marți, 12 martie 2013

convorbire cu miku

Eu (cu gura plina): Ce faci?
Miku (se intinde in pat, respira adanc, isi tine respiratia): Vreau sa dorm.
Eu (plictisita): Si? Ce te tine?
Miku (expira si baga in gura o bucatica de ciocolata): Tu. Si gandurile. Si ceilalti.
Eu (putin contrariata) : De ce? De ce? Eu sunt tu, sa nu uiti asta.
Miku (ganditoare) : Stiu.
Eu (enervata de-a dreptul) : Ce stii? Te-am intrebat ceva. Ce te deranjeaza?
Miku (cum un aer de drogat) : Zambetele.
Eu (gandind ca Miku si-a pierdut mintile) : Zambetele?
Miku (ofteaza si-si linge/musca buzele) : Mhm.
Eu (entuziasmata de-a face pe psihologul) : Hai, vorbeste, nu ne aude nimeni.
Miku (vorbind incet, cu gandul in alta parte, privind in gol) : Vreau ceva... ceva care mi se pare real si posibil, doar ca tocmai posibilitatea existentei ma intoarce pe dos.
Eu (filosofand) : Cred ca ai nevoie de o schimbare, ceea ce e si evident, avand in vedere viata ta monotona, peisajul care nu se schimba. Ai putea sa iei un bilet de avion si sa te duci in Grecia. Iti place acolo.
Miku (oftand) :Blufezi. N-am fost niciodata in Grecia, n-am idee ce e acolo.
Eu (cu o mutra serioasa) : Ai vazut filmul ala, cu femeia care era ghid turistic si era incordata, dupa care urla in gura mare ca n-a mai facut sex de cateva luni. Apoi si-o pune cu soferul autobuzului.
Miku (salivand cu gandul la sofer) : Soferul ala arata demential. Era Hercule in persoana.
Eu (dandu-si ochii peste cap): Detalii.
Miku (zambind) : Mda...
Eu (entuziasmata) : Deci? Megem in Grecia?
Miku (ametita) : As vrea eu. Hei! [dintr-o data entuziasmata] Iti aduci aminte de Miku din An Cafe?
Eu (isi da ochii peste cap) : Cum as putea sa-l fi uitat? Ai salivat dupa el ani in sir.
Miku (ganditoare) : Nici ei nu mai sunt impreuna. Vezi? Incerci sa ma pacalesti, nimic nu dureaza, de fapt.
Eu (ii da o palma lui Miku) : Nici n-am zis c-ar dura. Tu doar trebuie sa admiri.
Miku (se pune pe jos, cu picioarele in sus, sprijinite de perete) : Stiu. Stii ce?
Eu (simtindu-se ghiftuita) : Ce?
Miku (apasand play pe butonul de la combina) : Suntem niste fericiti.
Eu (zambind) : Chiar asa?
Miku (aprobatoare) : Chiar asa. Toate partile rele... ce-au a face? Totul se termina intr-o zi. Si chiar daca nu putem sa modificam totul, tot putem sa joglam cu majoritatea. Si e bine. E ceea ce trebuie sa facem.
Eu (mijind ochii) : Mhm...


Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers