Am capul de un plumb amnezic,
Mirosul unei flori de iarnă îmi pătrunde în creier,
Simt că un zâmbet nu ar fi de-ajuns,
Dar gândurile tot se zbat, se zbat, se zbat,
Și vor să urle.
Am ochii de un plumb amnezic,
Și teamă nu îmi e de moarte,
Ci doar de o plecare
Înspre iad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu