolnavicioase

Tocmai am tereminat de vazut filmul Legaturi bolnavicioase. Bai, m-am prapadit de plans. Mi-am plans afara [Doamne, de ce nu exista traducere in romana, sau, macar, ceva care sa-mi vina mie in cap in momentul asta, o traducere pentru i've cried out] toate lacrimile pe care le aveam in mine. Toata rezerva de lacrimi s-a dus la filmu` asta. Nu au fost 5 minute la rand in care sa nu izbucnesc in plans. Nu stiu, cumva filmul m-a atins. E... e pe gustul meu. Ma regasesc in el. In multe, multe secvente din el. Si e frustrant.
Nu am mai vazut demult un film bun, cu atat mai putin un film bun romanesc. Inca nu-mi vine sa cred ca-i un film romanesc acesta. E mult prea bine regizat. E realist. Actorii... Doamne, parca i-as vedea in fata mea, deja am persoanele care ii pot inlocui in cap. Vad secvente din viata reala in film.
Multumesc mult, mult, mult de tot KitsuneValo pentru recomandare.

Ma credeti ca inca mai plang? Stau, imi aduc aminte si plang. Superb. Magnific. Genial. Nici nu mai vorbesc ca joaca Tudor Chirila in film.

M.

LATER EDIT: acum, ca m-am mai calmat, voi o intelegeti pe Alex? De ce nu a reacceptat-o pe Kiki? De ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?:(((((( O iubea! Not fair.

winter once again




the most... stupid book





Una dintre cele mai penibile carti pe care le-am citit in ultimul timp. Daca doriti detalii, cititi aici recenzia. Dar va sugerez sa va feriti de a da banii pe carte.

M.


Un fapt corect:

«Fapt: n-am mai scris de mult pe blog. Cauza: ar fi mai multe. Una dintre ele e că mi-a pierit cheful pe fondul unei senzații că nimic din ce scriu/fac/dezvolt/creez nu e important sau nu contează. Nu spun asta ca să aud un cor de voci strigând "avem nevoie de post-urile tale", pur și simplu asta îmi trece prin cap și nu am nevoie de niciun fel de reacție. De fapt, senzația de inutilitate vine de la o stare de lehamite generală și blocantă care pare să fi molipsit societatea noastră. Lehamite blocantă. Poate îmi pare un sentiment general și pentru că eu sunt foarte molipsit de starea asta. Trăiesc cu senzația că Romania a făcut un pas în jos de la "merge și asa" la "ei, și?" sau "așa, și? (formule cinice menite să minimalizeze și să exprime nepăsarea).» – Blogul lui Tudor Chirila

Am ramas cu gura cascata cand am citit postul pe care el l-a scris mai sus [dati click pe link pentru continuare] pentru ca lehamitea asta a aparut nu numai la el, ci si la o multime de oameni pe care ii cunosc. In plan personal, nu am mai scris la nici-unul dintre priectele-roman pe care le incepusem, nici macar la cele care ma reprezinta 100%.  Cu toate ca acum cativa ani am afirmat [complet gresit!] ca societatea nu poate influenta foarte mult un scriitor, se pare ca eram doar un copil idiot cu experienta 0%. Ceea ce ne inconjoara este de fapt inspiratia noastra, iar fodul social in care traim acum este atat de dezumanizat incat imi e greata sa scriu. De ce sa o fac? Daca pe mine nu ma vindeca, cum sa ma astept ca ceva sa fie transmis celorlalti?

M.

luni, 25 martie 2013

filosofari de martie friguros

Nu Nu Nu. Afara a inceput sa ninga.
Era sa zic ca e poate vina mea, ca n-am fost cuminte si primesc o pedeapsa pe care o detest: ninsoarea. Dar a trecut demult vremea cand religia explica fenomenele naturale ca fiind pedeapsa a divinitatii pentru pacatele oamenilor, asa ca o sa consider ca ninsoarea e doar cel mai rau lucru care se putea intampla in Martie.
Desigur, cumva tot am in minte ideea ca cineva vrea sa-mi saboteze toate planurile de a iesi cu cat mai putine haine pe mine [wa' da' hell, azi m-am imbracat mai gros ca iarna trecuta! si stai sa vezi maine! .-.].
Pe langa astea, m-am mai gandit si am mai gasit o chestie care se bate cap in cap in religie: daca Dumnezeu a creeat totul, absolut totul, inseamna ca tot Dumnezeu l-a creeat si pe diavol, ceea ce duce la ideea ca Dumnezeu a creeat pacatul chiar el, deci e cam improprie pedepsirea oamenilor pentru ceva ce e dat tocmai de Dumnezeu. Mm?

M.

boys'n'girls



Stiti momentul ala cand vezi practic cum te schimbi, cum incep sa-ti placa dintr-o data chestii care pur si simplu nu te-au atras? Mdeah, se pare ca mai nou imi place melodia asta de la One Direction (a doua pe care o ascult de la ei). Acum vine intrebarea malefica: ce naiba vad oamenii rau in aceasta formatie? Tipii astia arata foarte bine, au voci dragute si se bucura de varsta si faima lor. Astia care se tot iau de formatiile astea de adolescenti care au succes sunt exact ca fosta mea profa de bio: nefututi. Ce naiba, daca ati avea sansa sa fiti in locul lor, ati zice nu?
In al doilea rand, aruncati un ochi mai indeaproape la tipa care arata ca un baiat (Amber) in videoclipul asta. Sa-mi bag piciorusele ca prima oara cand am vazut-o si nu stiam ca-i fata am zis ca-i hot. Parerea mea nu se schimba, numa` ca ar fi si mai si daca ar fi un tip.

M.

duminică, 24 martie 2013

Deepcentral - O stea



Asta-i cred ca-i prima melodie romaneasca pe care o postez pe blogul asta in afara de Vama, Morandi si Smiley din motivul ca eu nu ascult muzica romaneasca ce se fabrica acum. Dar asta e pur si simplu superba. Nu vi se pare si voua ca da cumva spre muzica de acum 10 ani?

M.

Horoscoape

Am gasit cateva draguuuute:

Zestrea astrala a priceperii - secretele Zodiei Solare
Caracteristicile zodiei: zestrea astrala a Gemenilor
Sociabilitatea si deschiderea mentala sunt doua dintre principalele caracteristici ale nativelor din Gemeni. De aceea, daca esti nascuta in acest semn zodiacal, vei avea aptitudini extrem de dezvoltate de comunicare si socializare. Astfel, esti persoana potrivita pentru a organiza orice tip de intalniri si de activitati sociale, dar si pentru a strange aderenti in favoarea cauzelor pe care le promovezi.
In plus, esti pasionata de activitatile provocatoare din punct de vedere mental, cum ar fi invatarea unei limbi straine, rezolvarea de integrame, sahul sau scrisul. Insa in aceeasi masura iti poti dovedi talentul in activitatile care necesita dexteritate fizica, cum ar fi tenisul de masa, badmintonul, dansul sau chiar planorismul.
AICI mai multe zodii.

Pacatele zodiilor: Defecte si obsesii in Horoscopul European
ZODIILE DE AER
Actioneaza de multe ori asa cum le dicteaza impulsurile, sunt instabile emotional si pizmuiesc usor.
GEMENI
“Sezi bland ca nu dau turcii!”
Prin natura lor duala, Gemenii sunt zodia care se adapteaza cel mai usor. De aceea, dezvolta si foarte putine fixatii. Pot fi acuzati poate doar de lipsa de rabdare fata de cei mai saraci cu duhul si nu au obiceiul sa repete de prea multe ori.
Sunt fiinte libere si le place sa fie informati in permanenta. De aici poate pleca uneori obiceiul lor neplacut de a pleca urechea la barfa.
Cine uraste Gemenii: nimeni. De regula, daca ceva nu iese cum vor, se reorienteaza.
AICI mai multe zodii.
AICI pentru a afla daca aveti o zodie de aer, apa, pamant sau foc. In dreapta sus e un fel de formular, il completati si aflati cam tot ce se poate despre propria zodie in mai multe feluri de horoscoape.

Numerologie: Destinul tau in aceasta primavara
Cifra destinului: 5
Pentru tine, primavara aceasta este vremea pentru libertate si spontaneitate: vei face cateva schimbari importante in viata ta.
Partea buna este ca din punct de vedere financiar, in acest anotimp, lucrurile vor fi destul de echilibrate si de lipsite de evenimente neprevazute. Partea mai putin buna este ca, la acest moment, cariera ta nu are cele mai bune coordonate, fiind tentata de orice schimbare, de orice oferta noua de lucru.
Un sfat: Incearca sa te hotarasti cat mai repede care este traseul profesional pe care vrei sa il urmezi, oscilarile acestea nu sunt tocmai constructive pentru viitorul tau.
AICI pentru mai multe detalii.


Adnotatii:
- m-au lasat cu gura cascata la chestia cu numerologia: eu chiar ma tot schimb, habar n-am ce facultate sa aleg.

S-a intors petrecaretul

Ati avut vreodata un vecin care sa "petreaca" cu manele si muzica populara 24/24? Anul trecut, cred ca asta vara mai exact, vecinul care sta la etajul 3 [iar eu la 2!] s-a gandit ca ar fi frumos sa petreaca o saptamana ca in basme. El are vreo 18 ani, e un tampit care nu mai merge la scoala din clasa a 6-a si ai carui parinti s-au despartit, mama lui plecand cu un alt barbat iar ta-su la tara. In consecinta, apartamentul i-a ramas lui si ce sa faca baiatul daca nu sa petreaca? Dupa multe certuri pe care le-a avut cu vecinii si cu seful de scara si mai ales cu politia, s-a calmat. Dar hei, monsta' "party" din el iese din el iarasi la iveala vinerea asta [22 martie 2013] si incepe din nou petrecerea lui de zile si nopti fara nici o pauza. Muzica urla [rau.de.tot] de vineri seara si e asa de impropriu spus muzica atunci cand la el canta numai manele [e incult, la ce sa ne aasteptam? la muzica rock? de opera?]. Sigur, mai face pauze doar cat sa schimbe melodia sau cat sa le "promita" politistilor ca nu mai da muzica tare.
Asta e cea mai de rahat chestie care se poate intampla la bloc. U have my word.

Miku.

sâmbătă, 23 martie 2013


Ii auzeam vorbind de un vaccin
Care sa protejeze lumea
Ca un dezastru ar fi daca
Intreaga lume ar iubi
Iubirea-i antidotul
De care ei se tem

Voi n-ati cerut, eu va ofer -

Cum sunt in stare sa gasessc orice portita de pauza de la un invatat pe care nici nu l-am inceput, am inceput sa ma gandesc la cai verzi pe pereti [Smileyyyyyyy] si sa inventez tot felul de povesti. Asa m-am gandit la ce-ar fi facut Cenusareasa daca ar fi avut Internet, ce-ar fi facut Alba-ca-Zapada daca ar fi avut un iPhone si unde-ar fi zburat Aladin daca in loc de covorul magic, ar fi primit un avion privat. Sigur, ce-ar fi-urile mele sunt banale, dar cand esti pe jumatate adormit si mai mult decat plictisit de Baltagul, Harap-Alb (din cauza faptului ca tre' sa-i invat comentariul am ajuns sa urasc povestea asta; cand eram mica era preferata mea. fuck it.), Morometii si multe altele, ai dreptul sa delirezi.
Asa ca mi-am adus aminte ca toamna trecuta mi-am facut ochelari. Da! O-che-lari. De fapt, cand eram mica (in jur de 5-6-7 ani) am mai purtat ochelari pentru ca aveam o chestie: imi fugea ochiul stang in partea opusa fata de care ma uitam - not funny - dar toamna trecuta am mers la un control pentru ca ma cam durea capul cand stateam prea mult in fata pc-ului, asa ca m-am pricopsit cu niste ochelari pe care sa-i port cand citesc, "invat" sau stau la pc. Nu i-am folosit decloc si acum stau aruncati printr-un sertar alaturi de alte chestii nefolositoare. Asa ca m-am gandit sa va arat cum imi sta mie cu ochelari (jaalnic). Bineinteles, nu m-am putut abtine si am facut poze avand cele mai tampite moace posibile, dar aceasta in care lumina de la fereastra estompeaza totul mi se pare chiar... ok. :))
So desu, asta-s eu cu o pereche de ochelaaaari.

Miku.

Rapidus tempus



Bun, nu stiu cat de corect e titlul [in latina], pentru ca cei 4 ani de latina nu au avut nici-un efect pentru mine [si pentru restul de 99% dintre filologii care studiaza latina], dar am o intrebare: voua nu vi se pare ca timpul trece din ce in ce mai repede? Serios acum, mai tineti minte ca saptamana trecuta scriam despre ce vedem pe fereastra? Era exact sambata si azi e tot sambata si ma simt de parca as fi scris postarea aia cu cateva ore in urma, nu cu o saptamana.
Mai e o saptamana din Martie, iar iarna pare sa fi incurcat calendarul, caci zilele trecute (si nu numai, ca vad ca-i cod portocaliu) toata populatia Romaniei a avut de-a face ori cu frig, ori cu ploaie, ori cu ninsoare. Adica wa' da' fuck? De Craciun nu a nins [cel putin in Sud, in Craiova], dar ninge in Martie si in curand Aprilie? Nu stiu cui tot adresez eu intrebarile astea fara sens, dar chiar imi displace vremea asta rece. Serios, e mai frig ca iarna trecuta: mi-am luat manusi si caciula si paltonul de iarna si tot am inghetat, asta dupa ce in ziua precedenta eram imbracata de primavara, iar afara erau vreo 0 grade, si atat de frig imi era incat mi-am pus esarfa pe cap in incercarea de a arata ca Alice in Twilight [sau era New Moon? stiti, momentul acela in care Alice si Bella merg spre un oras din Italia - ca sa-l salveze pe Edward - care nu-mi vine acum in minte, intr-o masina a carei marca nu mi-o amintesc, dar stiu ca era galbena si arata foarte dragut] dar eu am reusit sa arat ori ca o calugarita esuata, ori ca o baba in devenire, ori ca o nebuna.
In afara de asta, de o saptamana incerc sa tocesc 4 comentarii [adica stiu ca trebuie sa le tocesc, dar nu-mi vine sa deschid caietul] numai ca nu pot sa fac asta pentru ca in mintea mea suna continuu cantecelul: nu iti foloseste la nimic sa tocesti atatea comentarii; bacul e o prostie facuta de oameni fara cap; cum sa tocesti 40 de comentarii?; la ce iti trebuie?; ce-o sa faci dupa cu ele? Mda.
Mai mult de atat, e deja sambata si nu-mi vine sa cred ca a mai trecut o saptamana. E adevarat ca peste o saptamana luam vacanta? Nu pot sa cred, intr-un final! Bineinteles, e Scoala Altfel, care anul acesta se numeste intr-un alt fel, dar toata lumea ii spune exact ca anul trecut, dar ma intreb cine naiba se va duce sa piarda timpul la scoala sau cine stie prin ce muzee cand peste doua luni avem nenorocitul de BAC? Daca trec cu bine de BAC, pe cuvant ca nu mai fac nimic dupa. O sa ma-mbat, o sa stau beata 2 luni, apoi o sa incep facultatea [daca intru la facultate:))] si o sa fiu cea mai fericita persoana din lume ca am trecut de BAC.  BAC-ul e cel mai mare non-sens al sistemului educational romanesc. Cum naiba sa tocesti 40 de comentarii a 40 de prostii [poate ca nu le-as considera prostii daca nu as fi obligata sa le citesc]? Vedeti cum scoala distruge orice placere de a citi? De ce citesc eu numai carti care nu sunt in programa scolara? Pentru ca ma atrag, pentru ca nu-s obligata. Omul e FACUT in asa fel incat sa se OPUNA. Iar unii oameni, asa ca mine, se opun si mai tare, pentru ca pur si simplu asta le dicteaza lor creierul beat sa faca.

Mda. O intreaga polologhie pe care am mai scris-o de o mie de ori si probabil o sa o mai scriu. R. zicea ieri ca vrea sa se faca Ministru al Invatamantului si sa reformeze invatamantul. Iti urez mult succes in lumea asta corupta, R. O sa ai nevoie de toate armele posibile. Dar sa stii ca sunt de partea ta.

No, ma duc sa tocesc. Daca va intrebati de ce tocesc, e pentru ca nu poti sa inveti 40 de comentarii. Pur si simplu e imposibil. A invata inseamna a intelege sensul a ceva practic. Dar acestea nu te ajuta, pur si simplu omoara neuronii care in schimb ar fi putut sa se concentreze catre ceva util. Nu, haide sa tocim. Mama lor de ministrii. N-ati fost ma, si voi, odata, demult, intr-o lume paralela, copii/adolescenti/tineri? Ce s-a ales ma de voi?

Miku.

vineri, 22 martie 2013

Răsare un trup de noapte


Se sperie noaptea de zarurile aruncate în derâdere,
Într-un joc asmuțit către o lume beată,
Se-mpiedică noaptea de strălucirile lumești,
Și le ascultă dorul împietrit în sânge.
Îi lasă pe oameni să-și joace fiecare dorință,
Zâmbește, se plimbă tăcută și suavă printre ei,
Și când o cuprinde somnul,
Se lasă în voia mișcărilor lui orgasmice.

joi, 21 martie 2013

Kill the monkey!

Okey, nu stiu de unde mi-a venit asta (titlul), dar sunt mult prea obosita ca sa filosofez.
Vreau sa va rog un lucru: daca doriti, cititi ACEASTA postare, dar va rog mult de tot sa lasati un comentariu, pentru ca nu ma ajutati numai pe mine, ci fiecare comentariu postat aduce spre plantare aproape un copac. 15 comentarii inseamna un copac plantat peste 2 saptamani. Multumesc.
In al doilea rand, sunt super-mega-extra fericita ca azi am primit cartea pe care mi-am dorit-o enorm inca de cand a aparut in SUA acum cativa ani: Miles to go(in romana, Calatoria unei stele - mi se pare neinspirat titlul, dar ce poti sa faci?), de Miley Cyrus. Pun pariu ca va uitati stramb la monitor. Dar cam asa sta treaba, am o fost o mega fana Miley C./Hannah M. si mi-am dorit mult de tot aceasta carte (care-i de fapt autobiografia ei). Tre' sa recunosc ca, desi am citit numai 30 de pagini din carte, se oserva usor un stil cursiv si adresant. E ca o poveste despre nasterea unui simbol international. Mdeah, inca-i sunt fana. Cu toate ca frizura ei de acum... no way.

Miku.

Lord of the Boards



Aproape ca am plans de fericire, unde nu mai pui ca mi-am exprimat-o tipand si dansand prin casa cand am dat din greseala pe un post de muzica unde dadeau melodia Sorel a celor de la Ca$$a Locco, si apoi Lord of the Boards a celor de la Guano Apes. Tot citeam azi dimineata pe blogul Arinei despre "vremea noastra" in care faceam chestii complet opuse fata de copiii de-acum (sunt de acord ca daca am avea 9 ani acum, am fi exact la fel). Apropo de asta, va mai aduceti aminte de Ca$$a Locco? Toate excursiile mele din I-IV au fost pline de aceste melodii si de cele de la 3SE sau O-ZONE.  Le super-mega-extra iubeam.
Si nu mai vorbesc de Guano Apes, care erau (in oarecare masura, inca sunt) zeii mei. God, noi chiar am fost fericiti. Serios acum, toate melodiile care apar azi rezista maxim o jumatate de an in topuri si sunt de efect. Chiar si melodiile Adelei.

Miku.

miercuri, 20 martie 2013

Tomorrow


 Aveam nevoie de un șoc. De ceva care să mă facă să simt ceva, ură, tristețe, teamă, orice, numai să simt ceva pentru un termen mai lung. Nu de alta, dar eu scriu numai sub influeța unor stări negative. Și atât de pozitivă am fost în ultimele zile încât nici măcar pe blog nu am mai putut să scriu.
Așa că azi când m-a întrebat profa de română dacă am învățat, i-am zis nu și mi-a pus un 3.
Dar nu m-a atins. Nu am simțit nimic, nici măcar o tresărire, orice. Nu îmi pasă. Ceea ce e rău. De obicei deveneam frustrată când era vorba de o notă mai miă la școală, nu mai vorbessc de o notă așa mică. Ce m-a făcut să zâmbesc a fost plăcerea cu care mi-a dat nota. Avea un zââmbet diabolic în care se adunase toată nemulțumirea ei din toți acești 4 ani. Oare la ce s-o fi gândit? În sfârșit am prins-o?
A fost mai mult un experiment. Să mă văd pe mine cum reacționez în situația asta, să văd ce simt și ce fac. N-a mers prea bine, pentru că nu mă mai încălzește nici-o notă, nici măcar 10. Nici nu-mi fac vreo problema, oricum nu am mai puțin de 9 la nici-o materie. Adevărul e că știam comentariul pe care mă pusese să-l spun. Trebuise să-l învăț pentru meditație. E oarecum prostesc ce am făcut eu. Foate prostesc. Dar merita încercat.
Per total n-a fost o zi foarte bună. Am avut o moleșeală teribilă. Vremea se joacă cu noi enervant: o zi caldă trei friguroase. La naiba. Vreau să fie august și să fiu liberă.
Încă încerc să înțeleg motivul pentru care învăt 34 de comentarii pentru BAC. Poate că voi găsi vreo minte luminată să-mi explice și mie.

Miku.
P.S. am facut desenul asta imediat ce am ajuns acasa; ador melodia asta de la SR-71

duminică, 17 martie 2013


Tudor Chirila e misto. Calatoreste prin lume, face fotografii si canta.
Niciodata nu mi-am dorit mai mult.


sâmbătă, 16 martie 2013

Voi ce vedeti cand va uitati pe fereastra?

Mult timp nu m-a deranjat privelistea pe care o vedeam in fiecare zi in momentul in care priveam pe fereastra. Nu m-a deranjat pentru ca nu prea aveam obiceiul sa privesc pe fereastra, sa raman cu privirea goala si sa "meditez". Doar ca de cateva zile (de cand incerc sa invat si-mi tot fuge privirea si gandul) ma tot uit pe geam si tot ce vad sunt blocuri, blocuri, blocuri si absolut nimic altceva. Bineinteles, mai sunt si cate un copac, o floare prapadita si vreo cateva sute de masini, dar ideea e ca vad in fiecare zi absolut acelasi lucru (asta doar daca nu te urci pe vreun bloc de 10 etaje, caz in care vezi constructiile de sus, nu de jos - dar nu e oricum ceva prea atragator) si a devenit absolut enervant. Ma gandeam cat de misto era asta iarna la munte, cand ma uitam pe geam si vedeam padurea de sus, cateva case acoperite de zapada si... pur si simplu totul avea un sens, se imbinau frumos.
Aici, in orasele de la campie, lumea e seaca. Te duci afara, vezi blocuri, constructii, alte blocuri [hoteluri], oricum, numai beton, ciment si piatra. Putinii copaci care au mai ramas nu fac fata, iar acum sunt inca uscati si nu au nici-un farmec.
Singurul loc de unde poti sa iei pe bune o gura de aer este parcul cel mare, dar numai daca nu treci pe langa vulpi (e si gradina zoologica in parc), pntru ca put de-ti cade nasu`. Parcul e chiar misto si poate maine, daca nu voi fi prea nauca, distrusa, epuizata, moarta de oboseala dupa examen, voi merge sa fac niste poze.
A, si apropo de poze. E atat de absolut enervat si groaznic de prostesc sa faci fotografii cu un aparat care e facut numai sa fie. De fapt, nu cred ca unuia care face poze de Craciun, de Pasti si in vacanta i-ar pasa, dar atata timp cat eu vreau sa fac niste fotografii in care sa surprind CEVA, nu il pot folosi. La naiba cu toate.

Miku.

vineri, 15 martie 2013

Tarta? Nooo.

Zilele trecute am gasit prin camara niste forme pentru mini-tarte si m-am gandit sa le incerc. Partea funny-weird este ca eu, in timp ce faceam aluatual pentru "tarta", ma gandeam la briose. Adica in tot timpul asta eu am facut o briosa, dar o dadeam inainte ca-i tarta. Bun, chestia asta... nici nu mi-am dat seama ca eu ziceam ca-i tarta pana ce n-a venit mama in bucatarie si m-a intrebat ce fac. Sigur, zic, fac tarta. Si ea: pai asta-i briosa toata ziua. Si eu: da mai, de-aia pufoasa. Si-apoi o intreaga cacealma pana sa-mi dau seama ca faceam briosa. Mie-mi plac mult briosele. Si cum nu am forme pentru briose, am facut briose in forma de tarta. Asa ca pam-pammm:
Iar azi, cand mama facea mamaliguta pentru pranz, m-a traznit o idee: cum ar fiiiiii sa fac mamaliguta in forma de tarta? Si de-aici pana la a face a fost un singur pas. Asa ca pam-pammmmm: mamaliguta in forma de tarta!
Ce urmeaza? Cozonac in forma de tarta! Paine in forma tarta! Mintea mea in forma de tarta! :>


Printre horoscoape


[nu vi se pare si voua ca pluralul de la horoscop suna cam ciudat?:))]

Pentru ca nu am mai postat demult horoscoape pe blog si pentru ca am gasit cateva dragute, am decis sa mai fac insa un post pentru asa ceva. E destul de amuzant sa citesti chestii care se potrivesc intr-un mod ciudat de exact, dar si enervant sa citesti chestii nu prea "de bine" care chiar se intampla. Din privinta asta sunt bucuroasa ca nu-mi stiu viitorul. :)) Prefer sa cred ca il fac eu...

Horoscop: Calitatile nestiute ale zodiei tale
Gemeni (22.05-21.06)
Cuvinte cheie: egocentrism, sociabilitate, superficialitate.
Tie oamenii nu iti fac reprosuri, pe tine doar te iubesc. Le este usor celor din jurul tau sa te placa, pentru ca esti plina de energie, foarte comunicativa, destul de optimista pentru acest prezent si intotdeauna vii cu propuneri incitante. Totusi, in adansul spiritului tau, iti pasa doar de tine si de confortul tau emotional.
Esti cea mai buna la... a face oamenii sa se creada iubiti. Esti foarte prietenoasa, dar esti superficiala in egala masura. Cand cel de alaturi da de greu, se intampla sa fii foarte ocupata.
Zodia opusa: Sagetator.
Piatra norocoasa: agata.
AICI mai multe zodii.


Horoscop: Semnele puterii in Zodiacul arab
BUZDUGAN
ZODIE EUROPEANA: GEMENI
Buzduganul este omul relationarii si al dialogului. Ii plac discutiile savante si are o mare inclinatie catre cunoastere.
Fuge de rutina si de aceea cauta diveristatea in tot ce intreprinde. Improvizeaza usor si cu pricepere, dand impresia ca stie despre ce vorbeste chiar si atunci cand ii lipsesc cunostintele necesare.
Este menit mai degraba pentru profesii care presupun efort intelectual decat cele care necesita munca fizica.
Astrologie Psihologica: tipurile de personalitate ale zodiacului
Proverb arab: Spune-i celui pe care-l vezi calare pe un magar: “O, domnule! Ce fericit trebuie sa fie calul dumneavoastra!”
Compatibilitate: Pumnal arabesc
AICI mai multe zodii.


Astrologie 2013: Zodia ta in Horoscopul chinezesc
CAINE
Anul nasterii: 1934, 1946, 1958, 1970, 1982, 1994, 2006,
Evenimentele din acest an le vor pune la incercare persistenta. Vor avea parte de numeroase provocari dar daca se vor folosi de to zelul lor, deznodamantul va fi unul favorabil.
Cu toate acestea, si ei vor avea partea lor de dezamagiri insa, cu eforturi sustinute, nimic nu le va fi imposibil. Pe plan amoros, vor fi compensati din plin.
Cei singuri isi vor putea gasi marea dragoste in 2013. Daca invata sa-si asculte intuitia si sa nu se indoiasca de capacitatea lor de a lua decizii rapide si corecte, Cainii se vor bucura de un an fructuos.
Compatibilitate: Tigru, Caine
Caracteristici: responsabilitate, compasiune, loialitate
AICI mai multe zodii.



marți, 12 martie 2013

EMMA [VIII]


VIII
EMMA
Primul lucru la care m-am gândit atunci când am deslușit încăperea în care zăceam a fost acela că nu murisem. Nefiind moartă, însemna că ceva se întâmplase, așa că am inspirat adânc și în timp ce o asistentă blondă îmi schimba perfuzia, am început să refac în minte drumul de noaptea trecută. Andrei venise de la serviciu și dorea un tratament special. Eu fusesem dată afară de la muncă și nu aveam nici-o dorință să-i satisfac poftele. Am ieșit din casă, am luat-o pe prima stradă la stânga, m-am oprit în fața unui turn și am urcat scările. Eram speriată. Era întuneric și nu vedeam nimic. Cu cât alergam mai repede cu atât mă împiedicam mai des și îmi jdreleam picioarele, coatele, palmele.
Și-apoi blocul, întinderea de lumini aplatizate și puținul alcool pe care l-am înghițit.
Bineînțeles, nu aveam o imunitate prea mare la alcool. Atunci când unui bețiv oarecare i-a trecut pri minte să salveze o așa-zisă domiță la anaghie s-a zis cu sinuciderea mea.
Și mi-am pierdut orice fărâmă de putere, așa că nu am avut încotro și am acceptat că mai trebuie încă să trăiesc. Sinceră să fiu, m-am întrebat de multe ori de ce e viața așa. De ce unii oameni, să zicem, bolnavi de cancer în ultima fază, încă își doresc să trăiască și ar face tot posibilul să trăiască, iar cei care sunt sănătoși tun, care practic ar putea avea totul, își doresc sa se ducă naibii. Ar fi fost frumos să existe un fel de mașină-transplant care să doneze restul zilelor de viață celor care și-o doresc cu adevărat.
Pe de altă parte, nici măca eu nu mi-am dorit atât de tare să dau colțu`. Impulsivă din fire, aș fi murit fără să-mi dau măcar seama ce fac.
Și din aceeași impulsivitate sunt prinsă acum într-un spital.
Imediat cum am deschis ochii vreo două asistente s-au fâțâit pe lângă mine punându-mi întrebări, verificându-mi tensiunea iarăși și iarăși, căscându-mi ochii și orbindu-mă cu o lanternă puternică, în fapt, făcând tot felul de controale din care am înțeles că ori urmează să decreteze că sunt o nebună și-apoi să mă trimită la un spital în temă, ori, dacă bețivul care m-a salvat nu le-a spus că voiam să mă sinucid, ar putea să-mi elibereze fișa de ieșire din spital și să mă car într-un final acasă unde să ticluiesc un plan mai bun de a mă sinucide. Sigur, nu eram prea convinsă că voi fi în stare să duc vreun plan la capăt, ca de altfel, niciun lucru pe care l-am făcut până azi, dar orice încercare te aduce mai aproape de efectul dorit, nu-i așa?
Cu toate astea, asistentele mi-au spus să mă odihnesc și m-au lăsat singură. Nu menționaseră nici-o boală cu nume extrardinar, motiv pentu care am înțeles că bețivul nu le spusese adevărul. Am răsuflat ușurată și m-am ridicat din pat. Apropiindu-mă de fereastră am observat că salonul în care stăteam era la parter. Cu un noroc chior și deștept, am sărit pe geam, așa în pijamaua ciudată de spital în care eram, și cumva am reușit să trec de paznici nevăzută. E uimitor cât de interesat era unul dintre ei să-și analizeze mucul pe care-l scosese din nas, așa că am fugit până la cea mai apropiată stație de autobuz.
Nu aveam ceas, dar era spre dimineață, poate chiar 6, căci nu era prea multa lume, iar cea care era se grăbea, semn că mergeau spre service. Am luat autobuzul și în vreo jumătate de oră am ajuns acasă. Ușa de la intrare era deschisă și m-am întrebat dacă Andrei era treaz.
Și era.

convorbire cu miku

Eu (cu gura plina): Ce faci?
Miku (se intinde in pat, respira adanc, isi tine respiratia): Vreau sa dorm.
Eu (plictisita): Si? Ce te tine?
Miku (expira si baga in gura o bucatica de ciocolata): Tu. Si gandurile. Si ceilalti.
Eu (putin contrariata) : De ce? De ce? Eu sunt tu, sa nu uiti asta.
Miku (ganditoare) : Stiu.
Eu (enervata de-a dreptul) : Ce stii? Te-am intrebat ceva. Ce te deranjeaza?
Miku (cum un aer de drogat) : Zambetele.
Eu (gandind ca Miku si-a pierdut mintile) : Zambetele?
Miku (ofteaza si-si linge/musca buzele) : Mhm.
Eu (entuziasmata de-a face pe psihologul) : Hai, vorbeste, nu ne aude nimeni.
Miku (vorbind incet, cu gandul in alta parte, privind in gol) : Vreau ceva... ceva care mi se pare real si posibil, doar ca tocmai posibilitatea existentei ma intoarce pe dos.
Eu (filosofand) : Cred ca ai nevoie de o schimbare, ceea ce e si evident, avand in vedere viata ta monotona, peisajul care nu se schimba. Ai putea sa iei un bilet de avion si sa te duci in Grecia. Iti place acolo.
Miku (oftand) :Blufezi. N-am fost niciodata in Grecia, n-am idee ce e acolo.
Eu (cu o mutra serioasa) : Ai vazut filmul ala, cu femeia care era ghid turistic si era incordata, dupa care urla in gura mare ca n-a mai facut sex de cateva luni. Apoi si-o pune cu soferul autobuzului.
Miku (salivand cu gandul la sofer) : Soferul ala arata demential. Era Hercule in persoana.
Eu (dandu-si ochii peste cap): Detalii.
Miku (zambind) : Mda...
Eu (entuziasmata) : Deci? Megem in Grecia?
Miku (ametita) : As vrea eu. Hei! [dintr-o data entuziasmata] Iti aduci aminte de Miku din An Cafe?
Eu (isi da ochii peste cap) : Cum as putea sa-l fi uitat? Ai salivat dupa el ani in sir.
Miku (ganditoare) : Nici ei nu mai sunt impreuna. Vezi? Incerci sa ma pacalesti, nimic nu dureaza, de fapt.
Eu (ii da o palma lui Miku) : Nici n-am zis c-ar dura. Tu doar trebuie sa admiri.
Miku (se pune pe jos, cu picioarele in sus, sprijinite de perete) : Stiu. Stii ce?
Eu (simtindu-se ghiftuita) : Ce?
Miku (apasand play pe butonul de la combina) : Suntem niste fericiti.
Eu (zambind) : Chiar asa?
Miku (aprobatoare) : Chiar asa. Toate partile rele... ce-au a face? Totul se termina intr-o zi. Si chiar daca nu putem sa modificam totul, tot putem sa joglam cu majoritatea. Si e bine. E ceea ce trebuie sa facem.
Eu (mijind ochii) : Mhm...


luni, 11 martie 2013

korean / carly rae jepsen bun

Never ever. Azi am avut simularea pentru LCCI si am stat aproape 5 ore, fara pauze considerabile. Ce-i drept, a fost alegerea mea. Totusi, dupa cele 5 ore eram nauca, ma simteam de parca cineva ar fi suflat intr-o vuvuzela toate acele ore, continuu, exact langa urechea mea. Si stand de la 10 dimineata pana la 4 seara acolo, nici nu avusesem timp sa mananc, doar am baut o cafea tare, moment in care au inceput sa ma ia palpitatiile. Imi cam tremurau mainile si a trebuit sa spun stop. Nu de alta, dar chiar incepuse sa fie plictisitor. Plus ca am mai stat si la o ora de meditatie dupa... God, n-am mai facut atata engleza intr-o zi de cand ma stiu. :))
In alta ordine de idei, mi-am facut un coc coreean, sau coc a la Carly Rae Jepsen, in orice caz, unul care imi plaaaace mult mult mult de tot zilele astea si o sa-l tot fac pana ce o sa ma plictisesc de el. Sigur, in poza asta nu se vede bine, nici parul nu-i aranjat, daaaaaar o sa-l aranjez eu maine si daca nu uit [ca si azi!] sa fac poze, o sa fac o noua postare. Aici si aici niste tutoriale. Anyways, acesta e originalul:

Miku.

i believe in you, whoever you are

hehe. nice

duminică, 10 martie 2013

slaves - eurovision 2013

A castigat Cezar nu-mai-stiu-cum finala din Romania. El canta bine (si da, este talentat, in plus, are si o cariera in domeniu), dar melodia aleasa pentru Eurovision, dupa considerentele mele, este complet si irevocabil groaznica. Asta-i tot ce pot spune in legatura cu el.


Mi-ar fi placut sa mearga mai departe Luminita Anghel, a avut o melodie buna, iar vocea ei este intr-adevar una foarte buna.


Din nou, mi-a placut mult de tot Elena Cartea Muttart (de fapt,preferata mea de la Eurovision), cu melodia Spinning. Are o prezenta magica.


Narcis Iustin Ianau, care a iesit pe ultimul loc(sau penultimul, nu mai stiu sigur), a avut o prezenta scenica slaba, foarte slaba. A falsat de cateva ori, se pare ca emotiile l-au coplesit.


Jurizarea mi s-a parut impartiala pe fata. Prea pe fata. Nici nu ma asteptam, insa, sa fie altfel, de asta nii nu mai fac caz din asta. Sa-i uram succes lui Cezar si sa speram ca vom avea ceva mai multe sanse decat cu... Mandinga.

Miku.

sâmbătă, 9 martie 2013

nyumy

Daca asta e o Toyota, imaginati-va cat de *fara cuvinte* ar arata un Jaguar sau un Lamborghini transformat.
(¤.¤)
Miku¡

vineri, 8 martie 2013

sk8er boi



Ador primavara. Iubesc caldura si mirosul din aer.
Pur si simplu totul e superb. Diferit.
Viu.
Treuse atata timp de cand nu mai iesisen cu rolele. Mai ales cu sk8boardul.
This. This is gorgeous.



Miku.

joi, 7 martie 2013

Ajutați virtual la plantarea copacilor :)

Helău, adolescenți full of hormons. Vreți să dați un comentariu în care să ziceți vreo două cuvinte, doar așa, pentru că al vostru comentariu face un copac să urmeze a fi plantat? Editura ALL, prin campania vALLuntar, oferă bloggerilor spre recenzie cărți și fiecare 15 comentarii ale unei recenzii vor aduce după sine plantarea unui copac, cu ajutorul ROMSILVA.
Tot ce trebuie să faceți este să dați câte un comentariu legat într-o oarecare măsură de recenzia cărții "Fata de hârtie" de Guillaume Musso. Țin să menționez că-i o carte chiar drăguță și mai ales relaxantă, motiv pentru care v-o recomand.

Comentariul trebuie scris AICI.
Miku.

Cum esti?

Azi am facut ora de dirigentie. Aveam inspectie (da, tocmai la dirigentie!) si a trebuit sa facem ora, care era de la 7:30. In prima parte a orei am vorbit despre adolescenta, un subiect care ma cam scarbeste deoarece toti profesorii il abordeaza intr-un fel sau altul.
In partea a doua am primit o fisa care punea nisite intrebari, printre care acestea:

In ce situatii te simti superior celorlalti?
In ce situatii te simti inferior celorlalti?

Diriga ne-a intrebat, de fapt, ne-a pus sa ridicam mana pentru un raspuns la prima intrebare. In primul rand, cine se simte superior in diverse situatii, asta dupa ce o colega isi expusese parerea afirmand ca ea se simte superioara, spre exemplu, cand stie ca a facut ceva mai bine decat o alta persoana. O mica parte a clasei a ridicat mana, gen 7 elevi. Si eu am ridicat mana. Apoi trebuiau sa ridice mana cei care nu se simt superiori atunci cand fac ceva mai bine decat ceilalti.
Intrebarea a doua a fost la fel, cine se simte inferior. Iarasi am ridicat mana, iarasi o mica parte.

Mie mi se pare o expunere uriasa a superioritatii chiar din faptul ca unii au afirmat ca nu se simt superiori cand sunt mai buni ca ceilalti. Intrebarea este: chiar nu te-ai simtit mai bine ca ai scapat, de exemplu, tu, de ascultare, iar profa` l-a ascultat pe colegul tau? Sau, nu te-ai simtit bine ca tu ai luat 10 iar altul 4?
Nu te simti mai bine ca ai sanii mai mari ca o prietena de-a ta? Nu te simti superior/superioara, pentru ca ai mai multi bani decat o alta persoana? Nu te simti superior cand te imbraci in haine de la, sa zicem, Zara, iar altii se imbraca, sa zicem, de la un magazin no name?

Nu ne mintim noi singuri? Ne simtim superiori pentru ca asa este firea noastra, este o nevoie pe care toti o avem, dar pe care unii incearca sa o stopeze. Unii o numesc mandrie.

Jace Everett - BAD THINGS

no one knows...

M.

taximetriștii sunt, în mare parte, libidinoși


Nu am mai mers cu un taxi singură de ceva vreme când, fiindu-mi foarte rău, a trebuit să iau un taxi urgent până acasă. Eu abia îmi țineam voma în gât iar taxiului i-a ars să mă ocolească tot orașul doar ca să ia mai mulți bani. Nici nu am așteptat să-mi dea restul, mi-a fost atât de rău că nu am putut nici să deschid gura și să-i spun să aibă considerație măcar pentru copii, sau măcar pentru o persoană care urma să cadă din picioare dintr-o clipă în alta.
O altă experiență urâtă cu taxiul a fost în primăvara anului trecut, când mi-am uitat aparatul foto în mașină. Am stat pe locul de lângă șofer și aveam aparatul în mână. Aveam o grămadă de lucruri, de fapt, în mână, și cumva trebuie să-mi fi scăpat. Imediat ce am coborât din mașină, taxiul a zburat practic de lângă mine. Abia mai târziu mi-am dat seama de ce. Noroc că aparatul nu făcea chiar atât de mulți bani. Partea proastă e că îl cumpărasem cu doar o lună înainte.
Mai mult de atât, taximetriștii sunt inculți. Nu toți, desigur, povestea merge până la proba contrarie. Dar cu manelele care urlă toată ziua de îți distrug orice voie bună, cu toate tânguielile despre bani, femei și «talent», nu poți să nu te prostești. Și mai sunt și semințele pe care le scuipă ca niște amărâți și înjurăturile din trafic pe care le aruncă asemeni unor analfabeți. Și-apoi «muzica populară» atâââât de falsă care este promovată… Îmi e greață de ei. Și mai sunt și aceia care, pe lângă aspectul unsuros, grăsimea mirobolantă care zace pe ei, și mirosul împuțit de om care fumează și nu se spală, mai dau și replica: "Unde te duc, păpușă?" făcându-ți cu ochiul în așa fel încât să te "cucerească". Tot ce-mi doresc e să le înfig degetele în ochi.
Voi ați văzut vreun taximetrist care să aibă părul lung și să asculte rock?


marți, 5 martie 2013

i don't care

who am i to say how you are and how you were?
i don't care
do you know how hard is to act like i care but i really really don't?

luni, 4 martie 2013

Linkin Park - Numb

I missed this. Duh. It's Linkin Park.
It's been a while...

Melodia asta, de fapt, tot ce canta ei...
ma readuc cu picioarele pe linia normalului meu.
A fost atat de frustrant.
Uneori ne lipsesc lucruri care sunt chiar sub nasul nostru.

M.

sâmbătă, 2 martie 2013

telefoane-

Stiti ce-ar fi misto? Sa aiba telefon in Lumea Cealalta. Daca ai nevoie de sfatul mamei, sa o suni si sa o intrebi. Asta chiar ar fi misto.

the show must go on

Sigur ca noaptea trecuta nu am dormit, abia pe la 6 dimineata m-a luat somnul. Tocmai de aceea am si terminat de citit Academia Vampirilor #3. Intrebare: de ce, oamenilor, sustineti ca-i o serie atat de ge-ni-a-la? E drept, te tine destul de in priza, dar dupa ce o inchizi... dupa ce o termini... nu ramai cu nimic in cap. Nici macar nu mi-a parut rau de Rose. Daca Dimitri ar fi murit ar fi fost mai misto, mai pe bune. M-a uimit doar moartea lui Mason si aparitia lui sub forma unei fantome; destul de ciudat, m-a cam speriat. Poate pentru ca era noapte si lumina veiozei nu era prea puternica?
Anyway, am gasit reviste BRAVO! Da, Bravo. N-am mai citit revista asta de o eternitate. Dupa ce Popcorn, revista mea de suflet, a disparut de pe piata, am renuntat la toate revistele pe care le citeam. Apoi cei din Auchan au scos revistele si la chioscurile de ziare nu poti sa te duci, sa le citesti si sa le pui la loc. :))
Dar aaaazi revista Bravo are postere cu: Bill&Tom [they're Tokio Hotel, bitch please], Lady Gaga [mdea], Maroon 5 [maaaaaroooooon fiiiiiiiveeee yeeaaaa:X] si Britney Bitch Spearse [O.O]. Si au un mega-spatiu dedicat The Vampire Diiiiiiiariiiiiiies, which is super-duper. :X Si am vazut ca o sa-l scoata pe Klaus si pe Rebeka din serial si o sa faca un alt serial care se va numi The Originals. Nu nu nu nu nuuuuu! Really, Klaus facea toata actiunea. Adica l-au bagat pe Silas, cine stie ce nebun, si-l scot tocmai pe superbul, extraordinarul, mega-magnificul Klaus cu accentul lui genial...
Aaaand I tried this new hairstyle which is not that cool as it seemed in my mind. :))
Si mi-am amitit ca-i Gaudeamus in Craiova iar eu n-am ajuns sa... vad si eu...

Aveam o incheiere acum vreo 2 ani, ceva in genul
xoxo,
miku

but... let's just say...
miku



P.S. nu-i asa ca-i un post atipic?! what the heck, a venit primaaaavaraaa, let's just be happy, the show must go on, as queen said once

That's so stupid!

Saptamana asta am avut numai comportamente alandala. Iar azi, ca doar e vineri, trebuia sa inchei cu ceva grandios. Am dormit 8 ore. O noapte intreaga. Mama lui de somn. M-am pus in pat pe la 5(dupa-amiaza), eram super obosita, alergasem toata ziua. De fapt, pe la 4 am si facut postarea anterioara, m-am pus in pat si pana la 5 am terminat de citit Eve #2. Si m-am culcat. Si m-am trezit. La 1. Noaptea.
Asta-i atat de... prostesc, pentru ca am avut un somn din acela profund si chiar nu am realizat ca dorm atat de mult; de obicei ma mai trezeam atunci cand dormeam pe zi.
Iar acum o sa contemplu probabil peretii, pentru ca n-am nici cel mai mic chef de a face ceva, absolut orice. Am ratat Romanii au talent si chiar voiam sa ma uit, apoi trebuia sa merg la o prietena si sa dorm acolo. Moron.
Partea si mai idioata e ca bausem o cafea foarte tare inainte de a ma culca. Si tot am adormit. No, asta e urat.
Concluzia e ca ori sunt bolnava, ori e doar lipsa somnului din ultimele saptamani. Atat de tare m-am saturat de scoala. Ea e prima care distruge viata unui om. Insa din frageda copilarie. =)

vineri, 1 martie 2013

intre foto

Deci imi place cum arata Suzy. E pur si simplu adorabila, nu-i de mirare ca este supra-numita Korea's first love. 

M.

Letter no. 9


Imagine yellow globes of water
Afloat to the sky
Lightening and throwing small
Very small
Drop of love away, away, away of

Every inch of us.

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers