luni, 4 noiembrie 2013

aici - un titlu potrivit

*m-a pocnit inspirația*

La capătul oricărui drum lung se află mereu un ocean. Drumul se prea poate să fi fost înconjurat de un zid la fel de lung, de cele mai multe ori masiv. Drumul e de cele mai multe ori bătătorit, dar uscat și gol și de-a lungul lui ai fost de cele mai multe ori singur, de-a lungul zidului nu ai văzut nici-un copac, nici-un trecător care să te ajute să vezi dincolo de el.
Totuși, ai întâlnit oameni pe acel drum. Ai întâlnit mulți, dar oricât ai fi încercat să comunici cu ei, nu ți-au putut răspunde, sau poate nu i-ai putut tu înțelege. Le vedeai gurile mișcându-se rapid, dar cuvintele lor erau paralizate, aerul nu le ieșea din plămâni și trebuia să-ți continui drumul tot singur. Înaintând, observi că sunt din ce în ce mai puțini. Îi vezi chinuindu-se să spargă zidul și te întrebi de ce nu își continuă drumul ca și până acum. Zidurile par puțin ciobite, dar tu le vezi în continuare mari și de netrecut. Nici nu vrei sa le treci, la urma urmelor. Ai mers atât, ai alergat atât de mult pe acest drum îngust încât tot ce vrei e să vezi unde te va duce.
Înseamnă cunoașterea, moarte ?
Ești singur… e ceață. Drumul s-a terminat. Îți faci curaj și pătrunzi în ceață. Nu mai sunt ziduri acum, nu mai e drum, totul e cenușiu, în aer miroase a moarte… pe jos vezi cadavre în descompunere și vezi sânge închegat și simți cum sufletele lor încearcă să te tragă la rându-ți spre moarte. Privești în sus, privești în față. Știi că drumul trebuie să se termine curând. Cineva îți șoptește ceva, întorci capul pentru și vezi în spatele tău o prăpastie adâncă…
Tremuri. Te întorci din nou cu privirea spre drumul tău și vezi oceanul. Totul este luminos acum, e soare, apa e liniștită. Dar oceanul e atât de întins, oceanul e infinit și îți dai seama că ai parcurs doar cea mai ușoară parte a vieții tale. Nu ai nici măcar o plută la îndemână, nu e nici-un copac în jur.
De aici începe cu adevărat viața ta. De aici poți cu adevărat să îți alegi singur drumul. Până acum, oricât de mult ai crezut că e alegerea ta să mergi drept în față pe acel drum, drumul era deja construit de alții dinaintea ta. Acum că ai toată nemurirea în fața ta, spune-mi, ce vei face ? Vei fi în stare să o mânuiești ? Unde ai ajuns, cine ești ? Mai ai vreo noțiune a timpului, a existenței tale ?


wfklove,
Miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers