luni, 12 mai 2014
Epica - Serenade of self-destruction
Another time, where you and me will be freed
with one more last endeavor
You cannot escape your fate now!
spital pentru marionete
se întinde lumina printre stele
se zbate soarele în iad
amestecă iubire
cu o ceașcă de ură
dimineața la ora 4
dă timpul înapoi
se pierde în viitor
se pierde
pierdut
va rămâne în buzele palide
ochii-i sunt goi
se aude un plânset în adânc
iubirea e o întrebare
mâinile
îi ating - totul
cine ești?
se zbate soarele în iad
amestecă iubire
cu o ceașcă de ură
dimineața la ora 4
dă timpul înapoi
se pierde în viitor
se pierde
pierdut
va rămâne în buzele palide
ochii-i sunt goi
se aude un plânset în adânc
iubirea e o întrebare
mâinile
îi ating - totul
cine ești?
duminică, 11 mai 2014
sâmbătă, 10 mai 2014
Alternosfera - Ploile nu vin
Eu stau culcat în patul tău
De ochii altora ferit
Mă strîngi în braţe sunt trofeu
Nu-ţi pasă de nimic
vineri, 9 mai 2014
a-r-t-ă-? c-u-n-o-a-ș-t-e-r-e-?
Am intrat ieri în două galerii de artă de lângă Universitate. Era prima oară când intram într-o galerie de artă ca să admir tablourile. Muzeele din generală și liceu m-au lăsat rece, dar asta pentru că adolescenții au în general un aer respingător către (școală) evenimentele organizate de școală. Mă rog, nu mă atrăgeau în sensul ăla.
Ideea e că acum aș fi putut sta în fața unui tablou minute în șir. M-aș fi pus pe jos (sau pe un scaun, având în vedere că marmura e rece) și aș fi stat așa, contemplând fiecare detaliu al tabloului și savurând fiecare lucru pe care mi-l aducea în minte.
Apoi a venit întrebarea: de ce resping credincioșii arta (astăzi, mai ales post-modernă)? Știm cu toții răspunsul, dar totuși...
Cunoașterea înseamnă cădere, dar din privința religiei. Adică să cunoști altceva decât pe Dumnezeu, dar care este în același timp tot o parte din creația lui, asta e ceea ce se presupune a fi greșit. Poate că Eva și-a folosit 11% din creier atunci când a mâncat din pomul cunoașterii. Adică a depășit ceea ce îi era dat. Limitele unei pre-credințe. Cunoașterea a ucis-o într-un fel, dar dacă ideea era tocmai asta? dacă Dumnezeu i-a dat de fapt cunoașterea pe care ea o căuta? Ea a vrut să fie egalul lui Dumnezeu și într-un fel a devenit.
Dumnezeu a creat lumea
Eva dă naștere copiilor unei lumi noi
------------------------------------
=> Eva = creator (într-un procent mai mic, desigur, dar tot creator rămâne)
Dacă religia a înjosit omul în tot acest timp, când de fapt nouă ni s-a dat cunoașterea? Desigur, ar fi fost plictisitor să primim toată cunoașterea așa, fără să lucrăm pentru ea, motiv pentru care ni s-a dat o bucată din întreg. Cea mai importantă, de fapt, aceea de a crea alți oameni. Dar noi în loc să continuăm să descoperim, am închis totul într-o carte și ne-am creeat limite.
Bine, nu știu dacă lui Dumnezeu i-ar conveni să aibă pe cineva egal cu el. Să fim serioși, dacă ați avea un subaltern de ajutat, ați fi fericiți că v-a întrecut? N-ați avea nici-o strângere de inimă? Voi i-ați dat un deget (asta îmi aduce aminte de tabloul Crearea lui Adam de Michelangelo) și el v-a luat cu totul? Acum o să tac. Astea trebuie contemplate, mai ales că nu au nici-un final concret.
-m.
Ideea e că acum aș fi putut sta în fața unui tablou minute în șir. M-aș fi pus pe jos (sau pe un scaun, având în vedere că marmura e rece) și aș fi stat așa, contemplând fiecare detaliu al tabloului și savurând fiecare lucru pe care mi-l aducea în minte.
Apoi a venit întrebarea: de ce resping credincioșii arta (astăzi, mai ales post-modernă)? Știm cu toții răspunsul, dar totuși...
Cunoașterea înseamnă cădere, dar din privința religiei. Adică să cunoști altceva decât pe Dumnezeu, dar care este în același timp tot o parte din creația lui, asta e ceea ce se presupune a fi greșit. Poate că Eva și-a folosit 11% din creier atunci când a mâncat din pomul cunoașterii. Adică a depășit ceea ce îi era dat. Limitele unei pre-credințe. Cunoașterea a ucis-o într-un fel, dar dacă ideea era tocmai asta? dacă Dumnezeu i-a dat de fapt cunoașterea pe care ea o căuta? Ea a vrut să fie egalul lui Dumnezeu și într-un fel a devenit.
Dumnezeu a creat lumea
Eva dă naștere copiilor unei lumi noi
------------------------------------
=> Eva = creator (într-un procent mai mic, desigur, dar tot creator rămâne)
Dacă religia a înjosit omul în tot acest timp, când de fapt nouă ni s-a dat cunoașterea? Desigur, ar fi fost plictisitor să primim toată cunoașterea așa, fără să lucrăm pentru ea, motiv pentru care ni s-a dat o bucată din întreg. Cea mai importantă, de fapt, aceea de a crea alți oameni. Dar noi în loc să continuăm să descoperim, am închis totul într-o carte și ne-am creeat limite.
Bine, nu știu dacă lui Dumnezeu i-ar conveni să aibă pe cineva egal cu el. Să fim serioși, dacă ați avea un subaltern de ajutat, ați fi fericiți că v-a întrecut? N-ați avea nici-o strângere de inimă? Voi i-ați dat un deget (asta îmi aduce aminte de tabloul Crearea lui Adam de Michelangelo) și el v-a luat cu totul? Acum o să tac. Astea trebuie contemplate, mai ales că nu au nici-un final concret.
-m.
o carte virgină
Îmi place biblioteca de la Litere. Mă rog, nu cred că-mi place în mod special biblioteca aceea, dar e mai intimă decât Sala de lectură și puțin mai "gălăgioasă". Sala de lectură mă bagă în sperieți uneori. Prea liniștită, iar singurele zgomote sunt ale scârțâiturilor ușii, podelelor sau meselor. Și e groaznic de frig acolo (de parc-ar fi bântuită de toate fantomele autorilor cărților de acolo). Biblioteca e mai O.K. Nu are foarte multe cărți. Destul cât să formeze vreo 3-4 camere cu rafturi. Undeva în spate e o fereastră, lângă care e un birou cu un scaun. O așteptam pe V. să-și aleagă o carte și priveam în gol (nu pot să citesc în bibliotecă/sala de lectură; am un sentiment straniu și nu mă pot concentra), când o rafală de vânt mi-a băgat părul în ochi și mi-au dat lacrimile. În timp ce încercam să nu par o tâmpită care privește în gol și lăcrimează, mi-au căzut ochii pe raftul cu bibliografii. Și am văzut AC/DC. Am sărit (la propriu) și am luat cartea. Am zis că trebuie să fie a mea.Știți, de obicei, în bibliotecă sunt rare cărțile necitite de nimeni (că doar de-aia e bibliotecă), dar la Litere sunt vreo câteva (astea mai... așa; ceea ce mă face să mă întreb dacă oamenii de aici citesc de plăcere sau din obligație).
Și așa am găsit-o pe AC/DC, nouă, virgină, numai bună pentru trenul de mâine seară.
Uneori sunt lucruri pe care trebuie să le schimbăm. AC/DC a venit la fix. Și nu pot să nu mă gândesc că de fapt viața e chiar mișto și atunci când aștepți ca nimicul să se întâmple privind în gol, ceva îți bagă părul în ochi și se întâmplă un lucru bun. Numai să fii deschis la nou.
-m.
joi, 8 mai 2014
L. Tolstoi
" ... Când nu am conștiința de sine trăiesc o viață animalică; când am conștiința de sine și fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viață omenească; când însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască. " (1909)
Lev Tolstoi, "despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani de viață", Humanitas, 2009, pagina 109
miercuri, 7 mai 2014
marți, 6 mai 2014
acceptăm orice
Marea prostie a secolului XXI e că acceptă orice. America, visul american, îndeplinirea unui vis, cele 15 minute de faimă. Acceptăm orice. Presa acceptă orice, atâta timp cât vinde. Nu contează că e un piept plat/de 10 kg, dacă lumea îl vrea, îl vrea. Nu contează că personajul de pe coperta Vogue e editat în așa fel încât cu greu l-ai recunoaște în realitate.
De ce acceptăm orice?
Acum 300 de ani oamenii au murit pentru ideile lor. Erau decapitați pentru că nu gândeau catoți ceilalți. Pentru că visau la o lume nouă.
Azi nu ne mai pasă. Evident, nu spun că ar trebui să avem decapitări publice, cel puțin nu în sensul mot-a-mot. Ar trebui să avem o sită prin care să separăm kitchul de ce e valoros.
Și chiar dacă acceptăm orice, nu ne pasă de nimic.
Așa cum spunea Tolstoi, dacă ar apărea Iisus pe Pământ, i s-ar cere un autograf, nimic mai mult.
-m.
De ce acceptăm orice?
Acum 300 de ani oamenii au murit pentru ideile lor. Erau decapitați pentru că nu gândeau catoți ceilalți. Pentru că visau la o lume nouă.
Azi nu ne mai pasă. Evident, nu spun că ar trebui să avem decapitări publice, cel puțin nu în sensul mot-a-mot. Ar trebui să avem o sită prin care să separăm kitchul de ce e valoros.
Și chiar dacă acceptăm orice, nu ne pasă de nimic.
Așa cum spunea Tolstoi, dacă ar apărea Iisus pe Pământ, i s-ar cere un autograf, nimic mai mult.
-m.
sâmbătă, 3 mai 2014
The Cranberries - Zombie
It's the same old theme since nineteen-sixteen.
In your head, in your head they're still fighting,
With their tanks and their bombs,
And their bombs and their guns.
In your head, in your head, they are dying...
prost să fii, noroc să ai! (alternosfera)
Cred că A. e cea mai noroscoasă persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Facem atâtea planuri pe parcursul a 6 luni să vină în B., dar ajunge abia în mai. Fix în seara în care ajunge ea, Alternosfera are concert în parcul care e la 10 minute de unde stau eu. Care erau șansele? Bine, la cât de mult ne-am lungit la McDonald's, am intrat în parc fix când eu terminat concertul. Alergasem cu rolele foarte repede și am stat vreo 10 minute să ne odihnim. Aflăm că fac poze cu fanii în backstage. Sigur, ca întotdeauna, nu aveam aparatul foto la mine. Dar e Alternosfera. Dude. Prost să fii, noroc să ai. Exact ca noi. :))Acum, scuzați-ne fețele, dar e Alternosfera! (iar A. a stat vreo 2 ore admirând fotografia noaptea trecută :)) )
-m.
joi, 1 mai 2014
poate că e ceva de învățat și de aici
Stau într-o zonă în care blocurile se construiesc peste noapte. Durata medie a finalizării unui bloc de 4 etaje (și 20 de apartamente) e de 3 luni. Cum se întâmplă asta? Muncitorii își văd de treabă de la 7 dimineața până la 10 seara, de luni până sâmbătă inclusiv. Poate fac cu schimbul, poate nu, nu știu detalii tehnice. Singurele zile în care nu au lucrat au fost acelea în care a viscolit atât de rău iarna trecută, încât nu vedeai la 2m în față, de Crăciun și de Paști.
Azi e 1 Mai și lucrează ca de obicei. Desigur, cel mai probabil sunt plătiți extra pentru a lucru în zilele astea. Ideea e alta. Vă aduceți aminte cât se chinuie statul să facă o autostradă? 3 ani? parcă și mai mult. În Craiova, undeva prin anii '90 s-a început construirea unui bloc. Suntem în 2014 și nici acum nu e finisat.
Ideea e că atunci când există un final palpabil, faci eforturi. Blocurile astea de care vorbesc eu sunt construite de particulari care probabil că își plătesc muncitorii pe drept, de aceea ei se mișcă așa cum trebuie. Eu locuiesc într-unul din blocurile astea "construite peste noapte" și nu am avut nici o problemă, nici pe zăpadă, nici pe furtună, deci sunt făcute bine.
Asta înseamnă că dacă ar exista persoane cărora să le pese de ce se întâmplă în sectorul de stat din România, am putea avea lucruri bune "peste noapte".
-m.
Azi e 1 Mai și lucrează ca de obicei. Desigur, cel mai probabil sunt plătiți extra pentru a lucru în zilele astea. Ideea e alta. Vă aduceți aminte cât se chinuie statul să facă o autostradă? 3 ani? parcă și mai mult. În Craiova, undeva prin anii '90 s-a început construirea unui bloc. Suntem în 2014 și nici acum nu e finisat.
Ideea e că atunci când există un final palpabil, faci eforturi. Blocurile astea de care vorbesc eu sunt construite de particulari care probabil că își plătesc muncitorii pe drept, de aceea ei se mișcă așa cum trebuie. Eu locuiesc într-unul din blocurile astea "construite peste noapte" și nu am avut nici o problemă, nici pe zăpadă, nici pe furtună, deci sunt făcute bine.
Asta înseamnă că dacă ar exista persoane cărora să le pese de ce se întâmplă în sectorul de stat din România, am putea avea lucruri bune "peste noapte".
-m.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)