marți, 26 martie 2013

Un fapt corect:

«Fapt: n-am mai scris de mult pe blog. Cauza: ar fi mai multe. Una dintre ele e că mi-a pierit cheful pe fondul unei senzații că nimic din ce scriu/fac/dezvolt/creez nu e important sau nu contează. Nu spun asta ca să aud un cor de voci strigând "avem nevoie de post-urile tale", pur și simplu asta îmi trece prin cap și nu am nevoie de niciun fel de reacție. De fapt, senzația de inutilitate vine de la o stare de lehamite generală și blocantă care pare să fi molipsit societatea noastră. Lehamite blocantă. Poate îmi pare un sentiment general și pentru că eu sunt foarte molipsit de starea asta. Trăiesc cu senzația că Romania a făcut un pas în jos de la "merge și asa" la "ei, și?" sau "așa, și? (formule cinice menite să minimalizeze și să exprime nepăsarea).» – Blogul lui Tudor Chirila

Am ramas cu gura cascata cand am citit postul pe care el l-a scris mai sus [dati click pe link pentru continuare] pentru ca lehamitea asta a aparut nu numai la el, ci si la o multime de oameni pe care ii cunosc. In plan personal, nu am mai scris la nici-unul dintre priectele-roman pe care le incepusem, nici macar la cele care ma reprezinta 100%.  Cu toate ca acum cativa ani am afirmat [complet gresit!] ca societatea nu poate influenta foarte mult un scriitor, se pare ca eram doar un copil idiot cu experienta 0%. Ceea ce ne inconjoara este de fapt inspiratia noastra, iar fodul social in care traim acum este atat de dezumanizat incat imi e greata sa scriu. De ce sa o fac? Daca pe mine nu ma vindeca, cum sa ma astept ca ceva sa fie transmis celorlalti?

M.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers