marți, 25 februarie 2014

My Chemical Romance - Summertime

 

And if you stay I would even wait all night
Or until my heart explodes.
How long?
'Til we find our way in the dark and out of harm
You can run away with me anytime you want

short way

lumea se ia în serios; oamenii chiar își doresc să devină profesori, sau... ceva; mă simt ca la 15 ani, fără vreun scop sau viitor; așa că mă duc să dorm.

M.

duminică, 23 februarie 2014

o aaaaaaaaaaaaaaaammmmm!!! (Cimitirul, Teleșpan!)

În sfârșit mi-am luat Cimitirul de Teleșpan! E a mea și numai a mea, cu autograf, cu parfum, cu coperți frumoase (coperta îmi aduce aminte de poezia mea albă)!
Și în curând (foarte curând) o să postăm (eu și Ramona, vlog) un interviu cu Adrian Teleșpan. Deci watch out little screamers!
Și tocmai am realizat că am fost atât de entuziasmată de interviu și de prezența celorlalți că am tot făcut poze, dar cu mine nu e niciuna. :))
Și mi-am luat și Ce facem cu România de Cristina Nemerovschi deeeeci în sfârșit am făcut plinul cu ce-mi doream de câteva luni bune. :3
Și am realizat că deși a fost în centrul atenției, nu am pus nici-o poză cu Adrian Teleșpan. I am so dumb (daaaar am ca scuză faptul că el era mai mereu să dea autografe...)! Gata, am adăugat o captură din interviu.  

miku
P.S. abia acum am pus foto cu autograful, că mai devreme am fost prea etuziasmată și am uitat :D







sâmbătă, 22 februarie 2014

Vama Veche - Fericire în rate



intercontinetal

*pentru că a avut parte de un număr de vizualizări+voturi+comentarii neobișnuit de mare într-un timp atât de scurt pe watt, o pun și aici...*


îmi dansează în cap imagini furate
din filme proaste
poți să-mi vezi amintirile plimbându-se
aruncându-se de pe Intercontinental?
de data asta trec pe lângă tine
și aparatul foto ar vrea să se agațe de tine
dar îl trag după mine
pauză
pauză
pauză
parfumul tău îmi dă dureri de cap și mă ține trează

vineri, 21 februarie 2014

Lee Hyori - Going Crazy


bolnav

e ca și cum toată tensiunea

și toată disperarea

și toată tristețea

s-au strâns într-un balon

care crește

și când țip, explodează

și cel mai probabil în urma lui rămâne teama

și pentru că teama a cunoscut disperarea,

toate se vor întoarce mereu

și e un cerc bolnav

deci

nu există final

instantanee

# V.: și fusei acolo, apoi cumpărai cafea...
   Măd.: i-auite-o mă, perfect simplu.
~ V. e din zona Bucureștiului, deci perfectul compus e clasic pentru ea. Funny e că în loc să folosim noi perfectul compus, a început ea să folosească perfectul simplu;
# rezolvasem cu cablul de la laptop de miercuri, dar nu am avut chef de laptop toată săptămâna; cred că e de rău;
# Al. a venit în București în vacanța dintre semestre; săptămâna asta a fost deopotrivă lungă și extrem de scurtă; ne-am întâlnit 3 colegi din generală. A. a fost la fel de fițos ca întotdeauna și n-a vrut să vină; Bucureștiul probabil l-a făcut să se simtă și mai și;
# în sfârșit am cardul înapoi; nu de alta, dar mai aveam doar 5 lei și Corona costă 6;
# pentru că am cardul pot să-mi cumpăr un cântar; tre' să fiu cam atentă, că săptămâna trecută aveam vreo 39.5kg și săptămâna asta nu-mi aduc aminte care a fost ultima masă formată măcar dintr-un fel (McDonald's-urile nu se pun); tre' să renunț și la apa cu lămâie și ceaiul negru (plăceri vinovate); nu de alta, dar încă mai am oameni de torturat, așa că nu-mi permit să-mi dau duhul ca țiganu' la mal, cum s-ar putea zice...
# partea proastă e că am fost sadică+depresivă săptămâna asta; partea bună e că nu mai sunt și am chef de mâncare, înghețată, somn, mâncare, seriale și blog;
# gata, de azi strângi bani pentru o cameră foto bună; e prea de tot, nu reușesc să fac nimic cu... imposibilitoșenia mea de cameră compactă care a mai și fost aranjată puțin de un copil...

miku

joi, 20 februarie 2014

[citat] mi-ro-na

" – Mi-ai deschis porți de aur, Mirona, îmi spunea încântată."
  – Porțile sunt de aur, Marta, dar prin ele intri direct în iad.
  – Foarte bine! Vreau să pictez iadul! "
Cartea MironeiCella Serghi

Arctic Monkeys - 'Fluorescent Adolescent


You used to get it in your fishnets
Now you only get it in your night dress
Discarded all the naughty nights for niceness
Landed in a very common crisis
Everything's in order in a black hole
Nothing seems as pretty as the past though
That Bloody Mary's lacking in Tabasco
Remember when you used to be a rascal?

Lana del Ray - Diet Mountain Dew


Diet Mountain Dew, baby, New York City

Take another drag, turn me to ashes

You're no good for me
Baby, you're no good for me
You're no good for me
But baby, I want you
I want

Baby, put on heart-shaped sunglasses
'Cause we're gonna take a ride

luni, 17 februarie 2014

lipsesc un minut

Stateam in pat, aveam vreo doua sticle de bere (sticla, nu plastic:]]) langa mine. Pe prima o bausem ca imi fusese sete, din a doua mai luam cate-o gura in timp ce dam scroll pe FB. Si-apoi a sunat instalatorul, m-am ridicat si-am realizat ca sunt ametita. Nu mergeau gazele si bla bla bla.

Nu stiu cum am facut de data asta, ca am pierdut jumatate de cablu de la laptop. Doar asa, cat sa ma omoare pe mine putin cate putin. Saptamana trecuta am impachetat totul si am mers la Craiova. Cand am ajuns acolo, nu aveam decat jumatate de cablu la laptop. Buuuun... Zic. Inseamna ca l-am uitat la Bucuresti. Aseara, cand am ajuns in Bucuresti, nu era nici aici. Prin urmare, o sa lipsesc o perioada. Sau poate o sa mai postez ca acum, de pe telefon. Dar zic asa...

M.

sâmbătă, 15 februarie 2014

Brad Paisley - Whiskey Lullaby



He put that bottle to his head and pulled the trigger
And finally drank away her memory
Life is short, but this time it was bigger
Than the strength he had to get up off his knees
We found him with his face down in the pillow
With a note that said, 'I'll love her till I die.'
And when we buried him beneath the willow
The angels sang a whiskey lullaby

eminescu, în proză, altcineva

"Cine știe dacă nu trăim într-o lume microscopică și numai făptura ochilor noștri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem? Cine știe dacă nu vede fiecare din oameni toate celea într-un alt fel, și nu aude fiecare sunet într-alt fel – și numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește întru înțelegere. – Limba? – Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferițlor oameni – numai individul, același rămâind, o aude într-un fel."
Sărmanul Dionis, în volumul Proză de Mihai Eminescu, editura Litera, apariție cu Jurnalul național, 2010

"Ce folos să iubești... Ce folos că ți-ai da sufletul pentru o sărutare, când nu te vrea... Și de ce să te vrea? E nebună să se uite la un om care n-are nici avere, nici frumusețe, nici spirit... Amor? Amor se găsește pe toate ulițele... Și sunt gelos, gelos de trecutul acestei femei, gelos de oamenii cu care vorbește, gelos de tot ce-o încunjură."
Visul unei nopți de iarnă, în volumul Proză de Mihai Eminescu, editura Litera, apariție cu Jurnalul național, 2010

Matsuura Aya - Zutto suki de ii desu ka



back to ayaya

vineri, 14 februarie 2014

The Rasmus - In the shadow


Sometimes I feel that I should go and play with the thunder 
Somehow I just don't want to stay and wait for a wonder 

Emeli Sandé - Read All About It




So put it in all of the papers,
I'm not afraid
They can read all about it

instantanee

# M.M., o masă italiană, motive florale; n-aș fi zis că ai alege ciocolată... mulțumesc, întotdeauna mulțumesc... ești infinit;
# demoni
# înger
# e pe bune? poezia e pe bune? chiar... e pe bune?
# cred că am ales; cât mai sunt aici, o să fiu eu, doar eu

joi, 13 februarie 2014

maimuțoștiutori

pun cäte un pas în fața celuilalt
tremur și-mi plimb gândurile în lesă
prea multe, prea amestecate, prea bete
dar în seara asta au tot dreptul...

pe fundal, niște maimuțe înghețate
se aruncă de pe un zgârie nori
și le strigă oamenilor
că s-au prostit prea mult
și că ar trebui să-și lingă fiecare
propriile vise

cum văd copiii lumea (cum vedeam eu Bucureștiul la 4 ani)

Mă gândeam azi dimineață la cum vedeam eu lumea atunci când eram mică și mi-am adus aminte de o replică de-a maică-mii pe când aveam eu vreo 7 ani. Când făceam vreo prostie, îmi zicea: "dacă mai faci asta, te bat de vezi stele verzi!", numai că eu nu prea pricepeam ce zicea ea, ce stele, ce verzituri, eu pricepeam "te bat de vestele verzi". Și ia tu copil fără minte și imaginează-ți cum o fi bătaia aia de veste verzi. :)) Adică încercam eu să-mi imaginez niște veste verzi care sunt bătute, dar nu prea coincidea cu ce zicea mama, că o zicea așa pe un ton supărat, iar vestele mele păreau destul de amuzate de situația lor... verde.

O altă amintire e aceea a Bucureștiului. Am vizitat Bucureștiul prima oară abia pe la 9 ani, dar până atunci mai toată familia mea mergea pe-acolo, că frate-meo își începuse viața acolo și na, se duceau în vizită. Și într-o zi a venit văru-meo la noi în vizită și vorbea taică-meo cu el despre București. Și vorbeau de trenuri, la care eu, care construiam un tren din jucării din alea... lego-uri de numesc?(???), am zis ceva de genul: te duc eu la București, la palat (cu trenul meu din lego-uri). De unde și până unde mi-am imaginat eu că Bucureștiul e un palat, n-am de unde să vă spun, că pe atunci nu știam că în București există Palatul Cotroceni (aveam vreo 4 ani, ce naiba). :))


So, kids, ce amintiri aveți din copilăria fără tehnologie?

Miku

miercuri, 12 februarie 2014

Depeche Mode - Somebody 1984


infinit

albă
nu știu care dintre noi a tremurat mai tare
atunci când orgasmul te-a cuprins.
cred că-mi era teamă că voi zbura departe
sau că tu vei pleca (și ai plecat...).
și-mi e dor de tine
și teamă, pentru ca nu știu dacă e dependență, obsesie sau iubire
și totuși, iubire nu simțim
și cred că aș dori să-mi simt, totuși,
stomacul în gât.

sin
îmi tremură firele de păr de pe mâini
atunci când mă iei în brațe
și tot corpul mi se strânge în ghemotoace de iubire
când îți treci degetele prin părul meu
știi, visele cu tine sunt cele mai frumoase
dar cred că realitatea se zbate din greu să iasă la suprafață
și o s-o las din nou
să-mi smulgă amintirea bucată cu bucată,
în timp ce voi face plajă pe un șezlong
lângă marea moartă

infinit
simt miros de cauciuc ars,
m-am jucat cu bricheta ta
și am ars ceva ce ar fi trebuit să ne distanțeze
apa mării e rece
te grăbești, de parcă am îngheța și noi odată cu ea
dacă tremur, e pentru că nu pot transcende odată cu tine
crezi că totu-i un orgasm
o fi, dar cred că mai avem nevoie de încă o tură să-mi dau seama

titlu
te privesc în ochi,
văd dezgust, îmi vine să vomit,
mă iei în brațe, pielea ta e fină
începi să-mi spui că eu sunt de vină
sau poate că nu-mi spui, eu simt totul așa
fiecare bucată din tine
mă scârbește
vreau să te sărut, vreau să te fut,
vreau să opresc timpul în loc
(clișee)
acum, marea pur și simplu stă
adâncește-mi cuțitele prin tot corpul,
vreau să o simt
– la mare mă refer, hai, nu zâmbi așa,
de parcă tu ai fi universul meu
te flatezi singur,
căci mai e timp doar pentru 10 minute de sex
uite, apar zorii,
dar mai lasă-mă un minut,
apoi să știi că vreau o felie de pizza rece
și un sărut amestecat cu...

[blog] pentru că... ceva din România

În timp ce mă plimbam din site în site în dimineața asta, am dat peste cel al lui Radu Vâlcan. Nu știu despre el decât că e iubitul Adelei, iar despre ea că a jucat în niște filme/telenovele românești, dar cert e că omul scrie frumos. E așa simpluț și afectiv, ca un permanent îndrăgostit. Deci dacă vreți să rămâneți cu un zâmbet pe buze, aruncați un ochi pe blogul lui.

M.

Offspring - Something to believe in


I believe that reality's gone
Disillusion's real
I believe that morality's gone
And there's nothing to feel
If you take the sacred things
The things that we hold dear
Empty promise is all you'll find
So give me something
Something to believe in

Gregorian - Voyage, voyage


Sur le Gange ou l'Amazone,
Chez les blacks, chez les sikhs, chez les jaunes,
Voyage, voyage
Dans tout le royaume.
Sur les dunes du Sahara,
Des iles Fidji au Fujiyama,
Voyage, voyage,
Ne t'arretes pas.
Au dessus des barbelés,
Des coeurs bombardés
Regardent l'océan.

ce cred eu

Dacă nu pot să dorm, măcar să delirez. Prevăd nopți albe și reveniri în forță cu poezie și proză. Cred că trebuia să fiu adusă în realitate mai curând, prea am pierdut timpul de pomană cu dubioșenii zis siropoase.
Buuuun. Ia citiți și voi poezia lu' prietenu' Nichita (Stănescu), care se numește Emoție de toamnă.


"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain ,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
ïntr-o dragoste mare."


Ce vă inspiră vouă poezia asta? Pe mine, de prin clasa a 7-a sau a 9-a, nu mai știu sigur când am "studiat-o" la școală, m-a dus cu gândul la un bărbat dezbrăcat care-și flutura ștoiul (parcă ăsta era termenul lui Henry Miller în Sexus) printr-o cameră goală, în timp ce iubita lui scrie ceva la o mașină de scris. Cert e că Nichita Stănescu a spus atât de bine totul în câteva versuri, că mai să zic că Eminescu a făcut din Luceafărul ceva mult și prost. Adică numa' uită-te și tu la cât de direct e Stănescu și cât de multe zice și cum se joacă el cu niște termeni, de parcă, așa cum ziceam, se plimbă prin cameră și așteaptă...

NEXT
m.

pentru că gelozie

pentru că gelozie
pentru că secrete
pentru că dubioșenii
pentru că sri
pentru că M.
pentru că prietenie
pentru că gemeni și leu



M.

marți, 11 februarie 2014

ai făcut ceva pentru tine, pentru ceilalți?

Mă tot bântuie întrebările astea două. Mă bântuie ideea că într-o zi o să mor și n-o să rămână nimic după mine. Și dacă n-o să rămână nimic după mine, atunci măcar să fi avut eu o viață fericită.

O rudă mai îndepărtată de-a mea a murit săptămâna trecută. Acea persoană a fost foarte săracă, iar în regimul comunist a trecut de la sărăcia din satul ei natal la un apartament în centrul Craiovei, chiar pe strada Unirii. Sau ce o fi chestia aia unde este Mercurul, în jos spre Universitatea Craiova (fotbal).
Ideea e că acea persoană a iubit atât de mult regimul comunist, încât odată cu căderea lui, oarecum a murit și ea. Nu și-a mai cumpărat nici-o haină nouă, ieșea din casă doar pentru a-și mai lua mâncare și a-și plăti taxele. Și a trăit așa peste 20 de ani. A lăsat în urma ei o bibliotecă impresionantă, dar acea bibliotecă este formată din cărți ale simpatizanților comunismului, de fapt, cărți apărute în acea perioadă. A fost o persoană extrem de dificilă, fixistă până la nebunie.
Dar a avut o viață fericită? Nu, cel puțin după căderea comunismului. De fiecare dată se plângea de cum s-a schimbat Craiova, centrul Craiovei, de cât de urâtă e modernizarea. Cred că se agăța de niște idei vechi, pur și simplu nu putea să trăiască în prezent.

Deci întrebarea rămâne... dacă nu pentru ceilalți, am făcut ceva pentru mine?

M.

Pixie Lott - Mamma Do


What would my mama do
If she knew bout me and you

luni, 10 februarie 2014

Gotye - Somebody That I Used To Know


Now and then I think of all the times you screwed me over
But had me believing it was always something that I'd done
But I don't wanna live that way
Reading into every word you say
You said that you could let it go
And I wouldn't catch you hung up on somebody that you used to know

these boots are made for walkin'...

... and that's just what they'll do
H&M, spring 2014







m.

duminică, 9 februarie 2014

The Offspring - Give it to me


You know he really doesn't get it anyway
Gonna play the field, and keep it real
At least you'll know you can always go home and get laid
The world needs wannabees, so 
Do that brand new thing

aventurile de azi (+ cum am coborât din tren la stația care nu trebuia)

Deci... ziua a început pe la vreo 6 dimineața, când Linkin Park (alarma telefonului) a început să cânte. Am amânat trezirea cu 30 de minute, apoi, deși voiam să mai dorm încă vreo 5 ore, m-am trezit. După curățenia de rigoare prin casă (pentru că urma să plec și na, nu e bine să lași un morman de vase nespălate în chiuvetă), m-am îmbrăcat și... hop la gară. M-am urcat (cu greu) în tren, că aveam un geamantan și un rucsac.

M-am așezat pe un scaun într-un compartiment gol. Exact când voiam să mă întind mai bine, fericită că sunt doar eu, hop intră un țăran (cocalar) de vreo 35-40 de ani și întreabă dacă e liber. Ar fi fost bine să mă lovească inspirația și să-i zic că nu, dar i-am zis da... Și la un moment dat, în timp ce asculta manele în telefonul său Nokia de la 1900 toamna, a început să se scobească în nas și să-și analizeze... mirificitățile. Stomacul meu a ripostat. Asta era prea mult. Am închis ochii și am dat Linkin Park la maxim. Am început să mă gândesc la toate chestiile drăguțe posibile, dar apoi m-a lovit un gând: deschide ochii, proast-o, cine știe pe unde își aruncă mucii! Așa că am deschis ochii și m-am făcut mică...

La Roșiorii de Vede, țăranul era pe culoar. Vin două babe, alături de un cuplu de țărani get beget și întreabă dacă locurile de lângă mine sunt libere. Eu eram încă scârbită de cocalar și nu prea gândeam corect, așa că m-am bâlbâit când le-am răspuns: da, da, cu excrep...ecep...expe...excepția...

La Caracal au coborât cuplul și o babă, dar au urcat doi tipi. Unul de vreo 20 de ani, altul de vreo 15. Cel de 20 (un rocker fooooarte drăguț) m-a întrebat dacă locurile de lângă mine sunt libere, eu i-am zis: nu. Am făcut o pauză, am văzut că vrea să plece mai departe și i-am zis: aaaa, stai, da, sunt libere!! Da, exact așa cum vă imaginați, cu o voce de disperată. Nu înțelesesem întrebarea lui prima oară, pentru că aveam căștile în urechi și muzica dată tare și... mna, nu-s prea bună la citit pe buze.

Iar apoi... ne apropiem de Craiova, oprește trenul. Eu repede să cobor. Cobor și îmi dau seama că nu sunt unde ar trebui să fiu. Hop repede la loc în tren. Coborâsem la Halta Bordei. T-I-P-I-C. Ar fi fost O.K. și acolo, dar vorbisem cu Red să ne întâlnim la gară și...

Miku

sâmbătă, 8 februarie 2014

a.m.


păcat că lenea e atât de mare încât îmi e greu să merg oriunde...
și mâine trebuie sa mă trezesc la 6...

M.

Coldplay - Paradise


When she was just a girl
She expected the world
But it flew away from her reach so
She ran away in her sleep 
And dreamed of 
Para-para-paradise, Para-para-paradise, Para-para-paradise
Every time she closed her eyes

joi, 6 februarie 2014

rezumat

Poate sunt eu prea obosită, dar în momentul ăsta orice mă scoate din sărite. Mai ales că mi-am făcut niște suc de mere și trebuie să spăl storcătorul (cel mai enervant lucru de spalat ever).
One more exam to go and finally, tomorrow I'm gonna sleep... for 3 days and 3 nights, just like in fairytales...
Și mă gândesc că tre' să merg acasă și Craiova mă deprimă. Azi mulți vorbeau despre cum or să se ducă acasă și ce fericiți sunt, iar eu mă gândeam că partea bună în a merge acasă e că nu mai trebuie să-mi spăl vasele singură și nici să gătesc (urăsc să spăl vasele și să gătesc, deci I'm looking forward to be rich and hire a cook & buy a washing dishes machine), iar partea proastă e că maică-mea și taică-meo sunt niște persoane prea băgărețe și nu știu ce e aia intimitate (acum vreo săptămână, maică-mea era aici, în Buc. și m-a trezit la 7 dimineața că... așa ar trebui să mă trezesc. are you crazy, woman?!) și probabil o să ne ciondănim din lucruri minore și eu o să îmi fac bagajul, îmi iau toate hainele de vară (chiar dacă nu e cald, măcar pot să visez, nu?) și o să vin înapoi în Buc.

M.

felul ipocrit de a se purta al părinților

1. Taică-meo nu a citit niciodată "Atracție" (știți, roman scris de mine, publicat, etc), pentru că a zis că nu-i place. Bun, n-am nimic împotrivă, dar de fiecare, de absolut fiecare dată când dă de cineva din familie sau i se dă posibilitatea s-o facă, indiferent de unde ar fi, începe să se laude cu cartea mea. Nu-mi place asta, nu-mi place cum începe să spună că eu am făcut și am dres, când el de fapt nu consideră asta, ci doar vrea să se dea mare în fața altora. Adică una spune în fața mea, alta în fața altora. Și dacă ar fi să citească requiem (ce scriu acum), probabil m-ar dezmoșteni. Deci, din acest motiv, tre' să strâng bani on my own.

2. Maică-mea, când sunt si alte persoane, una din două: ori zice că nu sunt bună de nimic, ori o dă pe partea cealaltă și zice că lasă, știu eu că poți să faci, și alte căcaturi existențiale care sună de parcă ar fi cea mai mare mincinoasă din lume.

M.

miercuri, 5 februarie 2014

pentru că m-am plictisit

Azi am făcut curat. Am spălat vasele. Am dat cu aspiratorul. Am făcut patul.

Pentru că nu mai aveam chef de învățat. Oricum nu mai sunt în stare de nimic. Am obosit. 15 examene într-o sesiune înseamnă inumanitate. Și aproape zilnice.

Și măcar de-o să fac ceva cu vreun lucru din care sunt torturată acum. Profă n-o să fiu niciodată. Prefer să mor de foame decât să intru în învățământ. Nu de alta, dar învățământul din Ro. e de rahat. Și universitațile la fel. Și mă bucur că nu am rămas în Craiova, că pun pariu c-ar fi fost un căcat mai mare ca-n liceu.

Aș mânca măsline verzi, acre și sărate.

Și vreau să vină vara, sau cel puțin să fie cald. Vreau rochii, vreau H&M, vreau niște boxe uriașe cu care să-mi terifiez vecinii care se apucă să spargă pereți la 7:30 dimineața.

Azi am poftă de Cola. N-am mai băut de-aproape 2 luni.

Azi vreau KFC și McDonald's și eventual niște vin roșu, chiar dacă nu merge cu prostiile alea.

Vreau să fac fotografii, că n-am mai făcut de-o viață.

Vreau o pisică, sau un animăluț. Ceva pufos și mic. Nu cățel. Nici hamster. Nici iepure.


M.

An Cafe - Snow Scene



 « What should I think? I wonder if I can't think "I want to see you"? 
The snow begins to fall » 

– this sounds like requiem to me

[test] temperament

Am găsit un test care propune o serie de însușiri pe baza cărora se poate delimita (în linii mari) tipul de temperament. Eu am un temperament sangvinic și am ca temperament secundar temperamentul flegmatic. Evident, sunt gemeni, două persoane într-una... trebuia să-mi dau seama că am trăsături din două cele mai opuse temperamente posibile...

AICI găsiți testul.

- temperamentul sangvinic
Temperamentul sangvinic este cauzat de o cantitate marita de dopamina, ceea ce face ca persoanele de acest tip sa fie pline de viata, extrovertite, curioase si creative. Sangvinicii adora sa isi asume riscuri si se plictisesc repede daca nu au o activitate care sa le creasca nivelul de adrenalina si sa le hraneasca spiritul de aventura. Implicit, sunt persoane care se adapteaza foarte usor, dar adora mediul citadin, unde se pot distra in voie si pot trai in luxul care ii atrage atat de mult. Dorinta de a avea experiente noi ii poate face mai vulnerabili in fata viciilor, la care trebuie sa fie mai atenti decat ceilalti oameni. Cea mai mare calitate a sangvinicului este creativitatea, motiv pentru care de multe ori va alege meserii care tin de domeniul artei.

- temperamentul flegmatic
Temperamentul dominant flegmatic este asociat cu nivelul ridicat de estrogen. Persoanele flegmatice sunt relaxate, agreabile si fac legaturi mentale rapide. Ele au o calitate deosebita de a culege date si de a le clasifica, citind printre randuri si avand capacitatea de a vedea imaginea per ansamblu. De aceea, gandirea abstracta si creativitatea sunt alte insusiri nelipsite ale unui flegmatic. In relatiile cu ceilalti, persoanele cu acesti tip de temperament sunt prietenoase, pline de compasiune, increzatoare si calde, ajungand adesea sa se orienteze catre scopuri inalte si nobile: lupta impotriva unei boli, donatii, ajutorarea oamenilor saraci etc. Printre defectele flegmaticilor amintim: nesiguranta, incapacitatea de a se concentra pe detalii si nevoia constanta de aprobare si intelegere.


Miku.

H.I.M. - Gone With The Sin


marți, 4 februarie 2014

SR-71 – Mosquito


cred că sunt cea mai norocoasă persoană ghinionistă din lume

Vă amintiți că v-am spus acum câteva săptămâni că am pierdut portofelul cu toate actele? Tocmai l-am primit înapoi.
Poveste lungă pe scurt: m-a sunat de la secretariatul facultății de Litere că a sunat un polițist că a primit un portofel și să anunțe secretariatul respectiva persoană (adică eu), ca să meargă să-l ia de la el, polițistul, personal. Secretara îmi zise că i se pare dubios că vrea să mi-l dea personal, să nu merg singură, dar să-l sun, etc. Eu (într-un moment de inspirație divină), când treceam în dimineața asta pe lângă o mașina de poliție, ce-mi zic: hai sa-i întreb pe ei ce e de făcut, că doar de-aia sunt polițiști, să se ocupe cu... chestii. Și mi-au zis ei să le dau nr. persoanei care a sunat la secretariat, că îl sună ei și mi-l aduc.
Și uite cum mi-am primit eu portofelul intact acasă, de parcă aș fi comandat ceva cu livrare specială. E cam dubios norocul care mă bântuie zilele astea (adică serios, ieri am primit și net, alaltăieri am luat un 10 la T. etc), dar... nu fac altceva decât să savurez totul. Nu de alta, dar știu sigur că la cum sunt, o să dau din lac în puț și o s-o fac lată în altă parte cât de curând.

Miku

luni, 3 februarie 2014

Nightwish - Moondance


mon amour, s-a întors, s-a întors

Mai să plâng de bucurie.

Stăteam azi pe la 6 cu ochii-n tavan și mă gândeam că acum că am terminat tot traficul de net de pe mobil, viața mea nu mai are nici-un sens. S-au dus toate. Nici-un farmec. Nimic. Nada. Nein. Nachos. (ok, am luat-o razna)

De joi seara internetul tot făcea figuri. Vineri a căzut mort. Lat. Secerat. Și eu o dată cu el. Și soarta ne-a despărțit atât de brusc, încât nici nu am avut cum să ne spunem un adio frumos. Totuși, ne-am mai văzut câteva minute, din când în când, la colț de stradă, unde mai prindeam niște free wi-fi... Dar asta nu a fost viață!

Și totuși, azi n-a întors la mine... Ah, mon amour!

P.S.
am luat 10 la tehnici de lectura; sunt un geniu sau ce? mai să-l pup pe prof... adică știți, era cel de care mă plângeam zilele trecute că am de scris o lucrare și n-am nici-o idee. am riscat enorm cu poemul lui Robert Frost, dar s-a entuziasmat și... mi-a dat 10.

Miku

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers