Uite că titlul mai și rimează pe deasupra. Ideea e că am pictat chestiuța asta și dacă aș mai avea foi, aș mai picta (oricum, pe asta i-am ciordit-o lui Red:]). Probabil o să trec prin Auchan să iau un bloc de desen, cu toate că aș prefera niște pânză. Cum pânza e scumpă, iar desenele mele nu-s prea mare lucru, rămân pe moment la foi. Aoleu, ce coerență am. Nu-i așa că-i mirifică? Coerența mea, nu pictura... Și pictura, acum că tot veni vorba... :))
Miku
și un perete cu picturi...
LATER EDIT
Băi, eu v-am spus că Fortune Cookie o nimerește de multe ori, nu-i așa? Tocmai am dat acolo să văd ce zice azi și... tananana. N-aș zice că sunt eu talentoasă la desen, dar nu prea mulți știu că mai și pictez din când în cand. :))
cred că astea-s cele mai mișto nuduri moderne pe care le-am văzut până acum (am pus pe blog varianta cenzurată, cu toate că mi se pare o prostie cenzurarea artei)
cumva îmi inspiră nudurile renascentiste...
AICI mai multe fotografii din colecția Josefinei Jonsson
Aveam nevoie de un șoc. De ceva care să mă facă să simt ceva, ură, tristețe, teamă, orice, numai să simt ceva pentru un termen mai lung. Nu de alta, dar eu scriu numai sub influeța unor stări negative. Și atât de pozitivă am fost în ultimele zile încât nici măcar pe blog nu am mai putut să scriu.
Așa că azi când m-a întrebat profa de română dacă am învățat, i-am zis nu și mi-a pus un 3.
Dar nu m-a atins. Nu am simțit nimic, nici măcar o tresărire, orice. Nu îmi pasă. Ceea ce e rău. De obicei deveneam frustrată când era vorba de o notă mai miă la școală, nu mai vorbessc de o notă așa mică. Ce m-a făcut să zâmbesc a fost plăcerea cu care mi-a dat nota. Avea un zââmbet diabolic în care se adunase toată nemulțumirea ei din toți acești 4 ani. Oare la ce s-o fi gândit? În sfârșit am prins-o? A fost mai mult un experiment. Să mă văd pe mine cum reacționez în situația asta, să văd ce simt și ce fac. N-a mers prea bine, pentru că nu mă mai încălzește nici-o notă, nici măcar 10. Nici nu-mi fac vreo problema, oricum nu am mai puțin de 9 la nici-o materie. Adevărul e că știam comentariul pe care mă pusese să-l spun. Trebuise să-l învăț pentru meditație. E oarecum prostesc ce am făcut eu. Foate prostesc. Dar merita încercat.
Per total n-a fost o zi foarte bună. Am avut o moleșeală teribilă. Vremea se joacă cu noi enervant: o zi caldă trei friguroase. La naiba. Vreau să fie august și să fiu liberă.
Încă încerc să înțeleg motivul pentru care învăt 34 de comentarii pentru BAC. Poate că voi găsi vreo minte luminată să-mi explice și mie.
Miku.
P.S. am facut desenul asta imediat ce am ajuns acasa; ador melodia asta de la SR-71
În casă miroase a cafea. Am simțit aroma încă de cand m-am trezit. Mirosul persistă. Cu toate astea, doar tatăl meu bea cafea. Mama stă și se uită pe pereți. Probabil se gandeste. Nu-mi pasă la ce. Nu sunt problemele mele. Am și eu. Sau poate n-am, depinde cum vreau să văd situația. În momentul de față mă roade indiferența. Mă simt ca acum patru ani, cand încă nu dădusem de prea multe griji.
Beau Sana de la Napolact. E bun, știați? Mi-a ieșit un coșuleț deasupra buzei și Sana îl face să mă usture. Sana e sărată.
Am descoperit-o pe Tequila. Cine e Tequila? E o craioveancă de 14 ani care are un vlog mișto. Uitați-vă și voi, dacă n-aveți ce face. De fapt, uitați-vă chiar dacă aveți ce face. Faceți o pauză de Tequila.
În rest, care mai e viața voastră? Eu am obosit să trăiesc. Revin în lumea mea. Ne mai vedem. Auzim. Scriem, în fine.
Nu va luati de mine, nici eu nu stiu ce-s creaturile alea doua...ar fi trebuit sa fie nori, dar apoi am decis ca seamana mai mult cu niste aripi, asa ca...
Imi place apusul. Pur si simplu are ceva diferit in el, e ca intrezarirea unei alte lumi. Cu toate astea, ma credeti sau nu, nu am stat niciodata sa admir un apus de soare. L-am privit in treacat, am spus wow, ce nuante misto are cerul, dar niciodata n-am stat sa il admir.
Chiar si asa, de ce sa nu-l pictez?
Cu toate ca apusul meu e varza, ideea conteaza, asa ca....va prezint noua mea pictura, Reddish sunset. :)
Speram sa reusesc ceva mai bine acest desen, sincera sa fiu. Dar ca sa dau vina pe cineva, o sa spun ca pensulele nu sunt bune. Prea tari. Trebuie sa iau unele noi...
Cand am vazut imaginea pe blogul lui Bibby Ellen am spus ca trebuie sa incerc sa o desenez si eu. Imi place pur si simplu ambiguitatea culorilor si a desenului. Al meu este cu mult mai simplist, dar ideea e asemanatoare...
Nu stiu daca a-ti observat, dar cam da talentul pe dinafara in ultimul timp:))
Asa ca m-am apucat sa poctez. Orice numai sa nu invat comentarii la romana:))
Asta ar fi trebuit sa fie muntele Fuji din Japonia. Ar fi trebuit.
Uite că titlul mai și rimează pe deasupra. Ideea e că am pictat chestiuța asta și dacă aș mai avea foi, aș mai picta (oricum, pe asta i-am ciordit-o lui Red:]). Probabil o să trec prin Auchan să iau un bloc de desen, cu toate că aș prefera niște pânză. Cum pânza e scumpă, iar desenele mele nu-s prea mare lucru, rămân pe moment la foi. Aoleu, ce coerență am. Nu-i așa că-i mirifică? Coerența mea, nu pictura... Și pictura, acum că tot veni vorba... :))
