marți, 28 iunie 2011

Picturi, desene, arta

Intrati pe Art is a Bang pentru a vedea cateva dintre desenele unui geniu pictorial. Cum vi se par?

Sau ceva mai vechi, Yume`s Gallery.



luni, 27 iunie 2011

Cand soarele coboara

Ei bine, o conversatie la minut.

ea: ma simt asa, pe dinafara
el: te dadu maica-ta afara din casa?
ea: m-ai dat cam afara din inima ta
el: cu lopata
ea: cu cuvintele

miercuri, 22 iunie 2011

E blonda!

Ei bine, mai intai vreau sa va multumesc tuturor pentru urarile frumoase. Deci, Multumesc!
>:D<
In al doilea rand, sunt destul de amuzata de situatia in care ma aflu acum.
Ati fost vreodata gata pentru o schimbare radicala?
Ei bine, poate da, poate nu. Cert e ca daca a-ti fi vrut sa o faceti, a-ti fii fost siguri de orice pana sa obtineti acel lucru.
Cea mai buna prietena a mea s-a vopsit blonda. Plus, in blonzimea ei, m-a pus sa-i fac breton. Da, breton din acela pe frunte, uniform. Si eu...adormita, ca doar era 2 noaptea, i l-am facut.
Cel mai ciudat lucru e acela ca ea e blonda. De ce mi se pare ciudat? Pai nu mi s-ar parea daca pana acum n-ar fi fost bruneta natural.
Ei bine...si eu fac schimbari mari, ciudate, idioate, dar las mereu o portita de iesire. Sau cel putin nu ma uit in spate.
[x_x]
Ideea e ca acum tot ce conteaza e ca desi arata foarte, foarte diferit, ii sta O.K. si trebuie sa se obisnuiasca. [desi probabil nu va iesi din casa o luna...]

Ei bine, cand a-ti trecut ultima oara printr-o experienta de genul?
miku`

marți, 21 iunie 2011

E ziua mea!

Sunt atatea lucruri care imi vin in minte ca nu pot scrie nimic. Nici macar nu am gasit un titlu mai inspirat, nici macar nu am reusit sa ma gandesc la ce anume ar fi mai bine sa scriu aici.
Cert e ca e ziua mea si fac 17 ani. Ciudat, nu? Nu prea mi-am imaginat cum ar fi sa ai 17 ani. Nici macar nu m-am gandit prea mult la viitor.
De ce sa irosesi prezentul cand poti avea totul chiar acum?
Si cand te gandesti ca oamenii spun ca am scris o carte la 16 ani, ca sunt mica. Oameni buni! Sunt altii care scriu si la 13! Ei bine, si eu scriam la 13. Si la 12, si la 11.

Va pot arata ceva de atunci, dar...Totusi va arat, sa vedeti cam de pe unde am pornit. Nu ca as scrie mare lucru acum, dar e clar o evolutie.
Deci, este un fragment din primul meu roman, "Vampire Love".

Ne-am indreptat spre padurea din afara orasului. Am ramas in masina si ma gandeam cum sa-mi incep conversatia dar pur si smplu nu imi ieseau cuvintele deloc. Incepeam un sunet si terminat cu gandul in alta parte. Peste cateva minute, Saya a inceput sa imi povesteasca, si am ascultat cu mare atentie fiecare cuvant pe care mi-l spunea.
-…era 15 iunie 1820, ora 21:30. Implinisem 17 ani in ziua aceea. Fusese foarte frumos. La petrecere au venit toti prietenii mei, si ne-am distrat pe cinste pana cand am iesit afara. Nu stiu de ce, dar simteam nevoia sa merg spre parc. Asa ca am plecat. Nu am anuntat pe nimeni, nu aveam habar ca avea sa fie ulrima mea zi acasa. Cand am ajuns in parc, m-am plimbat pe aleile pustii, iar la un moment dat m-am asezat pe o banca.  

Am stat asa pana cand cineva s-a asezat langa mine si m-a salutat. 

Mi-a intins un pachet, care parea un cadou, si asta si era. L-am deschis. In el am gasit o carte. Parea veche, si era plina de praf. Mi-a spus sa o deschid si sa citesc primul paragraf. Suna exact asa: "Nu o sa mai fi ceea ce esti. Viata ta o sa se schimbe complet, avem nevoie de tine. Trebuie doar sa avem acceptul tau. Tu insemni mai mult decat cerul si pamantul la un loc, si nu avem cum sa trecem peste batalia finala fara tine." M-am uitat la tipul de langa mine. El a urcat cu o repezitate uimitoare in copac. L-am privit uimita.  Nu imi era frica, atunci nu imi era frica de nimic.


Pe cuvant ca nu am pus fragmentul intentionat. Am deschis documentul, am zis, dau la o pagina oarecare, ce e, oricat de prost ar fi, aia pun. Si wow, se pare ca 17 ani e ceva. 
Ei bine, vampir-mania a inceput sa o lase mai moale, dar cert e ca inca are adeptii sai.
Povestea din care v-am pus fragmentul e preferata mea. Nu ar trebui sa spun asta, e ca si cand o mama ar alege un preferat dintre 2 gemeni. Sau ma rog, dintre copiii ei. Dar totusi, e prima mea poveste si...imi place.
Ei bine, probabil in cursul zilei de azi o sa va bombardez cu astfel de mesaje, sunt tare entuziasmata!


miku`

miercuri, 15 iunie 2011

Plumbic

Fulgerul își întinde aripile spre nemurire
plânsul tău îi dă puterea morții
şi noaptea ștearsă vede cum tu
îți lași sângele închegat în urmă
cum continui să omori viețile fără milă

Și când te lași încet spre patul de argilă...

luni, 13 iunie 2011

Frapant


Copii blestemați!
Marionetele sortii!
Unde vă credeți voi cu fețele voastre de porțelan?
Nu vedeți voi că-i totul trecut?
Priviți în jur!
Voi, copii blestemați,
Voi o sa vă sfârșiți speranța în noaptea sacră.
Ah, ștergeți-vă zâmbetele umflate
Căci carnea voastră doar sporește împuțicunea.
Nu simt decât dezgust față de voi!
Ah, voi,
Copii blestemați,
Lăsați-vă soarta în mâinile mele.
Ridicați-vă mâinile voastre spre cer și implorați iertarea!
Copii blestemați!
Urâți-mă așa cum sufletul meu ocru se întinde spre mare
Savurați-vă ultima suflare,
Voi
aveți in zadar gusturi amare!

duminică, 12 iunie 2011

Timp


Timp
Stau cu ochii închiși,
în întuneric
așteptând o lume
diferită.
Simt aroma ta,
simt moartea venind.
Și simt gustul tău
Rămas adânc imprimat,
În subconștientul meu.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Demonic

Demonic
Când luna își întinde aripile
peste hotarele de stele
Și oamenii se strâng
în grupuri,
rând pe rând,
atunci divinul se întinde peste ceruri –
și dealurile devin îngeri
și stelele crează demoni
Dar negrul se oprește
El plânge. Ei omoară.

Madonă/Damnat

Madonă/Damnat
Cade frenetic.
Sunetul se împrăștie murmurând.
Praful e doar un superstițiu
când
se lasă cu picioarele-i arse pe pământ.
Și în nori totul e negru.
Dar noaptea trece văzută!
Căci ani și secole și umbre
de-a mitul lor
o salută.

miercuri, 8 iunie 2011

People Fenomen

Saaalutare. Se pare ca reusesc sa fac din ce in ce mai multe chestii care-mi plac, si anume redactarea. Una e sa scriu povesti, alta e sa scriu articole. Desi cam asta e viziunea mea pentru viitor, momentan sunt entuziasmata de ce am.
Asa ca va invit pe People Fenomen pentru a urmarii cele mai noi stiri despre vedete.
miku`

luni, 6 iunie 2011

Accente intime


Accente intime
de Alexandru Macedonski

În zilele aceste când inima expiră,
Când egoismu-n aer ca molimă planează,
Când florile simţirii din piepturi se retează,
Când bunul trai e ţinta la care se aspiră,
Când orice este nobil ne lasă reci şi muţi,
Când fruntea şi-o ridică toţi oamenii căzuţi,
De ce nu e putinţă s-adormi pe neaşteptate
Şi tocmai peste-un secol, nembătrânit d-etate,
Să te deştepţi prin farmec la viaţă şi lumină,
Călcând într-un nou secol pe-a vechiului ruină!
Nu plâng pe-o soartă crudă ce-n veci mă urmăreşte
O inimă ce simte o dată se zdrobeşte!…
De mic Fatalitatea în cartea ei m-a-nscris
Să trec prin astă lume cum trece un proscris,
Dar plâng că nu văd cerul ce-n ochi se oglindeşte
Prin ochiul Omenirii la inime transmis!
De câte ori în taină, creând o lume-ntreagă,
Distrug pe cea reală, rup lanţul ce mă leagă,
Şi pentru alte zile mă simt că sunt născut
Familii, ţări, fruntarii, le şterg prin cugetare,
Şi ridicând pe tronu-i familia cea mare,
În patrie comună văd globul prefăcut!
Simţiri mici şi înguste din epocile noastre,
Destule generaţii în scutecele voastre
Le-aţi înfăşat, şi ele, tot prunce au rămas
Al secolului nostru cu secolul din urmă
Voi sunteţi compromisul spre-a face un nou pas;…
Făcutu-l-aţi?… Răspundeţi, căci secolul se curmă
Şi celălalt de-acuma ridică al său glas!
Ah! inima de lacrimi mi-o simt atât de plină;…
În locu-vă, răspunsul, sunt ele care-l dau!
Mai mult ca totdeauna povara ne înclină
Şi se refuză pâine acelor care n-au!
Mai mult ca totdeauna pământu-acesta mare
Nu poate să hrănească pe toţi câţi a născut,
Mai mult ca totdeauna, nimic e-o cugetare,
Ş-o frunză e poetul de crivăţe bătut!
Săracul şi bogatul n-au loc l-aceeaşi masă
Ş-aceeaşi atmosferă pe univers apasă,
Schimbarea nu există decât în proceduri;
De sunt zâmbiri pe buze, în suflete sunt uri;
Dispreţul covârşeşte pe-acela ce nu ştie
Că lumea este-o casă de joc de stosărie
În care se despoaie prin orişice mijloc
Şi că se-ngăduieşte să aibi prin pozunare
Cărţi bine măsluite spre-a face bancul mare,
Destul să nu te prindă vreun altul mai excroc!
Eu nu visasem lumea, desigur, precum este,
Şi când mă deştept astăzi ş-o văd fără de veste,
Îmi vine câteodată să mă ascund, să fug,
Sau singur, fără milă, smintit, să mă distrug,
Să nu mai văd lumina din cerul plin de soare,
Şi haina vieţii-n zdrenţe s-o lepăd la picioare!
Sărmani copii ce încă la sân de scumpe mume
Zâmbiţi acestui soare, neştiutori de lume,
Voi, care-aveţi un suflet umplut de bunătate
Şi care-aveţi să pierdeţi acea virginitate
De cugete-aurite din inimi inocente,
Nenţelegători încă de-aceste lungi lamente,
Cu frunţi mult mai senine c-al cerului azur,
Cu suflete curate ca focul cel mai pur,
De e ş-a voastră soartă ca să intraţi ca mine
În cercul unui haos de inimi în ruine,
Închideţi ochii voştri; …Muriţi; nu mai intraţi;
Veniţi curaţi în lume, ieşiţi din ea curaţi!
Ce?… Plânsul mă îneacă şi nu mai am putere
Să-năbuşesc în mine accentul de durere
Când mumele m-ascultă c-o tristă-ncremenire,
Privindu-şi copilaşii cu inima-n privire!
Ce?… Dragile fiinţe să moară?… Înapoi!
Mori tu, poete searbăd, cu drojdii amărâte,
Din care porneşti lumii neîmpăcat război!
Să mor!… Zilele mele sunt astăzi hotărâte…
Nenorocite mume, e prea târziu să mor!
Dar dac-acea femeie ce-n pântecile sale,
În zilele-i frumoase de glorii triumfale,
Când supunea destinul c-un zâmbet răpitor,
Ursită-a fost să poarte pe bietul visător,
O! dac-acea femeie ar fi putut să ştie
Ce soartă pregătindu-şi îmi pregăteşte mie,
Nu ar fi fost mai bine cu mâini nendurătoare
Să mă omoare-ndată şi-apoi să se omoare?
Societate crudă, acuzatoare vecinic,
Sunt mulţi care lumina cerând-o l-al tău sfeşnic
S-au ars, ş-ale lor inimi ca nişte urne sfinte
Păstrează-abia cenuşa din mii de simţăminte,
Sunt mulţi care-n mijlocu-ţi şi-aduseră juneţea,
Ca să-ţi împrospăteze cu dânsa bătrâneţea
Tu, absorbind degrabă prinoasele pe rând,
Te-ai folosit de ele şi i-ai privit căzând,
Şi-n loc ca să-ntinzi mâna victimelor simţirii,
Ai râs. — Fatale timpuri! Când plânsul nu excită
Decât râsul ironic sau mila ipocrită.
Asupră-vă: planeze blestemul Omenirii!

sâmbătă, 4 iunie 2011

Reality Bites

Am gasit o alta poveste care merita. Si chiar mi-a placut.

"Andy este o proaspata absolventa de colegiu, ar fi la fel ca toate celelalte fete daca nu ar fi complexata de felul in care arata. Cu toate ca este foarte inteligenta si talentata nu considera ca lucrurile acestea ar face-o atragatoare in ochii unui barbat. Prietena ei Evy ii face rost de o slujba care ii va schimba viziunea asupra vietii.Devenind asistenta lui Rob P. se descoprea atat pe sine cat si pe omul din spatele starului"

Scris de Andreea Pentesylea
E o poveste finisata. O puteti gasi aici: Reality Bites.
miku`

Top 5 formatii pe care nu le voi uita niciodata

1. Perfume, cu prima melodie ascultata Polyrythm
2. An Cafe, cu prima melodie ascultata Escapism
3. Tokio Hotel, cu prima melodie ascultata Ich bin nicht ich
4. HIM, cu prima melodie ascultata Join me in death
5. Within Temptation, cu prima melodie ascultata Frozen

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers