We drop right back in the cut
Over basement tracks
With raps that got you backing this up like (rewind that)
We're just rolling with the rhythm
Rise from the ashes of stylistic division
With these non-stop lyrics of life living
vineri, 5 iulie 2013
"all eyes on me" squirell ^.^
Excuse me guys that I'm terrifing you with these bad resolution photos but I didn't have any good camera while I was in the park. However, I saw this beautiful and friendly squirell and I took some photos. At some point she even stayed and waited us to take her photos. She was soooooo cuuuuute!
– Miku
mika says suckin' too hard on your lollipop :]]
De când n-am mai scris un post uriaș în română? În fine, cum a trecut ceva timp, parcă nu strică o recenzie a ultimelor zile, nu?
În primul rând vreau să mulțumesc magazinului online Luxury Gifts pentru cadoul (un lănțisor pe care deja îl ador^^) minunat, care a venit la câteva zile după ziua mea de naștere, într-un context complet neașteptat. Prin urmare, mulțumesc! Sunt o Super Bloggeriță fericită, să ne vedem și la etapa din toamnă la fel de fericiți!
Ieri am avut o revelație: să fii blogger e o chestie full time. Am realizat că de fiecare dată când observ ceva diferit, imediat mă gândesc: să scriu despre asta pe blog! Ieri, spre exemplu, abia ieșisem din bloc și am auzit femeile de serviciu vorbind: eee, e d-ăla de bani gata, are mașină americană. Habar n-am despre cine sau ce vorbeau, dar replica mi s-a părut interesantă și m-am gândit să scriu despre asta pe blog. Problema era că nu știam dacă să fac un post în română sau nu... Și tot așa, cu diverse chestii involuntare, cum ar fi seara, când stau în pat și mă gândesc la cai verzi pe pereți (nu, serios, eu chiar îl iubesc pe Smiley=]]]) tot îmi vin în minte chestii și îmi formulez articole, chestii adresative, tot felul de chestiuțe sub forma unor texte pe blog. Așa că da, de-asta sunt eu pe-aici de prin 2006, e vorba de a avea în sânge ceva anume, chestie pe care am văzut-o la destui; bine, mai sunt și ăia care cerșesc comentarii, vizualizări etc. Mda, ăia nu rezistă mult. :))
În al doilea rând, trebuie să vă iau la rând pe voi, cei cu care comunic de pe blogger/wattpad și să vă spun numărul nou de telefon, că mi l-am schimbat. Știți voi povestea cu respectivul obsedat care trimitea mesaje. Mda, după ceva timp nu mi s-a mai părut nici măcar amuzant, așa că, deoarece tot trimitea mesaje, am luat o altă cartelă. Deeeeci, fiți pe fază că vă sun:))
În al treilea rând, azi dimineață (sau aseară, în fine) am primit un cometariu la Paranoia chimică, comentariu care m-a adus din nou pe linia de plutire, tocmai la fix, acum că am terminat BAC-ul. La noapte o să scriu. ^^
În al patrulea rând, young fellows, am terminat cu BAC-ul! Gaaata, it's gone like the wind! Probabil că o sa trec și la istorie, iar la română și logică nu-mi fac nicio problemă. Vă țin la curent. :))
În al cincilea rând, am înțeles și eu ce înseamnă expresia să te pierzi în ochii lui adânci și albaștrii. God, băiatul ăla arată divin. Fiți siguri c-o să-l întâlniți în Paranoia chimică. :D Mda, se poate spune că mi-am găsit nașul, persoana pe care nu o pot privi în ochi mai mult de 10 sec. Îmi zicea azi S.: ai căzut și tu în capcana lui? Oh da, dar e o capcană atââââââââââât de frumoasă! În fine, m-am ales cu un nou personaj pentru poveste, deci e numa' bine.
În al șaselea rând, astă seară o facem lată. Că doar s-a zis cuuuuuuu școala!
– Miku
joi, 4 iulie 2013
hello 69 (followers:>)
I was watching through my blog, wondering if I still like this design (aha, I do) when I saw: Membrii: 69. Wohoo guys, you're amazing! :)) Thanks for following aaaandd for creating this magnificent numer. It seems that my blog does know more about kama sutra that me, right?:)) Well, 69, on my blog... nice!:))
– Miku
Light em Up - Fall Out Boy
Writers keep writing what they write
Somewhere another pretty vein just died
I've got the scars from tomorrow and I wish you could see
That you’re the antidote to everything except for me, me
*.*
Alright young fellows, how have you been?
I think yesterday was such a sick day for me... uhmm because of the history exam and because of all that period's pain. For the God's sake, just gimme some ideas of strong pills, I hate it when I have to call the ambulance and tell them that I'm in pain because of the... period. They must be laughing their ass of. Fuck them. :))
Otherwise, I have one more exam to go aaaaaaaaaand that's all, I'm totally done, totally back on bussines. Speacking of bussiness, do you have any idea of a part time job as a journalist or smtn?:)) No? Yea, I knew it...
In other words, how are you?
– Miku
I think yesterday was such a sick day for me... uhmm because of the history exam and because of all that period's pain. For the God's sake, just gimme some ideas of strong pills, I hate it when I have to call the ambulance and tell them that I'm in pain because of the... period. They must be laughing their ass of. Fuck them. :))
Otherwise, I have one more exam to go aaaaaaaaaand that's all, I'm totally done, totally back on bussines. Speacking of bussiness, do you have any idea of a part time job as a journalist or smtn?:)) No? Yea, I knew it...
In other words, how are you?
– Miku
marți, 2 iulie 2013
perle de la BAC
Oooookey, nu mă pot abține, trebuie să vă arăt și vouă perlele astea de la BAC. Le-am luat de AICI și le-am dat și câte-un replay. :))
“Poetul avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul” – în vechime, auzi =))
“Se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mişto băieţii de la terasă de iel. Fotografia avea buzele surâzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci când este plecat cu treabă, el să nu uite de faţa ei” – cu siguranță fotografia era cea care avea buze surâzătoare:))
“Ann avea nişte trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puţin epic deşi avea potenţial întrucât îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric” – oh da, era mai mult lirică :)))
“Jurnalul e mai puţin bun când la 16 ani mama găseşte scrise lucruri personale, că am luat bătaie s-au de ce fete îmi place” – mă-ta ar fi trebuit să te bată că nu ști să scrii, nu că ai scris în jurnal :))
“Un jurnal e bine să ai ca să vezi cât de prost erai în trecut şi câte fete ţi-au mâncat bani” – măăăăi, să știi că ai și tu dreptatea ta:))
“Jurnalul e acel ceva pe care îl uiţi în bancă la şcoală şi un coleg îl găseşte şi îl citeşte și te compromite” – unde ai văzut asta, în Liceenii? :-? sau nu-mi mai aduc eu aminte bine? :))
“Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis” – da mă, să știi că televizorul e mama omida varianta cu plasmă!!!
“Modelul meu în viaţă este Gigi Becali, în afară de faza cu puşcăria” – să știi că și mie-mi place de el, dar ca model în viață... AȘA NU!
“Cătălin Botezatu este un model în viaţă pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adânc în Europa” – pentru orice ființă? înseamnă că eu tocmai m-am transformat într-un nor de fum, pentru că îl detest pe Sir Botezatu...
“Pe lângă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, când nu sunt obosite noaptea după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu” – ooo, așa deci, pe lângă modelul tău în viață mai ai și modele în viață, care sunt animatoare... că bine zici; nu,nu, nu te simți ofensat, dansul la bară e numai bun pentru scăderea kilogramelor în plus...
“Poetul avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul” – în vechime, auzi =))
“Se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mişto băieţii de la terasă de iel. Fotografia avea buzele surâzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci când este plecat cu treabă, el să nu uite de faţa ei” – cu siguranță fotografia era cea care avea buze surâzătoare:))
“Ann avea nişte trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puţin epic deşi avea potenţial întrucât îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric” – oh da, era mai mult lirică :)))
“Jurnalul e mai puţin bun când la 16 ani mama găseşte scrise lucruri personale, că am luat bătaie s-au de ce fete îmi place” – mă-ta ar fi trebuit să te bată că nu ști să scrii, nu că ai scris în jurnal :))
“Un jurnal e bine să ai ca să vezi cât de prost erai în trecut şi câte fete ţi-au mâncat bani” – măăăăi, să știi că ai și tu dreptatea ta:))
“Jurnalul e acel ceva pe care îl uiţi în bancă la şcoală şi un coleg îl găseşte şi îl citeşte și te compromite” – unde ai văzut asta, în Liceenii? :-? sau nu-mi mai aduc eu aminte bine? :))
“Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis” – da mă, să știi că televizorul e mama omida varianta cu plasmă!!!
“Modelul meu în viaţă este Gigi Becali, în afară de faza cu puşcăria” – să știi că și mie-mi place de el, dar ca model în viață... AȘA NU!
“Cătălin Botezatu este un model în viaţă pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adânc în Europa” – pentru orice ființă? înseamnă că eu tocmai m-am transformat într-un nor de fum, pentru că îl detest pe Sir Botezatu...
“Pe lângă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, când nu sunt obosite noaptea după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu” – ooo, așa deci, pe lângă modelul tău în viață mai ai și modele în viață, care sunt animatoare... că bine zici; nu,nu, nu te simți ofensat, dansul la bară e numai bun pentru scăderea kilogramelor în plus...
despre autori, cărți, critici literari și non-cultură
Am zis să public o parte din articol si pe blogul meu pentru că mi se pare foarte bun și direct. Trebuie să ne trezim, ce naiba mai așteptăm, să ne cadă o ploaie de cultură din cer? Fără o investiție în educație încă de la o vârstă mică nu putem avea cultură livrescă, implicit o viață decentă. Citiți ARTICOLUL ÎNTREG AICI.
Din noul articol al Cristinei Nemerovschi în Revista de Suspans, de la rubrica Pervertirea:
« La Bookfest 2013, am discutat cu cât mai mulţi scriitori, iar ceea ce am aflat, în mare, sunt următoarele:
- e trist că nu mai există public de carte
- e trist că oamenii nu vor să dea banii pe cărţi, convinşi că le pot găsi o utilitate mai potrivită
- e trist că editurile nu plătesc drepturile de autor sau că, atunci când le plătesc, ele nu-ţi ajung nici măcar să-ţi cumperi nişte cărţi îndelung râvnite
- e trist că lansările sunt mereu la fel, convenţionale şi plicticoase
- e trist că ne bârfim între noi şi nu suntem uniţi
- e trist că volumele noastre nu arată aşa cum ne-am fi dorit (nu au fost corectate cum trebuie, hârtia nu e destul de lucioasă, coperta e urâtă)
- e trist că nu avem critici literari cu o inteligenţă măcar de nivel mediu
- e trist că mor revistele culturale din lipsă de fonduri
- e trist că biliotecile nu achiziţionează carte românească semnată de autori tineri
- e trist că librăriile nu pun poezia pe un raft vizibil, motivând că nu se vinde
- e trist că premiile literare se dau pe pile
- e trist că ICR-ul a intrat pe mâna unor retardaţi, care nu ne vor oferi în veci o şansă de a cuceri publicul de afară
- e trist că se desfiinţează emisiunile culturale şi chiar posturi TV
- e trist că fondurile de la stat intră pe mâna unor persoane necinstite, care nu vor face nimic pentru cultură
- e trist că nu mai vine lumea la lansări
…şi aşa mai departe.
[...]
E vina profesorilor imbecili, care descurajează adolescenţii să citească, recomandându-le să înveţe ca papagalii comentarii expirate şi penibile, fără să mai parcurgă cărţile.
[...]
Criticii literari sunt mult prea penibili şi depăşiţi, o castă de nebuni cu propriile reguli absurde care nu slujesc nici literaturii şi nici cititorului? Ignoră-i. Caută singur drumul spre public. Nu te lăsa impresionat atunci când criticul te ameninţă că fără el nu vei reuşi să pătrunzi pe uşa atent păzită a “istoriei literare” – ea nu e întocmită niciodată de critic, ci de cărţi, şi de viaţa pe care o au ele independent de bârfele şi simpatiile păduchelui care zbiară la tine de pe margine. »
Din noul articol al Cristinei Nemerovschi în Revista de Suspans, de la rubrica Pervertirea:
« La Bookfest 2013, am discutat cu cât mai mulţi scriitori, iar ceea ce am aflat, în mare, sunt următoarele:
- e trist că nu mai există public de carte
- e trist că oamenii nu vor să dea banii pe cărţi, convinşi că le pot găsi o utilitate mai potrivită
- e trist că editurile nu plătesc drepturile de autor sau că, atunci când le plătesc, ele nu-ţi ajung nici măcar să-ţi cumperi nişte cărţi îndelung râvnite
- e trist că lansările sunt mereu la fel, convenţionale şi plicticoase
- e trist că ne bârfim între noi şi nu suntem uniţi
- e trist că volumele noastre nu arată aşa cum ne-am fi dorit (nu au fost corectate cum trebuie, hârtia nu e destul de lucioasă, coperta e urâtă)
- e trist că nu avem critici literari cu o inteligenţă măcar de nivel mediu
- e trist că mor revistele culturale din lipsă de fonduri
- e trist că biliotecile nu achiziţionează carte românească semnată de autori tineri
- e trist că librăriile nu pun poezia pe un raft vizibil, motivând că nu se vinde
- e trist că premiile literare se dau pe pile
- e trist că ICR-ul a intrat pe mâna unor retardaţi, care nu ne vor oferi în veci o şansă de a cuceri publicul de afară
- e trist că se desfiinţează emisiunile culturale şi chiar posturi TV
- e trist că fondurile de la stat intră pe mâna unor persoane necinstite, care nu vor face nimic pentru cultură
- e trist că nu mai vine lumea la lansări
…şi aşa mai departe.
[...]
E vina profesorilor imbecili, care descurajează adolescenţii să citească, recomandându-le să înveţe ca papagalii comentarii expirate şi penibile, fără să mai parcurgă cărţile.
[...]
Criticii literari sunt mult prea penibili şi depăşiţi, o castă de nebuni cu propriile reguli absurde care nu slujesc nici literaturii şi nici cititorului? Ignoră-i. Caută singur drumul spre public. Nu te lăsa impresionat atunci când criticul te ameninţă că fără el nu vei reuşi să pătrunzi pe uşa atent păzită a “istoriei literare” – ea nu e întocmită niciodată de critic, ci de cărţi, şi de viaţa pe care o au ele independent de bârfele şi simpatiile păduchelui care zbiară la tine de pe margine. »
AC/DC - Ballbreaker
You are a ballbreaker
Wreckin' ball, let it roll
You are a ballbreaker
Buildin' steam, whippin' cream
You are a ballbreaker
[FRcontest] Prietenii chimice
Ooookey, chestiuța asta am scris-o pentru un concurs franco-român acum ceva timp. Pe moment mi s-a părut tristă, dar nu am putut (pur și simplu) s-o scriu altfel, așa că nici acum nu o mai recitesc, pe același motiv. Deci dacă are greșeli, acceptați scuzele de rigoare și treceți peste ele.
Prietenii chimice
Aimèe
se ridică repede de pe scaunul cu spătar în formă de inimă, așezat în fața
ferestrei care dădea spre Times Square, și o luă pe femeia din fața sa în
brațe. Acum nu se mai temea.
Cu ani în urmă, Aimèe citise undeva că a avea prieteni e
mai vital decât a avea un înger, dar ea se gândea la micuța blondină cu ochi
verzi ca la un înger în sine. Unde o cunoscuse, cum o cunoscuse? Trecuseră
atâția ani și totuși își amintea unele detalii de parcă s-ar fi derulat chiar
atunci în fața ochilor ei.
Fusese o dimineață noroasă de toamnă și se trezise
târziu, undeva după ora două după-amiază. Camera ei, îmbrăcată în alb și roz
pastelat, împrăștia într-un mod uniform puțina lumină care pătrundea prin
perdelele purpurii. Plecase singură spre Starbucks și se așezase la o masă
lângă geam. Privea pe geam, când văzu în stradă o fată luptându-se să țină o
umbrelă anemică în picioare împotriva furtunii. Zâmbise distrată și pentru
câteva minute nu-și putuse dezlipi privirea de ea. Era cumva fascinant, cumva terifiant,
s-o privească zbătâdu-se fără nici-o șansă, încercând să răzbească prin ploaia
torențială.
La un moment dat se ridică brusc, își luă umbrela, ieși
cu pași mari din cafenea și se opri cu umbrela sa deasupra acelei fete. Aceasta
se opri și ea și își lăsă umbrela ruptă în jos.
– Ce-ar fi să arunci aia? îi zise Aimèe cu un zâmbet mare
pe față.
Cealaltă fată dădu afirmativ din cap, iar Aimèe, văzând
că micuța din fața ei nu reacționează o luă de mână. Îi ceru umbrela și o
aruncă cu mâna ei, apoi o trase înapoi în cafenea.
Câteva minute mai târziu râdeau amândouă în hohote.
– Eu sunt Nena, zise fata din fața lui Aimèe, cu un
zâmbet timid.
– Aimèe.
Cum ne-am
născut noi, cum ne-am întâlnit, cum am trecut prin viață pentru ca într-un
moment să ne lovim câmpurile magnetice ale lumilor și să ne unim? Ce s-a
întâmplat în acea zi, cum de am descoperit două degete ale aceleiași mâini
într-o mare de oameni dintr-o lume întreagă? Cum de s-au găsit doua suflete
care nu s-au căutat niciodată?
Gândurile lui Aimèe se desfășurau când încet, când cu
viteza unei ploi de vară, în timp ce Cadillac-ul negru înainta cu greu pe
străzile aglomerate ale Manhattanului.
– Luke, te rog,
mergi mai repede.
Acesta dădu din cap și încercă să pătrundă adânc în
trafic.
Reflexia lui Aimèe se vedea subțire în geamul fumuriu al
mașinii. Ridurile jucau un joc uitat până și de ele pe chipul ei îmbătrânit.
Doar ochii albaștrii îi rămăsesera intacți. Părul ei atât de blond cu ani în
urmă era acum alb și strând într=un coc subțire în ceafă, corpul ei subțire și
înalt era acum micuț, strând, toate se duseseră, dar mintea și amintirile
rămăseseră aprinse în memoria sa. Persoana pe care o cunoscuse atât de departe
înapoi în timp, că părea o altă viață, era acum întinsă în patul unui spital,
întinsă și rece ca gheața.
Singura ei putere de existență se stinsese înaintea ei.
Nu mai era puternică. Nu mai putea să zâmbească, nu mai putea să viseze, nu mai
avea pentru ce. Prietena ei, prietena pe care o iubise poate mai mult decât pe
soțul său, prietena ei, cealaltă jumatate a sufletului sau, dispăruse în acea
dimineață friguroasă de iarnă, la fel de repede cum și apăruse în viața ei.
Când Luke, șoferul, îi deschise portiera și îi deschise o
umbrelă deasupra capului pentru a o proteja de fulgii mari de zăpadă, ea îi
făcu semn să rămână în urmă, iar el o ascultă. Aimèe se pierdu printre
mormintele înghețate.
În mintea sa veneau amintiri ale celor mai pline de
dulceață momente ale vieții sale. Rememoră momentul în care Nena, frumoasa sa
prietenă germană, ființa cea mai apropiata de sufletul ei, își pusese prima
oară un pierce în sprânceana stângă, cum plânsese în timp ce Mike, prietenul
lor dintr-o trupă de metal îi făcuse un tatuaj în formă de fluture, la fel ca
al lui Aimèe la încheietura mâinii drepte, cum i se strânsese inima când Nena
avusese prima lecție de șofat. Și-apoi, momentul în care se căsătoriseră, cum
aleseseră să facă pasul cel mare în același timp, în aceeași zi, cum copiii lor
se născuseră la date atât de aproapiate, cum, ani mai târziu, împărțiseră
amândouă emoțiile nunții propriilor lor copii, cum deveniseră bunice, cum
trăiseră o viață plină de evenimente plăcute împreună, ca două surori
veritabile, ca două laotong legate într-o Chină a anilor 1800.
Deși lacrimile îi curgeau în șiraguri argintii pe
obrajii, deși corpul îi tremura de frig, deși lumea se învârtea în jurul ei ca
fulgii de nea într-un glob transparent de stică, Aimèe era atât de aproape de
Nena, de prietena ei, de sora ei, confidenta ei. Viața lor fusese atât de plină
de bucurii, că momentul în care deveniseră prietene a însemnat o binecuvântare
pentru amândou.
Atunci când se puse în genunchi lângă piatra de mormânt a
Nenei, și își sprijini capul de ea, zâmbi din toată inima. Desigur, dacă
prietenia e despărțită de moarte, atunci nu mai e prietenie. Zâmbi când corpul
i se lăsă moale spre pământul rece, pentru că mergea după Nena, pentru că știa
că drumul lor fusese scris a fi unit chiar și dincolo de moarte...
luni, 1 iulie 2013
BLACK STONES - Rose
I wanna need your love...
I'm a broken rose
I wanna need your love...
I wanna need your love...
I'm a broken rose
I wanna need your love...
When you were with me at that time
Anata no kage o oikakete Hadashi de kakenukete stop me
Tozaseba tozasu hodo motsureteku kono ai
Yuruyaka ni yasashiku kiss me
le bac
sorry. i had to change this post into english. i completely forgot that i was supposed to write this way. i was too mad on the BAC organisers.
well, the point was that i've written 10 pages for this exam and i hope that will be enough. i hope that i've written well enough and good enough, that they won't punish me too much and i'll have at least 8 as a mark.
2 more exams 2 go and thaaaaaaaaaaat's all!
Miku
duminică, 30 iunie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)