vineri, 1 noiembrie 2013

timp

E uimitor cum se poate să am mai mult timp atunci când de fapt nu îl am. De exemplu, azi încep la 8:00 și încă mai am 10 minute de pierdut alandala prin casă, după ce m-am trezit la 6 jumate.
Când încep la 10, mă trezesc la 8 și pierd timpul fără sens, apoi intru în criză și ajung de multe ori să alerg ca o descreierată de acasă la stația de metrou și de la metrou la facultate.
Când încep la 16:00, atunci chiar pierd ziua. Știi, e senzația aia că ai tot timpul din lume, că azi poți să dormi mai mult, că azi ai timp pentru toate, dar chestia e că la 3 și ceva ar trebui să plec de acasă, deci să-mi pregătesc toate alea inclusiv să mănânc de la 3 jumate, plus că trebuie să las mereu lucrurile în ordine, cel puțin ale mele...
God, timpul ăsta e prea scurt. Era de o mie de ori mai lung când aveam 4 ani. Mda, se schimbă percepția, blahblahblah, dar vă zic io [făcând pe mama omida] că aici e ceva necurat la mijloc!

M.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers