luni, 31 martie 2014

2014, distopie, 3RM și alte chestii

Am avut una dintre cele mai enervante nopți ever. Am rememorat probabil fiecare distopie pe care am citit-o vreodată, mai ales "Ultimul avanpost" al Călinei Lavinia, pe care am citit-o de curând și care, by the way, e o carte superbă. Distopiile m-au speriat întotdeauna pentru că na, au acel subiect gen: după o molimă..., după al III-lea război mondial..., etc care te face să ți se strângă pielea de găină pe tine și care deși au final fericit, pur și simplu nu poți să nu vezi câtă distrugere practic ar putea fi lăsată în urmă.
Mai ales "Ultimul avanpost", pentru că această carte are acțiunea prezentă în România și din moment ce știi fiecare locșor despre care se vorbește, e imposibil să nu-ți imaginezi chestii.
Apoi, se mai pune și faptul că am citit aseară un articol în care se făcea referire la niște preziceri date de Nostradamus, de un alt cercetător, dar mai ales de Iustin Pârvu, un călugăr român care a mai avut niște preziceri ce s-au întâmplat înainte. Și toate astea vorbeau despre cancer de piele care va ucide o mare parte a populației, despre al III-lea război mondial, despre un fel de the end of the world și ce e și mai și e că zilele trecute am vorbit cu soră-mea care, ca să fie totul și mai "palpitant", mi-a spus ceva de genu': "tu nu vezi că peste tot lumea tușește și e răcită? o fi primăvară, dar am auzit că ar fi un virus pornit de la un vaccin care trebuia să trateze răceala și de fapt a creat un alt virus...". Și cu toate cutremurele din ultimul an, parcă totul ar avea măcar un sâmbure de adevăr.
Acum, cu toate supozițiile astea, sunt 2 posibilități: ori îți faci testamentul (nu că ar mai conta) și zici că ce-a fost, a fost frumos și măcar a fost, ori te apuci să scrii un roman distopic. Deși noaptea trecută n-am dormit decât 3 ore, acum înclin spre a 2-a opțiune. În același timp, vorba aia, "să nu ziceți că nu v-am spus"...

-miku.
P.S. cafea? vreau cafea!!!

avem nevoie de timp


Privea plopul fără să se gândească de fapt la nimic. Atunci când plopul începu să se legene, începu și el, de parcă ar fi fost conectați prin vânt cu toată natura în sine. Își dădu seama ce face și se opri. Avea scurte momente în care se pierdea în gol. La un moment dat, plopul își pierdu culoarea și avu impresia că își împărțise crengile în două și nu mai erau crengi, erau două picioare păroase de elf stând cu tălpile în sus, ca atunci când era în primară și făcea lumânarea la ora de sport. Avu impresia că e el elful și își închise ochii. Ceva i se strecurase pe gât în jos, ca un șarpe, dar un șarpe fierbinte, ca aceia gătiți de japonezi. Îi trecu prin minte că nu știa sigur dacă japonezii erau cei care găteau șerpi,  dar își amintea frânturi de imagini dintr-un documentar de pe Travel Channel sau Discovery, ceva ce văzuse fără să vrea într-o dimineață în care nu știa încotro s-o apuce. Simțea că vrea să vomite, să dea totul afară, să se dea și pe sine afară, să se scurgă, să se usuce, să dispară. Plopul se clătina din nou, începuse să plouă și i se făcuse frig. Poate că șarpele s-a răcit în esofagul meu, își zise, și-i făcu semn barmanului să-i reumple paharul cu votcă.

Indila - Dernière Danse


Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole

duminică, 30 martie 2014

i've just fallen in love


eu: auzi, știai că există ceasuri de cocktail?
Mi.: adică de-alea de ce poartă la cocktail?
eu: da, uite unul, costă 26.000 dolari și îl găsești la tiffany
Mi.: e convenabil, îmi iau unu'
eu: da, nu-i așa? :)) eu mă gândeam să iau chiar două, să am unul de rezervă că știi cum sunt, le pierd repede
Mi.: o idee strălucită madmoiselle :))
eu: abia aștept să mergem la cocktailuri :)))

ironica noastră viață... :))

m.

vineri, 28 martie 2014

scriitor?

Mi se par extrem de amuzanți și penibili acei scriitori care își spun: azi trebuie să scriu 500 de cuvinte. Sau: azi ar trebui să mai scriu o poezie. Ia să vedem. Uite o floare. Ce îmi inspiră floarea asta? Nu prea știu, dar trebuie să scriu ceva azi.
Cea mai bună dovadă că nu ești pe drumul cel bun este următoarea frază: vreau să scriu, dar cu servici și toate cele, nu prea am timp. Cum de mai ai timp și de scris?!  Dacă îți spui asta, ești fals. Înseamnă că nu scrii pentru că simți nevoia asta, ci din diverse alte motive, gen faimă-ego-etc.
Desigur că te poți numi scriitor, dar actul tău este fals, exact ca mimarea orgasmului. Adică tu ai vrea să fie ceva special, dar de fapt e o sforțare grețoasă.
Scriitura bună nu e tehnică, nu are principii, nu își propune ceva în primă instanță. Ea pur și simplu există și inundă mintea celui care scrie. A fi un scriitor bun nu e o meserie. Scriitorii buni scriu obligați de interiorul lor și nu scriu constant. Ei nu își propun să scrie, ei scriu ca și cum ar respira. Totul e natural și el, ca scriitor, nu stau să numere sau să analizeze ce a scris (în timpul primei scrieri, bineînțeles).
De aceea atelierele de scris sunt cumva exagerate, iar persoanele care scriu după un anumit model sunt false. Dacă stai să analizezi chiar din prima fază, pierzi esența. Și scriitura forțată e ușor simțită de cititor, pentru că nu e fluidă.
Scrisul bun vine de la sine, e el cel care îți umple mintea, nu ești tu cel care îl caută. Nu trebuie să-ți cauți cuvintele, pentru că ele te vor ataca singure și nu te vor lăsa până ce n-ai să le dai afară.
Dacă nu simți asta azi, atunci nu scrie.
Citește.
Atunci când mintea ți se va umple, vei știi asta și nu vei mai putea face nimic altceva decât să scrii.

-m.
P.S. mă refer exclusiv la literatura artistică, nu la cea de specialitate

u sure?

Autorii clasici. Mai ales români. Doamne, cât sunt de plictisitori. Ciudat e ca unora chiar plac. Adică aceia care citesc descrierea unui copac pe 10 pagini cu plăcere. Look, I see that some might like not to feel life, dar ca să evoluăm trebuie să fim mai constienți de ce se întâmplă în jurul nostru acum. Dacă ție îți pasă atât de mult de copacul care nu stiu ce naiba facea el în alea 10 pagini, poți să spui good bye life oricând.
M.

joi, 27 martie 2014

p a n i c ă


un lucru care a fost într-un fel pentru mult timp. care a fost așa că ai vrut și că practic a fost o alegere. se va schimba cu un altul, a cărui idee te-a atras, dar dacă e pe bune creează panică. dubios. și panică.

m. (?)

miercuri, 26 martie 2014

marți, 25 martie 2014

jurnalism

Se întâmplă ce se mai întâmplă și nu mă pot abține să nu comentez câte o "apariție" jurnalistică. Mi se pare mie, sau Antenele sunt pe care să dea colțul? Articolele lor sunt din ce în ce mai jalnice și mai ipocrite. Citeam azi știrea despre avionul malaiezian care se presupune că a fost găsit și mi-au atras atenția (în sens negativ) cele 3 semne de întrebare din titlu, de parcă redactorul ne-ar fi tras pe noi, cititorii, la răspundere în legătură cu distanța la care a fost găsit. Nu mai vorbesc de această discrepanță între timpurile verbale folosite, gen: "După 17 zile de căutări, începeau întrebările." (nu-i așa că și vouă vă sună a compunere de clasa a 3-a?). În fapt, tot textul e un fel de amestec-eșec între o povestire și o încercare de articol jurnalistic. La fel și faptul că editorul se încăpățânează să foloseasă Pekin, care de fapt este chinezescul pentru Beijing, în loc să folosească denumirea clasică pe care omul de rând o știe. Că dacă îl auzi la televizor pe nenea jurnalistu' că zice Pekin, în primă instanță nici nu știi despre ce naiba vorbește și o să schimbi canalul T.V. în căutarea unuia potent.


m.
P.S. aici e articolul

nifilă

d a i
o definiție nouă când spui că vrei să fi un călugăr a s c e t
r   e   d    s a l i v a  ta s-a înnecat în
b u c ă ț i  albe de  viață
ai gânduri prinse în soare  n i h i l i c
suflet ce  c a u ț i
viitor în trecut stins cu  c e a r ă  fierbinte
într-o seară de  a u g u s t  când luna își caută amorulpropriu
în constelații pictate de  f o t o g r a f i  amatori
red cu ochii scoși din orbite
l u m e a  n-a fost niciodată
mai aproape de colțul  g u r i i  tale

luni, 24 martie 2014

"ați apelat cutia poștală..."

sun. răspunde robotu'. "ați apelat cutia poștală..."; dude, eu nu apelez cutia poștală a omului. eu îl apelez pe om. că robotu' intră și îți spune că poți să lași un mesaj în cutia poștală a abonatului e alta. dar e distanță de la clasicul "persoana apelată nu este în aria..." la "ați apelat cutia poștală". dacă tu ca o mare companie de telefonie ce ești, nu ești în stare să înregistrezi un mesaj corect, atunci nu înregistra

ca și ăștia cu lifturile la metrorex. au un robot care zice că se închid și se deschid ușile, dar într-o engleză atât de stricată, că pute de la 5 metrii distanță

m.

Reira - Close your eyes




instantanee

# urăsc prostia; Doamne, urăsc prostia și-mi vine să dau în cap fiecărui prost care se dă mare cu ea;
# eram la o patiserie dintr-o piață unde știam că au produse bune; am ajuns la rând, am comandat, la final am zis mulțumesc; vânzătoarea s-a uitat cu o figură de proastă la mine și a urlat: următoru'!!! de când a devenit frate de neacceptat faptul că mulțumești unui om care te-a servit (în sensul client-vânzător)?
# cola e nașpa, nașpa rău de tot; n-am mai băut cola de ceva timp și acum nu mai are nici-un gust; să fi fost doar obsesia mea pentru ea anul trecut? la fel și mcdonald's și kfc; o să mai trec și pe la springtime, să văd dacă papilele mele gustative au probleme și cu ei; șansele sunt oricum mai mici ca springtime să nu-mi placă, e mai apropiat de un meniu decent;
# știi acel moment în care îți aduci aminte că pe vremuri ai scris o povestire în engleză și brusc te decizi să o modifici, să o aduci la o formă cât mai bună, apoi să... faci ce te taie capu'? da, păi ajungi acasă, cauți în laptop și realizezi: nu, frate, mi-am pierdut toată memoria acum câteva luni; apoi te apuci să cauți prin laptop să vezi ce mai ai scris și îți dai seama că nimic din ce ai scris ieri, azi nu mai consideri nici măcar ok, nu mai vorbim de bun;
# plumb

m.

.

„Creaturi mizerabile, aruncate pentru un moment pe suprafața acestei mici grămezi de noroi, cine a decretat că jumătate din turmă poate oprima cealaltă jumătate? Tu, omenire, ai dreptul să spui ce e bine și ce e rău?"

– marchizul de Sade

Bryan Adams - Here I Am


 

really liked this movie when i was young
and this song

m's

duminică, 23 martie 2014

nu.

nu am.
"ai parte de o duminică frumoasă"


nici nu mi-am dat seama că e duminică până nu m-a sunat V. și mi-am dat seama că e în drum spre București, iar asta a fost cam acum... 2 ore?
am băut prea multă limonadă rece și am răcit (e destul de ciudat, nu? iarna trecută mâncam înghețată și nu aveam nimic, acum sunt 21 de grade afară și eu răcesc) și gâtul meu e tăiat în bucățele roșii și dureroase (ipotetic vorbind, tăiat) și am impresia că mi-am pierdut capul undeva între unirii și timpuri noi, pentru că se pare că și el s-a hotărât să mă amețească cu o durere de primăvară numai bună
și e prima oară când horoscopul, oricât de bine a sunat el, nu mi-a făcut ziua mai bună; a fost prea ironic azi, când tot ce am făcut a fost să dorm și să... fac nimic

-m.

sâmbătă, 22 martie 2014

McFly - That Girl


un învățător interesant

În altă ordine de idei...

Am citit articolul acesta pe tema unui învățător care dă lucrări de control tip dictare elevilor săi în care le dictează texte puțin mai diferite față de alți învățători. Într-un fel, colțul gurii mele n-a mai zâmbit demult atât de malefic și fericit. Nu îmi dau seama exact dacă omul este puțin cam inconștient, vrea să atragă atenția sau pur și simplu se distrează, dar e imposibil să nu te gândești că are o imaginație cel puțin interesantă. Desigur, să dictezi texte din astea unor copii de 9-10 ani e prea mult. Iar despre faptul că folosește scuza jalnică "acestea sunt simple cuvinte"... nu pot să nu mă gândesc că studiile superioare în care se presupunea că învață limba română au fost în zadar, dacă nu știe nici măcar faptul că nu cuvântul în sine contează (scripticul), ci noțiunea lui. E ca și cum ai zice: nu contează că îi zic la soare, lună, iar la alb, negru, lumea oricum va înțelege ce vreau să spun.

-miku

sursa foto: http://www.cancan.ro/actualitate/intern/din-pacate-nu-este-o-gluma-ce-a-putut-sa-le-dicteze-un-invatator-din-bacau-elevilor-lui-la-o-lucrare-de-control.html

joi, 20 martie 2014

i a d r e d

u n d e  alergi cu  b o c a n c i i  plini de  l u m i n ă
pe nisip
Red
cu  m e m o r i i  de lapte
mutșiorbșifără  c h e f
te ștergi la gură cu vodcă
și  m a r e a  se-ascunde în înghițiturile tale
c â â â n t e c  pentru o  m o a r t ă care se  z b a t e  în negru
cavouri deschise în cimitire  u s c a t e
stai jos și e sânge sau suc de mere
hai să îndoim totul
să ne  î n n o d ă m
l a  m a r g i n e a  i a d u l u i

miercuri, 19 martie 2014

n o u ă s p r e z e c e m a r t i e

se  s p a r g  picăturile de ploaie
și e ceva ce tremură sub  c e a r ș a f u l  ocru
se împrăștie  l i n i u ț e  albe
se  a m e s t e c ă
v i s e
ț i i i i i i i p ă
amărui și albastru ne pierdem într-un cer dublat de  o c h i
n o u ă s p r e z e c e  e numărul sacru al urletelor
c e v a  alunecă pe piept
cioburile de ploaie se  s p a r g
cazi cazi ca a a a zi
unde... cine... 

only one - alex band


pe scurt

Believe it or not, în București oamenii sunt mai civilizați. Depinde, evident, de locurile prin care ajungi, dar centrul capitalei e cu siguranță mult mai civilizat decât centrul Craiovei. Sau poate că nu civilizat e cuvântul. E o amestecătură de politețe în mare parte prefăcută cu ceva străin, niște încercări de valori puțin engleze, puțin franceze, puțin asiatice, dar e bine că există. Sau poate mi se pare mie, ca orice persoană care vine din altă parte și tinde să idealizeze. Dacă ar fi să aleg niște culori, aș spune despre Craiova că e gri, iar despre București că e albastru. Într-un fel... Oricum, idealizarea mea începe să se stingă. Partea bună la București e că totul se mișcă, pe când Craiova e statică, îngropată în valori vechi și se încearcă scoaterea apei din piatră. Poate că mi se pare asta pentru că sunt eu o persoană care nu stă într-un detaliu mult timp. Poate că sunt o persoană cosmopolită. Acum mi-aș plăcea să compar Bucureștiul cu Paris și cu Berlin... ținând cont de optimismul meu cretin, o să fac și asta.

-miku

luni, 17 martie 2014

poveste de băut


Dear Screamers,

Probabil cei mai mulți cititori ai blogului sunt adolescenți. Și mai probabil, e o majoritate formată din fete. În seara asta sunt curioasă cum vă descurcați voi cu mamele când vine vorba despre... plăcerile vinovate. Să luăm ca exemplu un pahar de Martini sau Angelli sau vodcă și toate astea în intimitatea camerei voastre, cel mai probabil uitându-vă la serialul preferat sau citind o carte din plictiseală, sau poate pentru că v-a prins subiectul ori în mijlocul unei mulțimi dormince de distracție.

Îmi făceam exercițiile de pilates, doza mea de plăcere pre-nocturnă, când m-a sunat mama și din vorbă în vorbă am ajuns să vorbim despre băutură. Ce-i drept, ultima oară când a venit la mine aveam cam multe sticle de bere și vin, dar, la urma urmei, nu e vorba despre micile noastre plăceri vinovate? Tot vorbind cu ea, mi-a spus despre o rudă mai îndepărtată și în vârstă de la țară, o văduvă care trăia singură înconjurată de propria mizerie, care a fost găsită moartă în casă. O rudă de-a rudei mele îndepărtate, o nepoată am impresia, care cheltuia banii altora prin Suedia, s-a întors pentru a obține niște bani de la cei de la țară, dar se pare că de acum încolo nu va mai fi nevoie să se roage pentru bani. Într-o noapte s-a dus la acea rudă îndepărtată și în vârstă despre care vă spuneam mai devreme și beată fiind, a bătut-o pe femeia în vârstă, apoi a sufocat-o cu o pernă. Și toate astea pentru că era beată, pentru că obișnuia să bea în neștire, pentru că băutura era un fel de a trăi pentru ea.  Poate că dacă n-aș fi cunoscut persoanele implicate aș fi fost oripilată de poveste și de modul în care a apărut peste tot în media, mai ales la știrile PROTV de la ora 5. În acest moment mi se pare doar o altă poveste de la ora 5.

Revenind la subiectul inițial romantic al băuturii, mă gândesc la modul în care văd cei mai mulți băutura. De ce nu se limitează oamenii la plăcere, ci vor să treacă în inconștiență?
Alcoolul dă o anume experiență amețitoare numai dacă ai o cantitate strictă pe care să o consumi. Nu mai vorbesc de câtă inspirație artistică îți pot da două-trei pahare de vin roșu, dar atunci când îți depășești limitele nu mai există plăcere. Pentru că nu mai ai conștiință. Pentru că acea parte a corpului tău care raționalizează e anesteziată.

-m.

Helloween - The King For A 1000 Years

 

 We are King For A 1000 Years
We are king of a million tears
We're the ones who bring desire
Binding their greed and fears
We are king of fallen men
We are keepers of the damned
Turning hope into obsession
We are the king
We are The King For A 1000 Years

Blackmore's Night - Wish you were here



duminică, 16 martie 2014

mic

dacă ai fi vânt, bucată cu bucată
plămânii lor ar fi morți
dacă m-aș arunca în nisip
dacă ai fi o mare de noroi
dacă aș renunța la privirea mea
dacă ai primi amintiri
apusul s-ar scurge într-un cosmopolitan
am fi beți
am fi noi moartea cugetând despre viață
ar fi oamenii
și privirile lor
și aș fi eu
și ar fi un corp atins cu sânge
apusul moare ori de câte ori îți dorești
ceva mic

Lana del Ray - This is what makes us girls

  

This is what makes us girls
We all look for heaven and we put our love first
Somethin' that we'd die for, it's our curse
Don't cry about it, don't cry about it

vreo 7 ani de blogging

M-am uitat pe statisticile generale ale blogului și văd că-l am din 2007. Ce-i drept, m-am apucat să postez pe aici abia în 2011, când am renunțat la wordpress.
7 ani, for the God's sake, când a trecut tot timpul ăsta?
Am peste 10 bloguri pe wordpress, toate cu povești și povestioare scrise începând cu 2006.
7 ani, dudes.

...sper să nu mă trezesc la 80 de ani exact ca acum și să zic: what the hell did i do with my life, chiar dacă practic am toate mostrele astea "din mine".

.miku

sâmbătă, 15 martie 2014

Kings of Leon - Sex on Fire

 

 Lay where you're laying, don't make a sound
I know they're watching, they're watching

Guillemots - Sea Out




Now Marbella's gone astray
somewhere in this blackening Milky Way
I used to colour in the holes
Now I leave them blank
Now it's only spaces I have cause to thank

vineri, 14 martie 2014

cretinism matern

×  printre blocuri, în zona în care stau eu, se află o creșă, o grădiniță, o școalã generală și un liceu; cum mergeam eu încet și sigur spre metrou, am văzut o scenă urâtă clasică: un copil de vreo maxim 2 ani jumate se plângea că nu mai poate să meargă, că îl dor picioarele și că vrea să o țină de mână pe mama sa; era un grup format din mai multe mame și mai mulți copii care mergeau repede spre grădiniță, iar vreo 3 copii mergeau singuri în față; mama acelui copil a țipat la copil și l-a împins în față: păi și ce, dacă te țin eu de mână nu te mai dor picioarele?

Când vezi asemea vaci handicapate îți vine să le dai un brânci să cadă în cea mai apropiată gură de canalizare. Un copil de nici 3 ani abia știe să meargă, măcar lasă-l să aibă și el un mic ajutor, învață să ieși din condiția de scroafă care făce copii ca să ia bani de la stat! 

Miku.

Yves LaRock - Rise Up




direction: sky

joi, 13 martie 2014

numărul în familie

Am găsit chestiuța asta care spune cum ești în funcție  de al câtelea copil ești în familie. Io mi-s a 3-a și ultima, deci pam pam pammm:

Ultimul născut
Ultimul născut şi-a petrecut întreaga viaţă încercând să atragă atenţia asupra lui şi s-a obişnuit aşa. De obicei este "bufonul" grupului şi sufletul petrecerii. Obişnuit să facă facă lucruri care îl depăşesc doar ca să ţină pasul cu fraţii mai mari, el se pricepe la multe lucruri şi învaţă repede ce e nou. E foarte perseverent şi poate învăţa orice.
În carieră, se orientează către meserii care în care are de a face cu publicul. Este un extrovertit, iar prezenţa oamenilor îi dă energie. Nu se teme să-şi asume riscuri, dar se teme de părerea celorlalţi faţă de el. Nu-i place să fie criticat, respins. Din fericire pentru el, este un manipulator foarte bun şi oamenii îl văd exact aşa cum vrea el să fie văzut. De obicei, nu e chiar aşa drăguţ şi amabil cum pare.

AICI găsiți pentru celelalte numere. ^.^

-miku

Imagine Dragons - Radioactive



I raise my flags, don my clothes
It's a revolution, I suppose
We'll paint it red to fit right in


miercuri, 12 martie 2014

instagram









M.

Imagine Dragons - On Top Of The World



I coulda gave up then but
Then again I couldn’t have ’cause
I’ve traveled all this way for something

I take it in but don’t look down

‘Cause I’m on top of the world, ‘ay

helău spring!

Sunt 12 grade afară, e soare, stau cu geamurile deschise de la 10 și temperatura în cameră e aceeași. Se poate mai bine de atât?
Păi se poate, zic toate horoscopele mele din ziua asta (vreo 4, plus răvașul fortune cookie de pe facebook). Nici nu contează ce zic horoscoapele, pentru că m-am trezit azi și am realizat că s-a dus astenia de primăvară! Welcome back energie fără limite, welcome back cofeină naturală de la soare, welcome back spring and sun and...
Toate astea sună ca niște prostii existențiale prințesești, unicorni roz cu sclipici și un inevitabil happy ever after, daaaar, for the God's sake, e cald, e soare, e tot ce mi-am dorit. That's it baby, I'm back to life! I'm aaaaaalive!

M.


Don’t get too close
It’s dark inside
It’s where my demons hide

marți, 11 martie 2014

sunt alergică la vampiri, dar nu e nimic nou

A fost vremea lor. A fost Anne Rice, care a scris frumos. A fost Twilight, care a fost banal, dar siropos, deci (aproape) toate adolescentele (și destul de mulți adulți) au citit seria, a fost Academia Vampirilor, pe care am citit-o pentru că toată lumea a citit-o și era prea lăudată, a fost seria Vampirii din Morganville, care mi-a plăcut, pentru că am avut ceva destul de palpitant de citit pe w.c.. A fost seria Jurnalele Vampirilor și mi s-a părut nouă ideea călătoriei lui Damon în partea întunecată. Au fost milioane de alte cărți cu vampiri. Dar s-a dus. A trecut. Gata. Nu mai e nimic. Cu excepția filmului/serialului Academia Vampirilor, dar din ce am auzit nu are prea mare succes. Și cu excepția The Vampire Diaries, dar la serialul ăsta ne uităm pentru că ne place Ian Somerhalder, deci sunt motive subiective. Cam același lucru se întâmplă și cu vârcolacii. Deci... potențialii scriitori de s.f./young adult books din România, înclinarea voastră trebuie să fie alta. Vampirii nu mai vând. Asta dacă vreți să publicați și să și fiți cumpărați, că altfel, pentru intimitatea proprie, toți scriem ce vrem.

m.

luni, 10 martie 2014

de Paște tăiem capra cu coasa

Sâmbătă dimineața m-a sunat cineva cu număr ascuns, m-a întrebat de cineva pe nume Mihaela, i-am zis că nu exista acea persoană la acest număr și am închis.
Sâmbătă noaptea, pe la vreo 00:30, m-a sunat cu număr privat un țăran (același țăran). Pentru că n-aveam ce face (și pentru că eu dau cu nuca-n perete tot timpul și pentru că mi-ar plăcea să fiu actriță și pentru că din seria have fun on the phone), i-am răspuns. N-am zis nimic. La un moment dat a închis. A sunat din nou, i-am răspuns, n-am zis nimic, el tot zicea: alo, bună etc. A închis din nou. A sunat iar. A pus manele. I-am închis eu de data asta.  Apoi a sunat din nou, iar eu am zis: cine ești și ce vrei? Și m-a luat din nou cu problema că el n-o găsește pe Mihaela și i-am zis că eu nu sunt Mihaela. Și m-a întrebat cum mă cheamă și m-am dat drept Andreea. Și m-a întrebat câți ani am și i-am zis că 13 (aș mai vrea să am 13 din nou... mai târziu mi-am dat seama că țăranilor ăstora nu li se pare că o fată e mică la 13 ani și că trebuia să-i zic că am 8). M-a întrebat de unde sunt și i-am zis că sunt dintr-un sătuc uitat de lume. M-a întrebat dacă poate să mă mai sune și i-am zis că nu, că am o mamă rea care mă bate dacă vorbesc la telefon. Și am zis că acum i l-am furat și că mă plimb să admir stelele. Și că vreau să mă sinucid, pentru că am o capră pe care mama vrea s-o taie și s-o mănânce de Paște. Și mi-a zis că la el se mănâncă miei de Paște. Și i-am zis că în satul meu uitat de lume avem o tradiție specială în care de Paște sacrificăm o capră. Și că dansăm în jurul focului în timp ce ținem capra în brațe.
Și i-am închis.
Și m-a sunat azi. Și m-am dat drept mama cea rea. Și i-am zis că sun la poliție că se ia de minore. Și că vin după el și îl tai cu coasa mea de tăiat capre de Paște.
Și i-am închis.
Și a continuat să sune.
Și s-a oprit.

M.
P.S. în realitate nu i-am zis nimic de capră și de Paște, dar scriind acest post m-am gândit că ar fi trebuit s-o fac :))

sâmbătă, 8 martie 2014

Pharrell Williams - Happy


rezervația unicornilor

Am citit juma' de carte (Rezervația Unicornilor de Cristina Nemerovschi) în tren și mâine urmăresc să o termin în drum spre București. Numai că am pus cartea în birou (sunt în Craiova) și se pare că ai mei au găsit-o.
Dude, I've been out for 5 hours and they got inside my privacy and intimacy and for the God's sake, I think it's fuckin' funny. Now I realise I have no chance to publish my next book using their money. Actually they'll never see my next book. (my ipotetic next book, of course)
Și vine taică-meo la mine și-mi zice:
– Mă, iar ai cumpărat cărți d-alea? D-alea cu "căcat" și ...
– Ce vrei să spui?
– Cum îi dau voie ăia... asociația aia... scriitorii ăia, asociația scriitorilor, cum îi dau voie să publice asemenea cărți?
– Rlly dad? Deschide geamu' și o să auzi în 5 minute înjurături cât n-o să citești în toată cartea.
– Da mă, da astea nu prea se spun...
– Atunci de ce fiecare om urlă câte un "căcat" la fiecare 5 cuvinte?
– Pai nu se face așa...
Adevărul e că aseară mă cam întristase cartea, dar nu din cauza limbajului. Limbajul-interzis-dar-de-fapt public nici măcar nu contează. Era vorba de M. și de faptul că eu mă simt la 19 ani fix cum se simte el la 30. Și de faptul că mă regăsesc în B., care se simte cum mă simt eu (sau invers). Și de faptul că asta e ultima carte din serie...

Miku

joi, 6 martie 2014

covrigi, covrigi... (câini cu covrigi în coadă?)

Dacă m-ar pune cineva să descriu Bucureștiul într-un singur cuvânt, aș spune covrigi. Nu există nici-un colț de stradă la care să nu găsești o covrigărie. Sunt străduțe de 300m unde găsești 3-4 covrigării una lângă alta.
Și eram azi dimineață în metrou, iar în jurul meu 2 persoane mâncau covrigi... Și mirosul ăla era atât de puternic încât  mi s-a făcut amețeală.
Deci... Dacă ajungeți în București
... Singurii covrigi buni sunt cei de la Petru (ca și în Craiova). Bine, asta din ce am mâncat eu...

M.
P.S. asta îmi aduce aminte de faptul că maică-mea mi-a zis la un moment dat: "tu crezi că în București sunt câini cu covrigi în coadã?" :3

miercuri, 5 martie 2014

Smash Mouth - I'm A Believer




anot not a single fuck was given that day!

pam pam

-> marțea trecută pe la vreo 3 noaptea eram beată și făceam tema la engleză; marțea asta m-am trezit după un somn de 11 ore și nu sunt în stare de nimic
-> a good friend from Belgium showed me this: http://nathanihoff.wordpress.com/2013/09/29/belgian-hazing/   what do you guys think?
-> pilates, pilates, pilates. am mâncat ca o nemâncată aproape non stop în ultima săptămână (și am din nou 43kg), i shall stop now
-> acum 2 săptămâni am fost în Auchan și am cumpărat o cutie de eugenii. da, eugenii. acele chestii cu un gust ciudat dar destul de ok. și am cumpărat o cutie cu vreo 60 de bucăți. și știu că mănânc la ele de 2 săptămâni și nu se mai termină, parcă peste noapte cutia se umple la loc. dammit.
-> plooooouă și e atât de întunecat că îmi vine să nu mai ies din casă; de ce nu putem să luăm o zi de Iulie, să o împărțim la o săptămână urâtă de primăvară și să avem puțină căldură și acum?

M.

marți, 4 martie 2014

râââââââââme

Cum mă să fie mă atâtea râme?
Odată cu ploile astea m-am transformat într-o țopăitoare, pentru că la fiecare pas iese câte-o râmă și eu încerc să evit cât mai multe. Și sunt atâtea râme și sunt râme de toate felurile. Strivite, colorate, uriașe, minuscule și am un deja-vu, cred că am mai scris o postare asemănătoare cu asta în urmă cu vreo 2 ani.

M.

The Weather Girls - It's raining man


instantanee

# dacă beau cafea se anulează efectul pastilei de calciu? e dimineață devreme acum și chiar nu mai știu dacă ideea asta am visat-o sau e pe bune
# nu știu cât poate să fumeze o persoană în așa fel încât să ajungă fumul de țigară până la etajul 3
# latina ar trebui să fie facultativă; 5 ani au fost destul pentru mine, mai ales că nu mai știu nimic
# nu știu cum, dar timpul parcă trece și mai repede acum; citisem la un momentan un roman care se numea replay, dar în momentul ăsta nu-mi aduc aminte de cine era scris (blame morning again) așa că o să dau un edit mai târziu, în care era vorba de un tip care avea vreo 40 de ani și la un moment dat a murit și s-a trezit la 17 ani, a trăit o perioadă apoi iar a murit și tot așa de vreo câteva ori, până când ajunsese să moară din ce în ce mai aproape de vârsta la care se trezise prima oară; la un moment dat a ajuns în punctul 0 în care murea și învia în același timp, apoi totul s-a sfârșit; așa o să ajungem și noi sau e doar o iluzie pentru că avem prea multe de făcut? bine, într-un fel putem să luăm ca reper acel roman la nivel psihic: vom avea atât de multe de făcut încât nu vom mai avea timp pentru noi, implicit psihicul nostru va muri. (și ne vom transforma în roboți, ca într-un film hollywoodian)

M.

Plăceri - Bertolt Breht

PLĂCERI

Prima privire pe care o aruncăm
                dimineața de la fereastră
Vechea carte regăsită
Chipurile entuziaste
Zăpada, schimbările anotimpurilor
Ziarul
Câinele
Dialectica
Dușul, înotul
Muzica veche
Pantofii comozi
Înțelegerea
Muzica modernă
Scrisul, plantatul
Călătoriile, cântatul
Felul prietenos de a fi
                            BERTOLT BRECHT

din cartea Fetele rele obțin tot ce vor. Fetele bune nu pierd nimic, de Ute Erhard, traducere din limba germană de Diana Sălăjanu, editura Nemira, 2009, pagina 293

duminică, 2 martie 2014

[quiz] sânge satanic


100% de acord

Ești M.!

Ești M.!

Poate că nu ești mizantrop declarat, misogin, narcisist și ateu, poate nu asculți black metal, nu bei în fiecare zi și nu te droghezi în fiecare săptămână, dar cu siguranță ai ceva din spiritul rebel al lui M. Îți place să-ți construiești o lume după propriile reguli și, cel mai important, ai forța și carisma de a impune aceste reguli și celor apropiați ție. De cele mai multe ori ești irezistibil și stârnești pasiuni puternice, de la seducție până la invidie. Cei din jur văd în tine un model. Ești o sursă infinită de inspirație, iar cei care te admiră și te urmează se simt motivați să-și descopere propria lor personalitate și să-și construiască un drum propriu.
Mediocritatea celor din jur te revoltă și te scârbește. Ți-ai dori ca oamenii să nu mai fie marionete sau decor, dar nu crezi că ai suficiente motive pentru a schimba lumea pe cont propriu. Cinismul tău are nevoie și de imperfecțiune, pe care o exploatezi pentru a-ți defini clar ceea ce îți place. Te simți atras doar de oamenii inteligenți și interesanți, iar sexul lor contează mai puțin – te poți îndrăgosti atât de femei, cât și de bărbați. Iubirea este destul de importantă pentru tine, chiar dacă n-o arăți întotdeauna. Iubirea, ca și drogurile, îți schițează un univers paralel, pe care-l poți modela mai ușor decât pe cel deja stabilit și populat de alții.
Ești puternic atras de artă și mai mult ca sigur îți manifești creativitatea în direcții precum scrisul, muzica, pictura, actoria și altele.
Devii violent și sarcastic în momentul în care cei din jur încearcă să-ți impună ce să faci și cum să gândești. Urăști să te conformezi și n-o faci aproape niciodată.
Consideri că gesturile extreme, chiar și crima, pot avea motivații psihologice puternice și nu te grăbești niciodată să le blamezi, ba chiar dimpotrivă.
Prietenii te iubesc pentru că le oferi o direcție clară de urmat și pentru că îi faci să își pună întrebări despre lucrurile care contează.


Ce personaj din Sânge satanic ești?


Meredith Brooks - Bitch


all rolled into one

pentru că nu demult horoscop

Top 5 zodii cu cariere de succes
2. Gemeni
Cei nascuti sub aceasta zodie sunt influentati de Mercur, corespondentul roman al zeului grec Hermes. Acesta era patronul mestesugurilor, ale negotului dar si al pungasilor.
Nativii in Gemeni sunt oameni prietenosi, comunicativi si foarte deschisi. Se adapteaza la situatiile noi mai rapid decat orice alta zodie si sunt mereu pregatiti sa faca fata provocarilor. Isi asuma uneori riscuri foarte mari insa in definitiv, aceasta este cheia succesului.
Lucreaza foarte bine in echipa si se simt in largul lor atat din postura de colaborator cat si din cea de conducator.
Gestioneaza usor situatiile tensionate tocmai pentru ca au firi foarte deschise.
Problema lor este ca au obiceiul sa isi duca acasa problemele de la locul de munca si lucreaza de multe ori peste program.

 
Miku says: acum mă simt și mai bine...

jeleeeuri

în sfârșit mă simt bine, după o lungă perioadă de amețeală/depresie/nesomn; starea mea de bine vine sigur de la jeleuri, că mănânc jeleuri de minute bune și nu mă mai satur; starea mea de bine vine și de la faptul că mă simt bine singură și asta va rămâne așa; e nașpa că n-am mai scris pe blog și mă simt de parcă mi-aș fi lăsat cățelul să moară de foame; apropo de căței, mă bate gândul să-mi iau unul, dar pentru asta am nevoie de un job flexibil din care să scot niște bani cu care să-l întrețin; în ultimul timp am gătit și mâncarea a ieșit bună; vreau să plec din țară.

Miku

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers