vineri, 29 iulie 2016

spune-i.

# chestia e că dacă ai grijă de corpul tău și trăiești sănătos, șansele să nu te îmbolnăvești (excluzând faptul că ai putea intra oricând în contact cu un virus mortal) sunt mult mai mari

dar în același timp nimic nu îți garantează acea viață lungă pe care speri să o ai trăind sănătos. adică poți avea parte de o moarte exterioară banală. te împiedici și cazi, îți cade ceva în cap, se prăbușește o macara, merge o mașină pe contrasens, cineva vrea să se sinucidă și intră cu mașina într-un magazin în care tu tocmai îți cumperi salată și iaurturi bio cu 0% grăsime. și tot așa.

# întrebarea este dacă se merită stilul de viață echilibrat. eu, adică ceea ce simt și cred eu, este că e mult mai bine să trăiești așa cum vrei. să mănânci tot ce poftești, să ai toate viciile pe care vrei să le ai și să faci tot ce te face fericit. (de menționat: toate astea atâta timp cât nu dăunezi sănătății celor din jur; adică să-ți faci ție cât de mult bine sau rău dorești, atâta timp cât ceilalți rămân nevătămați – deci există totuși o limitare)

# problema este că în ambele situații va exista regretul final. de am făcut X sau de ce nu am făcut X.
vei regreta că ai avut vicii și vei regreta că nu ai avut vicii.

bine, asta în cazul în care ai parte de o moarte care să îți permită luciditatea și timpul acestor gânduri.

sâmbătă, 23 iulie 2016

OCTOPUSSY, Cristina Boncea - recenzie

Imagine de ansamblu
Inițial, atunci când Cristina Boncea a oferit un număr de cărți spre recenzare, am zis că e ocazia perfectă pentru a-i citi cartea și pentru a avea destulă determinare să scriu o recenzie. Nu de alta, dar lenea e cea care mă ține mereu din treabă. Vorba 'ceea, dacă vrei să faci ceva, faci, nu contează că n-ai timp.
Divaghez. Cristina B. mi-a trimis cartea prin poștă, dar Poșta Română, o doamnă bătrână, cu obiceiuri învechite și cu o memorie foarte slabă, nu mi-a adus cartea. Am tot așteptat și verificat cutia poștală (plus că i-am înnebunit pe cei de la poștă) zi de zi. Și nici urmă de carte. După vreo lună, cartea s-a reîntors la Cristina (măcar Poșta a reținut adresa ei), chiar înainte de Bookfest.


lansare Bookfest 2016
Day 1
Sâmbătă, 04.06.2016

Bookfest 2016. Edenul cărților și toate cele. Cristina Boncea stă lângă Cristina Nemerovschi și Alexandru Voicescu. La 13:30 a fost lansarea de carte a continuării romanului Octopussy, Becks merge la școală. Cristina a mai crescut de când nu am mai văzut-o eu, acum vreun an, cred, la lansarea Octopussy de la Humanitas... o librărie Humanitas (sper că țin minte bine că era Humanitas) de pe Calea Victoriei. Mi-a plăcut mult ținuta Cristinei.

Seara am citit un capitol și m-am tot întrebat cum va fi cartea. Îmi place coperta. Aceea e o caracatiță întoarsă invers, hm? Sau o meduză. Hm. Titlu: Octopussy. Curioasă de ce.


Day 2
Duminică, 05.06.2016

Capitolele 1-6
Primele capitole ale cărții mă duc cu gândul la melodia Führe Mich a celor de la Rammstein. Fragilitatea vârstei lui Becks și a Hyenei îmi inspiră Nabokov. E ceva Lolitic momentan.
Cu Octopussy nu știi de unde să începi. Adică ce să crezi. Scrisul, povestea în sine, acțiunea. E ceva big, I know it, și e prima carte a autoarei. Poate e stilul în formare, poate e amețeala acțiunii, dar iubesc asta. Iubesc să citesc o carte care nu spune o poveste de la  A la Z, ci crează un puzzle pe care mori să-l descoperi. E frumos formată acțiunea așa, cu intercalările dintre trecut și prezent ("Trecutul se șterge în fiecare secundă, așa că tot ce rămâne este viitorul. [...] [C]i pentru că amintirile înseamnă învierea trecutului, a unor momente în cele din urmă inexistente. [...]  Privit prin prisma prezentului, trecutul [...] transformă toate sentimentele trăite atunci, oricare ar fi fost ele."; p.30-31)


Day 3
Recenzia scrisă, 23.07.2016

Chestia e că am terminat cartea la începtul lui iunie, da apoi m-am luat cu jobul și licența și nu am mai citit ori scris nimic.
Zilele astea am recitit fragmentar cartea și astăzi, în sfârșit, am ajuns să scriu și recenzia.

Cristina Boncea a adunat în Octopussy niște clișee zilnice ale vieții adolescenților (cum scrie și pe coperta a 4-a: "sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe", le-a descompus în firicele mici și le-a analizat pe fiecare în parte, iar rezultatul este un roman psihologic intens, pe care îl citești vrând să știi de ce.
Uite, spre exemplu, Becks face sex cu Ham, câinele familiei. Iar ăsta este, pentru mine, este de ce-ul cel mai mare al cărții. Vorbind cu cineva despre această carte, am zis: vreau s-o citesc să văd de ce ar face cineva sex cu un animal, care este motivul care te împinge să faci asta și ce cauți.
Desigur, Becks, asemeni surorii sale, se caută pe ea însăși. Este într-o perioadă în care acest fapt o ajută. Asta simte și asta face. O modalitate de găsire a sinelui destul de interesantă. Faptul este explicat de unchiul Phil (desigur, în viziunea mea e o trimitere către Dr Phil) printr-un fel de boală psihică transmisă din generație în generație în familia Sugar:
"Octopusy este mai mult decât o boală provocată de apetitul sexual crescut datorită confuziei pe care o creează în mintea pacientului. Acesta ajunge să vadă simboluri sexuale sau legate de sex în orice obiect, ființă sau imagine. Efectul Octopussy blochează mintea și o redirecționează spre acest gen de redare. [...] Efectul Octopussy este o boală mintală gravă care poate afecta funcționarea corectă a creierului, depășind nivelul unei simple erotomanii și poate împiedica un stil de viață normal în societate." (p.170)

Cristina nu se bazează în acest roman pe o neapărată acțiune ca la carte. Nu e un roman cu un început și un sfârșit. E un fel de vis în care intri brusc, apoi ești trezit brusc exact în acel moment în care  știi că e ceva important ce urmează să se întâmple.

Felul în care se citește acest roman e nebunesc. Extrem de amuzante și introspective, surorile, Hyena și Becks ("Se gândește la bere. A aflat de curând că e o bere cu numele ei. Ea nu bea bere, de unde naiba să știe... Ce idioți. Ar face bine ca nici părinții să nu fi avut habar atunci când au numit-o. (Că doar nu e botezată sau ceva. Nu are nicio religie și totuși își dorește din toată inima să existe cineva acolo sus care să-i urmărească fiecare mișcare, să o vadă în fiecare secundă din viață și să știe tot ce a făcut ea până la 13 ani.")) dau o magie unică romanului, ceea ce te face să te reîntorci, să recitești și să cauți să înțelegi.


miercuri, 6 iulie 2016

my youth, SATC

The corn.
Harvested.
The hay.
Harvested.
My youth?
My youth?
The rain came down.
Hard, then soft.
It hit the grass.
Green, then wet.
Wet, so wet.
It reminded me of you.
You always smelled like the rain.

sursa: http://www.satctranscripts.com/2008/08/sex-and-city-season-6-episode-5.html#.V31qxfmLSUk

P.S. mi-a plăcut.mhm.chiar sex and the city

marți, 5 iulie 2016

I am so last season

# scot banii de pe card. mă entuziasmez peste măsură. intru în bershka. mă învârt. probez în jur de 6 pulovere, 5 rochii, 3 geci. ies din bershka. intru în koton. mă învârt. nu-mi place nimic. intru din nou în bershka. probez aceleași pulovere și încă o rochie cu model latino-chinezesc (yeah.take that mofo). renunț la toate. intru în Mc și cumpăr mâncare. îmi dau seama că sunt atât de anti-modă. nu am nimic din noul sezon. nu îmi place nimic din noul sezon. de fapt, nu văd nimic purtabil. nici în h&m, care oricum s-a stricat de vreo 2 ani încoace. doar la zara am văzut o geacă interesantă. dar nu merita efortul banilor. nu era the one.

# stau pe scaunul cu picior rotativ. mă mișc dintr-o parte în alta. urăsc poziția și mă tot foiesc. îmi amorțește spatele. îmi îngheață gâtul. apoi întorc laptopul mai la stânga și scaunul la fel și ajung în rai. vorbesc serios. începusem să urăsc jobul din cauza scaunului, dar imediat ce l-am mutat așa, ziua s-a înseninat și listarea cărților, a cosmeticelor și a e-bookurilor merge cu spor. hă.

# rediski dădu bacul. ce a trecut timpul. știți chestia aceea cum că o dată la 7 ani se schimbă complet nu-știu-ce anume din corpul nostru (celulele?) și e ca și cum am fi alte persoane? cam așa mă simt la 22 de ani. clarissimo (pretențios) mă simt o altă persoană. nu neapărat în sensul bun. și iar nu mă mai atrage nimic. ba, mint. mă atrage marea. anul trecut pe vremea asta lucram la mare. marea în fiecare zi și noapte. marea dimineața. god, i miss that sound. dar nu-i bai, oricum toate salariile mele pe călătorii se vor duce. hmhm.

Faceți căutări pe acest blog