marți, 19 februarie 2013

moarte

Sadisme. [impropriu]
Nu-mi place moartea asta.
Zic de asta de care vorbesc oamenii. E scarboasa. Da, gretoasa, scarboasa, gata sa ma faca sa vomit. Nu e deloc trista, asa cum e in mintea mea.
Am fost la tara in weekend. Sau acum doua weekenduri, nu mai stiu sigur.
De fiecare data, ai mei vorbesc despre cine a mai murit. Printre alte subiecte, bineinteles.
Dar e gretos. E oribil.
Si-apoi toate povestile despre cine a mai facut rau, cine s-a mai certat pe nu-stiu-ce pamant, cine a mai distrus pe cine.
E o lume mai vicioasa ca cea de la oras. Aici oamenilor nu le pasa. Da, nu ne pasa nici macar de cine e apropiat noua. Ma rog, mai sunt si oameni carora le pasa. Dar sunt putini. Poate unul la un milion.
Nu stiu, insa, ce moarte e in realitate asa cum o vad eu in textele mele.
Moartea e groaznica, orice as incerca eu sa scriu. Orice as face, tot greata imi e de ea. De corpurile moarte. De lipsa sufletelor.


M.

2 comentarii:

arina. spunea...

sunt mincinoşi acei scriitori care spun că descriu realitatea... capul nostru nu imită materia şi banalitatea instictelor umane-inumane... e mai presus întotdeauna capul.

Myuuki spunea...

da, exact asa
am incercat sa fac o comparatie intre cum vad eu moartea si cum e ea de fapt
=> complet paralel si opus

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers