tu ce datorii ai de de achitat?

Horoscopul si influenta karmica: Tu ce datorii ai de achitat?
Gemeni
Sub alte infatisari si in alte timpuri, cei care s-au nascut acum sub semnul Gemenilor au fost teologi, asceti sau poate filozofi. Au fost foarte deconectati de la partea materiala si se bucurau de foarte putine lucruri, daca reuseau sa se bucure de ceva.
In aceasta viata, Gemenii sunt persoane foarte deschise si le place compania oamenilor. Vad mereu partea plina a paharului si nu se dau la o parte atunci cand vine vorba de munca. Le place sa lucreze in echipa si zambesc foarte des.
De fapt, ei stiu ca veselia este cel mai bun medicament. Spre deosebire de existentele anterioare, ei au invatat acum sa se bucure si sa fie recunoscatori pentru toate lucrurile marunte dar frumoase ale vietii.

Mai multe zodii AICI.

Red Hot Chili Peppers – Snow

The more I see the less I know

The more I'd like to let it go

Hey oh, whoa

ninge. doar atât?

Ziceam zilele trecute că cică ninge, uite că ninge. N-a venit bine zăpada asta, în plus, ieri, când am ieșit afară și ningea am avut un sentiment tare american: ce e asta? Ce e asta, ninsoarea?
Am detestat atât de mult zăpada de anul trecut, în fond, am detestat iarna trecută și mai tot anul trecut, încât parcă am și uitat că mai există așa ceva, ca atunci când ai o traumă și uiți tot ce s-a întâmplat, de parcă mintea îți refuză amintirile și nu mai concepe ideea de iarnă/zăpadă.
Mda. Cam așa a nins în București. Cam nașpa peisajul, ce-i drept, Bucureștiul îmi dă impresia unui oraș strict de vară, în care frigul nu are ce căuta. Dar uite altă zăpadă, an de an și toți copacii ăștia în care nici ciorile nu se mai așează. Acum vreau la munte, cel puțin pentru niște fotografii. Ori o vacanță de vreo 5 luni.

-m.

Amy Macdonald - This Pretty Face

You'll never know who you'll meet on your way to the top

You'll probably see them again when your fame starts to drop

Down down, I'll meet you on the ground

It's no good with your hair and your shiny blue eyes

It's no good when you finally start to realize

I need something more

This pretty face don't work no more

Wham! – Wake me up before you go-go

M-am trezit în după-amiaza asta, după un somn de fix o oră – nici-un minut mai puțin – cu melodia asta în cap. N-am mai ascultat-o de ani de zile, dar e perfectă pentru starea mea de acum. Mai ales că afară plouă, e un întuneric calm și... plec la gară. :)

- miku

Wake me up before you go-go 

Don't leave me hanging on like a yo-yo

Wake me up before you go-go

I don't want to miss it when you hit that high

cică ninge

Predeal 2012, arhivă proprie

O să ningă, așa zic toți. M-a sunat și maică-mea să mă întrebe dacă vreau să-mi aducă ghete+cizme de iarnă, haine groase etc. I-am zis s-aducă tot ce găsește, să am din ce alege. :))

Sinceră să fiu, mă bucur că apare zăpada. Că o să ningă. Nu îmi place mie frigul, dar parcă iarna asta am așteptat-o încă de-astă vară. Poate pentru că vreau o schimbare. Da, da, mai ieri mă plângeam de noul de aici, dar am zis și atunci,
noul nu e chiar așa nou. Nou ar fi să mă mut în Coreea. Sau în Japonia. Nu de alta, dar atunci chiar aș fi în pom și, după cum se zice, pomul ar fi și el în aer. Adică n-aș știi nici limbă, n-aș cunoaște pe nimeni, aș fi complet... ||. Și asta ar fi foarte tare. Aș mai schimba peisajul, aș mai ieși din cotidian și tabieturi.

Deci cum ziceam, cică ninge de mâine-poimâine, ba chiar că ar fi și un cod galben – n-am fost prea atentă la știri. Tot ce îmi bântuie capul e că vreau la munte, vreau să fac fotografii peisajului de munte. Am nevoie de un aparat mai bun, dar cred că ideea va rămâne în stand by până la Black Friday de anu' viitor.

A fost o fază mișto zilele trecute, când soră-mea zicea că voia o tabletă pentru băiatul ei, dar el să nu știe de ea, gen, să i-o aducă Moș Crăciun. Și în timp ce vorbea ea cu soțul ei despre tablete, vine băiatul ei și îi zice: auzi mami, da' nu vrei mai bine să mai așteptăm puțin, că o s-o primim gratis de Crăciun. Și soră-mea zice: păi cum? La care el: păi i-am scris eu o scrisoare lui Moș Crăciun, o să ne aducă el.

Evident, a fost fără replică toată situația, dar pe mine m-a bufnit râsu'. Ei, acum să te văd. 

- miku

Cyndi Lauper - Girls Just Want To Have Fun

Cyndi Lauper a fost în tinerețe un fel de... Miley Cyrus a anilor '70.
Avea părul ras pe o parte, era cam șuie și voia să schimbe lumea.
A primit un Grammy și un Emmy, a vândut milioane de discuri și... a rămas în istoria muzicală.

m.

7 lovely logics / 7 gânduri "întregi la minte"

Am să traduc aceste 7 idei, pentru că mi se par atât de bune încât, dacă oamenii ar ține cont de ele, i-am vedea zâmbind muuuuult mai des.

7 gânduri "întregi la minte"

1.  Împacă-te cu trecutul tău, pentru a nu-ți strica prezentul.

2. Ceea ce gândesc alții despre tine nu este treaba ta.

3. Timpul vindecă aproape orice, așa că dă-i timpului niște timp.

4. Nimeni altcineva nu te poate conduce către fericire mai mult decât tu însuți.

5. Nu compara viața ta cu viața altora, pentru că nu știi ceea ce le este lor rezervat.

6. Nu încerca să te gândești la tot, e în regulă să nu știi toate răspunsurile.

7. Zâmbește, nu ai toate problemele din lume.

gimme something to forget

I saw this quote somewhere on FB, which was saying: "don't wait for the oportunity, create it". I think this may suite to almost every moment of our lives, actually, it should suit in each moment of our lives. But it doesn't.
Another quote (again from FB) says: "People don't take trips, trips take people" (and I've realised this quote belongs to John Steinbeck).
Reading these quotes I've realised I've made a step forward. I've created a step on my "supposed-to-be-a-long-beautiful-life" and this might be the best thing I've ever done for me. It's quite hard to be so far away from all the things I used to call home, but still so beautiful, because this is all I ever wanted. It's like a paradoxal situation in which you enjoy the pain (don't go to S&M meanings). Still somehow I feel like I'm incomplete, like something it's missing. I don't even know what exactly I'm missing. Maybe I'm missing painting, or privacy, or... No. I think it comes from the habits. I was used to some sort of things. That's why all these strange feelings.
I think I miss being alone in my room. I miss shopping – I definitelly need shopping. I miss A., but somehow I miss everything and...
When I really think of this stuff I realise I don't really miss it. It's not a real miss. It's... it's like when you are in holiday and somehow you feel like you're empty without going to school, but when the school actually starts, you realise how good was without it and that you want holiday again. And this circle repeats over and over. I know that if someone would tell: O.K., let's go back home, I would feel even more empty, because what I have now is what I want.
I think I'm gonna take my notebooks (some kind of diaries) from Red. I need them and I'll show you some of my feelings from my 12's, when all I wanted was to be far away from home.
Now I am.
I also think about something, some words Caroline from The Originals said. It was like happines is not happines without having someone to enjoy with or something this way. It might be true.
I've always had this paranoia of not loosing people so I tried not to get too attached to them. I realise I did, it is involuntary. Now I somehow miss and I've come to what I didn't want.
The good fact is that people come and friends remain. And nothing seem changed, but if I look twice, everything is different. Or not. Oh, I'm so dizzy. I want a vodka.

-miku

nouăzeci și nouă de ani

Dacă nu aș fi alergică la pisici, mi-aș dori ca la bătrânețe să fiu o mămăiță care stă la casă, într-un oraș mic, drăguț și primitor de prin America, cu vreo două pisici și o grădiniță de flori în fața casei, dar pentru că sunt, îmi rămâne opțiunea celaltă, de a fi o bătrânică puțin cam scrântită care sare cu parașuta, merge cu rolele și se duce la concertele unor fomații gen The Cure, varianta 2099.

http://www.youtube.com/watch?v=cHKd0k7j42c

sari, fugi, țipă

Cred că am intrat oarecum în starea specifică dinaintea Crăciunului, cu toate că suntem abia în 20 noiembrie și practic mai sunt 35 de zile până la ajunul Crăciunului, adică o lună și 5 zile. Mai sunt 31 de zile până la vacanța de Crăciun, 21 de zile lucrătoare.

Se prea poate ca datele de mai sus să fie greșite, m-am uitat rapid pe calendar și oricum sunt cam adormită.

Motivul pentru aceste calcule? Nu știu exact.

De vreo două Crăciunuri încoace am impresia că sărbătorile sunt seci în cel mai propriu sens. Adică... adică primesc bani și îmi cumpăr singură ce vreau, ceea ce într-o altă situație ar fi perfect, dar parcă de Crăciun ar merita să fie o surpriză, nici nu mai contează dacă ceea ce primești nu-ți place. Nu zic acum să ne punem în cap sa-l procopsim pe cel care primește darul, dar să-i luam totuși ceva simbolic, un cadou. Adică să nu știe de el, că doar asta e magia... right? Prin urmare, încep să cumpăr cadourile de pe acum, ca să nu ajung în pana de bani și timp cu 5 zile înaintea Crăciunului.

Oricum, sunt entuziasmată ca de obicei de decorarea casei și am de gând ca anul ăsta să mă apuc din timp de decorațiuni. Anul trecut am transformat frigiderul într-un om de zăpadă, anul ăsta am de gând să fac și asta, dar și un om de zăpadă din pahare de plastic (foto) și... ce alte chestii handmade mai găsesc să mă atragă și sa mă simt în stare să le realizez.

Anul ăsta parcă aș vrea un brad natural, în ultimii ani am avut unul fals, dar parcă și el contribuie la "secătuirea" Crăciunului. Anul ăsta vreau vin roșu, șampanie de copii și vin fiert. Nu știu, chestii care sunt banale, dar care dau farmec. Gen sarmale, prăjituri de casă, cozonac....

O.K., mă opresc aici că sigur începem cu toții să umplem tastatura cu salivă și vise care ni se scurg prin nas, urechi, ochi și... pe unde se mai poate.

-miku

Enya - Wild Child & Caribbean Blue

trei dintre melodiile mele preferate de la Enya

acum câțiva ani am avut o perioadă în care ascultam aproape non stop melodiile ei

cred că istoria se repetă (și mai cred și că fraza asta a cam devenit un pleonasm)

-miku

Incubus - Wish You Were Here

I lay my head onto the sand

The sky resembles a back lit canopy

With holes punched in it

I'm counting UFOs

I signal them with my lighter

And in this moment I am happy...happy

ceva nou

Toată lumea (cel puțin partea aceea a lumii care are un minim spirit observativ) a conchis că secolul în care trăim este secolulul noului. Noul se manifestă sub mai multe forme. De exemplu, dacă vrei să ajungi celebru, trebuie să aduci ceva nou: ori să apari dezbrăcat pe scenă, ori să scrii despre ceva obișuinit, dar care ar scandaliza lumea care se dă drept "sfântă", ori să... nu știu, e vorba de nou sub forma șocantului. Cred că "șocant" e un cuvânt mult mai potrivit.
E bine, nu? Adică noul ăsta e bun, șocantul e bun. Dar până unde poate merge? Noi nu avem o limită clară. Desigur, există un fel de parametru final, moartea, dar hai să gândim altfel: animalele nu gândesc, dar au un limbaj prin care se înțeleg reciproc. Noi suntem superiori animalelor și le vedem din alt punct de vedere. Noi suntem un fel de "dumnezeu" pentru ele, hai să zicem petru furnici, pentru că suntem cu mult mai mari, cu mult mai puternici. Dar știți ce? Furnicile sunt și ele puternice. Pentru lumea lor, ele au o organizare foarte bine stabilită, un fel de societate a furnicilor.
Mă gândesc că și noi suntem la fel. Suntem niște furnici și în acest Univers există alte vietăți mai mari și mai inteligente ca noi, chiar dacă noi părem să fim cei mai inteligenți, iar societatea democrată cea mai bună soluție. Adică noi suntem așa, niște furnici care nu știu ce poate fi mai sus de ele, care avem șanse extrem de mici să escaladăm, de exemplu, un Everest al unei lumi care e mai mare ca noi. Și în timp ce noi ne zbatem aici sa luptăm pentru ceva care de fapt nu e așa important... alții ne studiază. Mă rog, asta sună a film S.F., dar presupun că ați prins ideea.
Azi îmi simt capul gol, de parcă de fiecare dată când mi se înfundă urechile la metrou mai pierd câte ceva. Oricum, e ceva ce furnicile nu vor înțelege niciodată, decât dacă vreun om se va găsi vreodată să facă experimente pe o furnică și să reușească să-i dea minte umană. Prin analogie, noi oamenii nu vom înțelege niciodată ce este mai mare ca noi decât dacă cei mai mari ca noi vor vrea asta.
Știți proverbul: "orice naș își are nașu'". Mda, cam așa funcționează orice.

-miku