cică ninge

Predeal 2012, arhivă proprie

O să ningă, așa zic toți. M-a sunat și maică-mea să mă întrebe dacă vreau să-mi aducă ghete+cizme de iarnă, haine groase etc. I-am zis s-aducă tot ce găsește, să am din ce alege. :))

Sinceră să fiu, mă bucur că apare zăpada. Că o să ningă. Nu îmi place mie frigul, dar parcă iarna asta am așteptat-o încă de-astă vară. Poate pentru că vreau o schimbare. Da, da, mai ieri mă plângeam de noul de aici, dar am zis și atunci,
noul nu e chiar așa nou. Nou ar fi să mă mut în Coreea. Sau în Japonia. Nu de alta, dar atunci chiar aș fi în pom și, după cum se zice, pomul ar fi și el în aer. Adică n-aș știi nici limbă, n-aș cunoaște pe nimeni, aș fi complet... ||. Și asta ar fi foarte tare. Aș mai schimba peisajul, aș mai ieși din cotidian și tabieturi.

Deci cum ziceam, cică ninge de mâine-poimâine, ba chiar că ar fi și un cod galben – n-am fost prea atentă la știri. Tot ce îmi bântuie capul e că vreau la munte, vreau să fac fotografii peisajului de munte. Am nevoie de un aparat mai bun, dar cred că ideea va rămâne în stand by până la Black Friday de anu' viitor.

A fost o fază mișto zilele trecute, când soră-mea zicea că voia o tabletă pentru băiatul ei, dar el să nu știe de ea, gen, să i-o aducă Moș Crăciun. Și în timp ce vorbea ea cu soțul ei despre tablete, vine băiatul ei și îi zice: auzi mami, da' nu vrei mai bine să mai așteptăm puțin, că o s-o primim gratis de Crăciun. Și soră-mea zice: păi cum? La care el: păi i-am scris eu o scrisoare lui Moș Crăciun, o să ne aducă el.

Evident, a fost fără replică toată situația, dar pe mine m-a bufnit râsu'. Ei, acum să te văd. 

- miku

Cyndi Lauper - Girls Just Want To Have Fun

Cyndi Lauper a fost în tinerețe un fel de... Miley Cyrus a anilor '70.
Avea părul ras pe o parte, era cam șuie și voia să schimbe lumea.
A primit un Grammy și un Emmy, a vândut milioane de discuri și... a rămas în istoria muzicală.

m.

7 lovely logics / 7 gânduri "întregi la minte"

Am să traduc aceste 7 idei, pentru că mi se par atât de bune încât, dacă oamenii ar ține cont de ele, i-am vedea zâmbind muuuuult mai des.

7 gânduri "întregi la minte"

1.  Împacă-te cu trecutul tău, pentru a nu-ți strica prezentul.

2. Ceea ce gândesc alții despre tine nu este treaba ta.

3. Timpul vindecă aproape orice, așa că dă-i timpului niște timp.

4. Nimeni altcineva nu te poate conduce către fericire mai mult decât tu însuți.

5. Nu compara viața ta cu viața altora, pentru că nu știi ceea ce le este lor rezervat.

6. Nu încerca să te gândești la tot, e în regulă să nu știi toate răspunsurile.

7. Zâmbește, nu ai toate problemele din lume.

gimme something to forget

I saw this quote somewhere on FB, which was saying: "don't wait for the oportunity, create it". I think this may suite to almost every moment of our lives, actually, it should suit in each moment of our lives. But it doesn't.
Another quote (again from FB) says: "People don't take trips, trips take people" (and I've realised this quote belongs to John Steinbeck).
Reading these quotes I've realised I've made a step forward. I've created a step on my "supposed-to-be-a-long-beautiful-life" and this might be the best thing I've ever done for me. It's quite hard to be so far away from all the things I used to call home, but still so beautiful, because this is all I ever wanted. It's like a paradoxal situation in which you enjoy the pain (don't go to S&M meanings). Still somehow I feel like I'm incomplete, like something it's missing. I don't even know what exactly I'm missing. Maybe I'm missing painting, or privacy, or... No. I think it comes from the habits. I was used to some sort of things. That's why all these strange feelings.
I think I miss being alone in my room. I miss shopping – I definitelly need shopping. I miss A., but somehow I miss everything and...
When I really think of this stuff I realise I don't really miss it. It's not a real miss. It's... it's like when you are in holiday and somehow you feel like you're empty without going to school, but when the school actually starts, you realise how good was without it and that you want holiday again. And this circle repeats over and over. I know that if someone would tell: O.K., let's go back home, I would feel even more empty, because what I have now is what I want.
I think I'm gonna take my notebooks (some kind of diaries) from Red. I need them and I'll show you some of my feelings from my 12's, when all I wanted was to be far away from home.
Now I am.
I also think about something, some words Caroline from The Originals said. It was like happines is not happines without having someone to enjoy with or something this way. It might be true.
I've always had this paranoia of not loosing people so I tried not to get too attached to them. I realise I did, it is involuntary. Now I somehow miss and I've come to what I didn't want.
The good fact is that people come and friends remain. And nothing seem changed, but if I look twice, everything is different. Or not. Oh, I'm so dizzy. I want a vodka.

-miku

nouăzeci și nouă de ani

Dacă nu aș fi alergică la pisici, mi-aș dori ca la bătrânețe să fiu o mămăiță care stă la casă, într-un oraș mic, drăguț și primitor de prin America, cu vreo două pisici și o grădiniță de flori în fața casei, dar pentru că sunt, îmi rămâne opțiunea celaltă, de a fi o bătrânică puțin cam scrântită care sare cu parașuta, merge cu rolele și se duce la concertele unor fomații gen The Cure, varianta 2099.

http://www.youtube.com/watch?v=cHKd0k7j42c

sari, fugi, țipă

Cred că am intrat oarecum în starea specifică dinaintea Crăciunului, cu toate că suntem abia în 20 noiembrie și practic mai sunt 35 de zile până la ajunul Crăciunului, adică o lună și 5 zile. Mai sunt 31 de zile până la vacanța de Crăciun, 21 de zile lucrătoare.

Se prea poate ca datele de mai sus să fie greșite, m-am uitat rapid pe calendar și oricum sunt cam adormită.

Motivul pentru aceste calcule? Nu știu exact.

De vreo două Crăciunuri încoace am impresia că sărbătorile sunt seci în cel mai propriu sens. Adică... adică primesc bani și îmi cumpăr singură ce vreau, ceea ce într-o altă situație ar fi perfect, dar parcă de Crăciun ar merita să fie o surpriză, nici nu mai contează dacă ceea ce primești nu-ți place. Nu zic acum să ne punem în cap sa-l procopsim pe cel care primește darul, dar să-i luam totuși ceva simbolic, un cadou. Adică să nu știe de el, că doar asta e magia... right? Prin urmare, încep să cumpăr cadourile de pe acum, ca să nu ajung în pana de bani și timp cu 5 zile înaintea Crăciunului.

Oricum, sunt entuziasmată ca de obicei de decorarea casei și am de gând ca anul ăsta să mă apuc din timp de decorațiuni. Anul trecut am transformat frigiderul într-un om de zăpadă, anul ăsta am de gând să fac și asta, dar și un om de zăpadă din pahare de plastic (foto) și... ce alte chestii handmade mai găsesc să mă atragă și sa mă simt în stare să le realizez.

Anul ăsta parcă aș vrea un brad natural, în ultimii ani am avut unul fals, dar parcă și el contribuie la "secătuirea" Crăciunului. Anul ăsta vreau vin roșu, șampanie de copii și vin fiert. Nu știu, chestii care sunt banale, dar care dau farmec. Gen sarmale, prăjituri de casă, cozonac....

O.K., mă opresc aici că sigur începem cu toții să umplem tastatura cu salivă și vise care ni se scurg prin nas, urechi, ochi și... pe unde se mai poate.

-miku

Enya - Wild Child & Caribbean Blue

trei dintre melodiile mele preferate de la Enya

acum câțiva ani am avut o perioadă în care ascultam aproape non stop melodiile ei

cred că istoria se repetă (și mai cred și că fraza asta a cam devenit un pleonasm)

-miku

Incubus - Wish You Were Here

I lay my head onto the sand

The sky resembles a back lit canopy

With holes punched in it

I'm counting UFOs

I signal them with my lighter

And in this moment I am happy...happy

ceva nou

Toată lumea (cel puțin partea aceea a lumii care are un minim spirit observativ) a conchis că secolul în care trăim este secolulul noului. Noul se manifestă sub mai multe forme. De exemplu, dacă vrei să ajungi celebru, trebuie să aduci ceva nou: ori să apari dezbrăcat pe scenă, ori să scrii despre ceva obișuinit, dar care ar scandaliza lumea care se dă drept "sfântă", ori să... nu știu, e vorba de nou sub forma șocantului. Cred că "șocant" e un cuvânt mult mai potrivit.
E bine, nu? Adică noul ăsta e bun, șocantul e bun. Dar până unde poate merge? Noi nu avem o limită clară. Desigur, există un fel de parametru final, moartea, dar hai să gândim altfel: animalele nu gândesc, dar au un limbaj prin care se înțeleg reciproc. Noi suntem superiori animalelor și le vedem din alt punct de vedere. Noi suntem un fel de "dumnezeu" pentru ele, hai să zicem petru furnici, pentru că suntem cu mult mai mari, cu mult mai puternici. Dar știți ce? Furnicile sunt și ele puternice. Pentru lumea lor, ele au o organizare foarte bine stabilită, un fel de societate a furnicilor.
Mă gândesc că și noi suntem la fel. Suntem niște furnici și în acest Univers există alte vietăți mai mari și mai inteligente ca noi, chiar dacă noi părem să fim cei mai inteligenți, iar societatea democrată cea mai bună soluție. Adică noi suntem așa, niște furnici care nu știu ce poate fi mai sus de ele, care avem șanse extrem de mici să escaladăm, de exemplu, un Everest al unei lumi care e mai mare ca noi. Și în timp ce noi ne zbatem aici sa luptăm pentru ceva care de fapt nu e așa important... alții ne studiază. Mă rog, asta sună a film S.F., dar presupun că ați prins ideea.
Azi îmi simt capul gol, de parcă de fiecare dată când mi se înfundă urechile la metrou mai pierd câte ceva. Oricum, e ceva ce furnicile nu vor înțelege niciodată, decât dacă vreun om se va găsi vreodată să facă experimente pe o furnică și să reușească să-i dea minte umană. Prin analogie, noi oamenii nu vom înțelege niciodată ce este mai mare ca noi decât dacă cei mai mari ca noi vor vrea asta.
Știți proverbul: "orice naș își are nașu'". Mda, cam așa funcționează orice.

-miku

[beloved] Reamonn

i love reamonn

The Cure - Lullaby

quietly he laughs and shaking his head 

creeps closer now 

closer to the foot of the bed 

and softer than shadow and quicker than flies 

his arms are all around me and his tongue in my eyes 

"be still be calm be quiet now my precious boy 

don't struggle like that or i will only love you more 

for it's much too late to get away or turn on the light 

the spiderman is having you for dinner tonight"

[test] alege o carte de tarot (ohlala)

Am găsit un test drăguț și taaaare optimist care îți spune "soarta", citind o carte de tarot. Evident, totul e o chestie care să-ți ridice moralul, dar funcționează perfect!

Rezultatul meu:
Felicitari! Ai tras Cartea de Tarot a DARULUI
Soarta ta sta sub semnul progresului si al evolutiei personale si putem spune ca te numeri printre carora destinul le-a zambit. Atunci cand fatalitatea insasi este de partea ta, ai chiar si potential de a-ti depasi propriile asteptari, nu doar pe ale celorlalti. In sens general, aceasta carte de tarot reprezinta abilitatile si talentul cu care ai fost inzestrata. Ti s-a insuflat inca de la nastere un har aparte, iar datoria ta in aceasta viata este sa incerci sa il valorifici si sa intorci o parte din ceea ce ti s-a dat inspre ceilalti.
Aceasta carte de tarot pe care ai extras-o reprezinta talentul, sufletul, sangele, pasiunea interioara covarsitoare. Trebuie sa le reversi asupra celorlalti pentru a atrage gratia divina si asupra ta. Puterea acestei carti nu este usoara, iar daca nu stii sa o accepti si sa fructifici pozitiv si adevarat harul, poti cadea cu usurinta in patimi si cai gresite. In acest caz, caderea nu iti va fi usoara si poate atrage nefericire si neimplinire dupa ea.
Accepta si iubeste adevarul despre tine insati: poti sa stralucesti si sa ajungi cea mai buna in domeniul in care activezi. Preia carma propriei sorti si strabate cu indrazneala hatisurile vietii. Gandeste-te ca harul tau inseamna depasirea limitelor si progresul si in niciun caz regresul. Succesul si realizarea pot fi cu usurinta de partea ta.

Aici găsiți testul.

-miku

sânge amestecat

Am vrut să scriu o poezie romantică. Ăsta a fost scopul meu. Eram fericită și am vrut să spun asta.

Ea-i privește buzele

Și îi sărută sângele care se scurge

pe bărbie, ușor ușor.

Lumina era divagată în particule întunecate,

Sângele părea negru

Cu reflexe de vișină stricată.

Îi sărută iarăși buzele,

Și pielea îi devine cu atât mai albă,

Cu cât viața îi e suptă mai avid.

conștient

Rar suntem conștienți de ceea ce avem. Rar ne dăm seama cât suntem de fericiți pentru că întotdeauna ne dorim să fim altcineva. Cred că momentan ne e imposibil să înțelegem ce posedăm și ce ne face fericiți. De fapt, reușim să înțelegem aceste lucruri atunci când le pierdem permanent/momentan.

Dacă azi am privirea bună, la 60 de ani nu voi mai vedea bine și abia atunci voi înțelege pe bune cât a însemnat de mult vederea. Dacă acum sunt destul de agilă și reușesc să merg foarte repede, să sar scări, să merg cu rolele, când voi avea 60 de ani se prea poate să nu mai fac asta, cel puțin nu la aceeași intensitate.

Am observat că eu sunt genul de persoană care nu face lucruri ce nu îi plac, iar atunci când trebuie să fac ce nu-mi place, fac în așa fel încât scot la suprafață ceea ce îmi place în neplăcut.

Oarecum paradoxal, sunt genul de persoană care nu poate să se bucure de ceea ce are in that very moment. Sunt fericită și cu cât sunt mai fericită cu atât mă gândesc mai mult la chestia că momentul fericit va trece. Nu asta e problema, totuși, rezolv ușor acest lucru, pentru că-mi dau seama că mă auto-sabotez și încerc să mă auto-repar.

Problema e că în timp ce ar trebui să "trăiesc momentul" (mamă ce răsuflată mi se pare expresia asta), eu încerc să mă conving că ar trebui să-l trăiesc. Adică trăiesc un fel de poveste în poveste, which is weird. Și mai weird e faptul că în timp ce ceva se întâmplă, eu îmi imaginez alte posibilăți de continuare a acelei întâmplări. Chestia e că visez prea mult și mă cam îndepărtez de realitate, iar asta nu e bine. Am mereu un fel de "candelă" de rezervă aprinsă și încerc mereu să înregistrez acțiunile unor oameni care îmi atrag atetia în mod special. Mă fascinează unii oameni, e drept. Îmi place să-i analizez și mă pierd în detalii. Sunt prea leneșă să-mi notez totul și iarăși pierd, pentru că urmăresc reacțiile oamenilor tocmai pentru că îmi trebuie (scriu ceva, un fel de roman).

Oricum, toată postarea asta a pornit de la ideea că sunt conștientă de un lucru: am experimentat tot ce voiam în materie de coafuri și am realizat cea care îmi place cel mai mult - păr mediu spre lung, breton drept, japonez/coreean. Deci azi am bifat un lucru pe o listă ipotetică a analizei proprii.

- miku