sâmbătă, 23 februarie 2013

ascultă, zeii cer sânge


O să-mi iau ca animal de companie, un om.
Și o să-i pun la gât un lanț din ținte înfierate.
O să-i admir dansul morbid în lacul său de sânge
Și la final o să-i spun că destinul nu și l-a scris singur.

Voi zâmbi când voi vedea alții asemeni mie,
Zbătându-se în ghearele unui lanț străjuit de zei,
Și-mi voi scuipa sângele pe care ei îl cer,
Pentru o vină inexistentă.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers