Purgatoriu

De câte ori stelele își aruncă amintirile spre noi,

Îmi vin în minte bucăți din rai și iad,

Și sunt atât de multe că nu am unde să mă ascund.

Spui că nu știi ce-i raiul și iadul, că-s mituri gravate în minciuni,

Dar uită-te la tine și o să vezi că ești și iubire și ură.

Ești floare a raiului și flacără a iadului.

studii in Japonia

Se pare ca orele de somn de azi si-au facut efectul si nu prea am chef sa ma bag inapoi in pat.Dupa ce m-am uitat la cateva clipuri de-alu lui Lindy Tsnag, aka bubzbeauty, bubbiosity (this girl is amaaaazing!) am vazut ca Mirona, care are blogul Japonia, de parte, aproape, care a calatorit printr-o multime de tari asiatice, care a studiat in Japonia si Coreea, din cate stiu eu, a postat un articol nou (da! articolele ei sunt atat de rare si autentice ca savurez fiecare bucatica) asa ca m-am uitat sa vad pe unde a fost si ce a mia vazut. Totusi, articollu este despre cum sa mergi la studii in Japonia. Si... cum eu voiam sa fac asta intr-o buna zi din viitorul meu, am citit entuziasmata. Numai ca mi-a zburat entuziasmul. Deja mai citisem niste articole in care vorbeau studenti la universitati din Japonia sau Coreea despre modul de studiu de acolo si deja incepusem sa ma gandesc ca nu e pentru mine, ca modul lor, asemanator celui romanesc, numai ca mult mai strict si bazat si mai mult pe toceala nu mi se potriveste. De asta o sa zic pas studiului in spatiul asiatic mai sus mentionat. Sigur, voi vrea sa merg, vizitez, but no studies! Pe langa faptul ca iti trebuie o gramada de formalitati, si mai ales un examen in engleza care este echivalentul lui CPE [Cambridge Profiency English], adica cel mai greu de la Cambridge [zic bine? parca mai era unul, dar nu mai stiu sigur care], pe langa interviuri si alte bla bla bla-uri... sa mergi in Japonia si sa ajungi sa "studiezi" mai ceva ca in Romania, adica sa memoriezi o gramaaada de chestii asa, pur si simplu... mi se pare pierdere de timp. In acest sens universitatile din sptiul euopean nordic, gen Suedia, sau vestic, gen Franta, Marea Britanie, sunt mult mai bune. Nu voi alege sa merg la studii intr-o alta tara pentru ca nu ma mai atrage aceasta idee, cel putin in Romania stiu ca daca ma plictisesc, n-am oricum incotro, dar daca as fi Japonia as zice ca toata lumea s-a dat peste cap sa sstudiez eu in Japonia si eu... mdeah. In plus, nu-s eu pea studioasa. Mai ales ca e, ce naiba, Japonia, japneza, o limba care are peste 3000 de caractere, ia eu am renuntat dupa cateva luni de cursuri de japoneza aici in tara.
Tocmai de-asta nici nu vreau sa ma mut, momentan, intr-un alt spatiu. Ma plictisesc mult prea repede.
Si la cat de mult nu ma atrage mai nimic, e clar ca as spune stop oricarei incecari.

Pe de alta parte, chiar vreau sa vizitez Japonia.

miroase a creier ars?!

Wah... what a day! Am domit 5 ore si inca sunt super-mega-extra obosita si tot ce-mi doresc e sa am un pat ca asta.    <----

E atat de enervanta scoala, cu toate cerintele ei. Mai sunt vreo 3 luni nomale pana la bac si cred ca o sa incep sa ma urc pe peeti de plictiseala la scoala. Numai ca, din cand in cand, ii mai apuca pe profi sa ne dea cate-o tema care sa provoace un brainstorming pe care noi il vom esua fara cea mai mica problema. Cine se mai streseaza sa faca o nu-stiu-ce copunere la franceza cand tot ce ne dorim e sa terminam odata cu plecarile astea extra... exta... cum se zice?
Chestia e ca sunt complet epuizata si de doua saptamani n-am mai fost in stare sa dom mai mult de 6 oe pe zi, inclusiv in weekend. Si e frustant, tocmai eu, care domeam in ju de 15 ore pe zi, sa ajung asa. Dar o sa recuperez eu candva, dupa bac.
Si ma tot gandesc ca-mi doresc ceva insa nu stiu ce, pentu ca nici maca McDonald-ul si tv-ul cu toate prostiile anti-desteptaciune nu ma fac sa uit de stres. As cam vrea sa merg pri tara, sa vizitez niste chestii. No se poate... As vrea sa am uit log off si sa nu mai imi aduc aminte/realizez/stiu ce fac pana dupa ce termin cu bacul. Nu mai sunt in stare nici sa zic: uite ce urat/frumos e o chestie indiferent ce-o fi ea.
Sunt ataaaat de monotona si am ajuns sa ma plictisesc si eu de mine. Am de scris doua recenzii intr-o campanie a editurii ALL si desi am citit cartile nu sunt in stare sa fac asta pentu ca nu e ceva pea puternic sa ma determine.

Si cel mai bun lucru pe care il pot face e sa ma bag in pat si sa ma culc la loc, chiar daca m-am trezit acum 15 minute. Noapte buna! *.*

Am mers și am căutat

Mi-am tras eșarfa neagră mai sus, ploaia îmi udase părul și se scurgea apă din el, întinzându-mi dermatograful. Mergeam repede. Sigur, mergeam foarte repede, dar nici măcar nu aveam o destinație. Te-ai întors vreodată într-un loc ce odată reprezenta ceva frumos, plin, călduros pentru tine? Un loc unde obișnuiai să pierzi vremea cu niște persoane la fel de amețite ca și tine? Te-ai întors vreodată singur, ai văzut vreodată răceala și gheața care au cuprins locul tău și al lor... ai simțit teama și singurătatea, dispariția celor mai mari bucăți ale sentimentului de siguranță, de bine?

Mă uitam în jur cu ochii mici, căci picăturile de apă se tot scurgeau de pe frunte pe ochi, de pe ochi pe nas, pe buze, pe gât. Până și hainele se udaseră. Apa trecuse prin tot și strânsese materialul pe corpul meu. Și nu puteam să mă uit în spate sau în față, nici măcar în sus. Cu privirea număram pașii pe care îi făceam pe asfalt. Ploaia era torențială, o ploaie de vară, rece și revigorantă. Aș fi putut să dansez în ploaie.

M-am așezat jos, lângă un zid aplecat. 

Acum mă gândesc că, așa în paragină cum era, cu bucăți scoase din el, cu urme șterse de grafitti, un zid în mijlocul nicăieriului ar fi putut să mă strivească mai ușor ca o bătaie din palme. Nu trebuia decât să fi bătut puțin mai tare vântul, ba chiar și eu l-aș fi putut doborî doar printr-o atingere.

Dar n-a căzut și n-a căzut și n-a căzut și n-a vrut să mă strivească. Mă întinsesem pe jos, lângă zid, și stăteam cu fața în sus, fără să pot deschide ochii. Îi țineam strânși și încercam să separ picăturile de ploaie, să număr înțepăturile, furnicăturile care mă atingeau din ce în ce mai indecent.

Ploua. Ploua. Ploua.

La un moment dat m-au trecut fiorii, m-a luat cu frig, am început să tremur, m-am strâns covrig, ca un câine, și am strâns și mai tare din ochi.

M-am trezit când s-a oprit ploaia și am luat-o iarăși din loc. Eram udă, murdară, plină de noroi și cu toate astea, ploaia fusese o baie spumantă a realitații. Îmi aruncase în față cu vârf și îndesat. Și nu aveam să mor.

Așa că, ridicându-mă, am continuat să-mi târșâi pașii spre... 

poc-poc

suna patetic, dar chiar am avut visuri. si-au disparut. uite-asa. poc-poc
si chiar daca vreau sa zic: yes, i'm dead. so what?
i can't

\m/
...

mi-am omorat micuta

in momentul asta tremur destul de tare cat sa ma mir ca inca sunt in stare sa scriu ceva. aveam o gramada de lucruri de facut azi, dar am renuntat la toate dupa ce am trecut de cursul de engleza.
azi, cand am fost la vet, am aflat ca puroiul i s-a extins si in restul corpului. de altfel, i se umflase destul de dubios burta...
asa ca doctorii au decis sa o eutanasieze. e o injectie care provoaca somnul si apoi moartea
apoi o sa o incinereze.
asa ca azi, 25.02.2013, naoki a fost abandonata. da, abandonata. practic am lasat-o pe mainile lor. am lasat-o acolo chiar daca ea ma privea cu singurul ochi ramas neatins de puroi cu atata... disperare
si mie imi e frica de abandon. nu imi e teama de moarte. dar imi e teama de singuratate, teama sa nu raman singura intr-un loc unde nu voi mai putea vedea nimic din ce iubesc
daca animalele simt... trebuie sa-i fi fost tare frica
motiv pentru care am plans vreo 10 minute; apoi gata, s-a dus. nu mai sunt in stare sa plang, pur si simplu nu pot; e ciudat, am ajuns sa nu mai simt mare lucru, scurte momente in care simt durere-fericire-iubire; in rest sunt goala, nu ma intereseaza nimic; un robot.

am iubit-o pe naoki. sigur, mi-am iubit fiecare hamster. iubesc animalele. imi pare rau doar de ea, imi este frica pentru ea si imi este teama de durerea ei. doar atat.

a fost un episod din viata. vor fi multe alte intalniri cu moartea.

ma simt de parca as fi dat mana cu moartea. ca si cum as fi iesit la un suc cu ea si as fi incheiat un targ. ma simt mizerabil. mi-am omorat micuta.

dar cel putin nu o mai doare.


miku.

yey uau wow ura happy face smile miku in the 7th heaven

gagnam style si harlem shake si old mcdonald has a farm, toate odata - :))
am fost tare fericita sa vad ca narcis iustin ianau s-a calificat in finala eurovision romania
daca asta vara obsesiile mele erau smiley(cantaretul, nu smiley face), hello kitty, h&m, acum se pare ca ma atrage opera
(nu ar fi prima oara, spre exemplu, in iarna lui 2011 eu eram vecina nebuna care dadea volumul la maxim pe melodiile lui andre rieu, de altfel, unul dintre preferatii mei)
asa ca... sunt super-mega-extra fericita ca exista o sansa reala de a trimite pe cineva competent la eurovision in suedia
daca va fi ales narcis vom avea in sfarsit o sansa mare de a inainta pe locul doi sau unu
ar fi genial.
spre deosebire de romanii au talent, sezonul 1, unde nu a castigat talentul ci "povestea". fratioare, parca ar fi fost dansez pentru tine; a fost o prostie; am ramas cu gura cascata cand a castigat acel... "rapper"

in schimb, mi-a placut mult de tot melodia elenei carstea muttart, spinning. o voce superba

siiiii un harlem shake de la eurovision semifinala a 2-a

ascultă, zeii cer sânge

O să-mi iau ca animal de companie, un om.

Și o să-i pun la gât un lanț din ținte înfierate.

O să-i admir dansul morbid în lacul său de sânge

Și la final o să-i spun că destinul nu și l-a scris singur.

Voi zâmbi când voi vedea alții asemeni mie,

Zbătându-se în ghearele unui lanț străjuit de zei,

Și-mi voi scuipa sângele pe care ei îl cer,

Pentru o vină inexistentă.

Am detestat melodia asta inca de cand am auzit-o prima oara cand a aparut. Sigur, nici nu am ascultat-o decat daca a fost sa fie fara alegerea mea. Dar nu am crezut ca ma va face aproape sa cad din picioare cand, dupa 2 ani, am reauzit-o, iarasi involuntar. God. Memories. Nu mi s-a mai intamplat niciodata ca o melodie sa aiba o asociere atat de puternica cu o anumita persoana, mai ales ca melodia mi-a displacut. Not funny!

cuvinte de cautare

Uitandu-ma prin ce modalitati ajung oamenii pe blogul meu cand dau cautare pe google, m-am gandit sa va arat si voua cateva care sunt cam...


1. poiezi despre vapiri 4versuri
"poezi" despre "vapiri"  Cat de incult sa fii? Doar asa, ca sa vedeti. :)) Dar poezii despre vampiri?! Hai sa fim seriosi. Ce-ai putea scrie? Vino si suge-mi sangele?! [cobori in jos, luceafar bland... - no, merge:))]
2. antonia fetita
Intr-adevar Antonia [cantareata romanca] are o fetita, dar nu gasiti asemenea noutati pe blogul meu. Sorry.
3. astept sa ma chemi
Asteapta, mai stii, intr-o zi poate chiar te va chema cineva. :))

[narcis iustin ianau] ce pot sa faca un STILIST si un MAKE UP artist

INAINTE

DUPA

SFATUL MEU?

daca aveti talent, atunci riscati si castigati.

Si noua lui melodie, cu care participa la Eurovision Romania:

să zici nu

Suntem noi oamenii formatati in felul acesta de a nega orice poate fi posibil dar noi credem ca nu. Pierdem ocazii care apar doar o data in viata. Sigur, din privinta viitorului, acele lucruri carora le spunem "nu" nu sunt intotdeauna lucruri prea importante, dar ne-ar fi putut ajuta. Ca atunci cand castigi puncte in jocuri. Un punct nu te trece la nivelul urmator, dar mai multe...
Fir-ar sa fie de ochi inchisi. Tre` sa-i mai deschidem larg din cand in cand. Poate ne sare ceva in fata, poate realizam ceva.

Miku.

Ce e bine?

Mă tot gândesc că oamenii spun nu e bine să faci aia, nu trebuie sa faci asta, nu e bine ceea ce faci, cum ești.
Dar eu nu știu ce e bine să faci și cum să fii.

Voi știți ce e bine? Ce e bine?

CE

E

BINE

ȘI CE NU?!

moarte

Sadisme. [impropriu]
Nu-mi place moartea asta.
Zic de asta de care vorbesc oamenii. E scarboasa. Da, gretoasa, scarboasa, gata sa ma faca sa vomit. Nu e deloc trista, asa cum e in mintea mea.
Am fost la tara in weekend. Sau acum doua weekenduri, nu mai stiu sigur.
De fiecare data, ai mei vorbesc despre cine a mai murit. Printre alte subiecte, bineinteles.
Dar e gretos. E oribil.
Si-apoi toate povestile despre cine a mai facut rau, cine s-a mai certat pe nu-stiu-ce pamant, cine a mai distrus pe cine.
E o lume mai vicioasa ca cea de la oras. Aici oamenilor nu le pasa. Da, nu ne pasa nici macar de cine e apropiat noua. Ma rog, mai sunt si oameni carora le pasa. Dar sunt putini. Poate unul la un milion.
Nu stiu, insa, ce moarte e in realitate asa cum o vad eu in textele mele.
Moartea e groaznica, orice as incerca eu sa scriu. Orice as face, tot greata imi e de ea. De corpurile moarte. De lipsa sufletelor.


M.