"face nani, copilule"

Pe ideea "dacă vrei o pizza bună mergi până în Italia să-ți iei" am mers cu nepotu-mio până la Trapezului să ne luăm gogoși. Nu e prima oară când fac asta, dar am mers să iau de acolo pentru că au cele mai bune gogoși din București. Mă rog, din ce am mâncat eu. Oricum sunt incomparabil mai bune decât cele din zona Unirii-Universitate-Romană.
Dacă tot am ajuns la Trapezlui, am mers să vedem și... o locație despre care nu vă spun nimic momentan. În timp ce mergeam printre blocuri, am auzit o bunică în timp ce îi spunea nepotului ei, probabil sub un an, care era în cărucior: "face nani, face nani, copilule, hai, face nani copilule!".
Și eu și nepotu-mi-o ne-am întors intantaneu către doamnă, apoi am zâmbit.
Nu știu, parcă dau peste din ce în ce în ce mai mulți oameni inculți. Craiova e mai... cultă (iar asta, credeți-mă, chiar e o noutate O_O).

M.

Alternosfera - Închisoarea albă

melodia asta e divină. e prima oară când spun asta despre ceva românesc,

notez în calendar

M.

aici - un titlu potrivit

*m-a pocnit inspirația*

La capătul oricărui drum lung se află mereu un ocean. Drumul se prea poate să fi fost înconjurat de un zid la fel de lung, de cele mai multe ori masiv. Drumul e de cele mai multe ori bătătorit, dar uscat și gol și de-a lungul lui ai fost de cele mai multe ori singur, de-a lungul zidului nu ai văzut nici-un copac, nici-un trecător care să te ajute să vezi dincolo de el.

Totuși, ai întâlnit oameni pe acel drum. Ai întâlnit mulți, dar oricât ai fi încercat să comunici cu ei, nu ți-au putut răspunde, sau poate nu i-ai putut tu înțelege. Le vedeai gurile mișcându-se rapid, dar cuvintele lor erau paralizate, aerul nu le ieșea din plămâni și trebuia să-ți continui drumul tot singur. Înaintând, observi că sunt din ce în ce mai puțini. Îi vezi chinuindu-se să spargă zidul și te întrebi de ce nu își continuă drumul ca și până acum. Zidurile par puțin ciobite, dar tu le vezi în continuare mari și de netrecut. Nici nu vrei sa le treci, la urma urmelor. Ai mers atât, ai alergat atât de mult pe acest drum îngust încât tot ce vrei e să vezi unde te va duce.

Înseamnă cunoașterea, moarte ?

Ești singur… e ceață. Drumul s-a terminat. Îți faci curaj și pătrunzi în ceață. Nu mai sunt ziduri acum, nu mai e drum, totul e cenușiu, în aer miroase a moarte… pe jos vezi cadavre în descompunere și vezi sânge închegat și simți cum sufletele lor încearcă să te tragă la rându-ți spre moarte. Privești în sus, privești în față. Știi că drumul trebuie să se termine curând. Cineva îți șoptește ceva, întorci capul pentru și vezi în spatele tău o prăpastie adâncă…

Tremuri. Te întorci din nou cu privirea spre drumul tău și vezi oceanul. Totul este luminos acum, e soare, apa e liniștită. Dar oceanul e atât de întins, oceanul e infinit și îți dai seama că ai parcurs doar cea mai ușoară parte a vieții tale. Nu ai nici măcar o plută la îndemână, nu e nici-un copac în jur.

De aici începe cu adevărat viața ta. De aici poți cu adevărat să îți alegi singur drumul. Până acum, oricât de mult ai crezut că e alegerea ta să mergi drept în față pe acel drum, drumul era deja construit de alții dinaintea ta. Acum că ai toată nemurirea în fața ta, spune-mi, ce vei face ? Vei fi în stare să o mânuiești ? Unde ai ajuns, cine ești ? Mai ai vreo noțiune a timpului, a existenței tale ?

wfklove,

Miku

formyredsmile

thanks for being you, Red

Yiruma - River flows in you

A trecut o eternitate de când n-am mai ascultat muzică clasică, era timpul. 

În plus, Yiruma e un geniu...

withfklove,

miku

la începuturi, o târfă masculină

Trec printr-o perioadă melodramatică în care rememorez trecutul care mi se pare a fi acum foarte bun, evident, în sensul acela eronat în care atunci când ești într-o situație mai nașpa te gândești "unde s-au dus vremurile bune?".
Mă uitam peste primele mele postări pe acest blog și am găsit prima proză diferită pe care am scris-o. Eram atât de mândră de ea...

with fucking love,

miku

[vlog] Jocurile Foamei

"păpușă, te-ai pierdut?"

Aseară am mers la cumpărături cu soră-mea, soțu' ei, fetița lor de 2 ani și băiatul lor de 9 ani. Eu fac de obicei bon separat pentru cumpărăturile mele. La casa de marcat, eu și băiatul soră-mii rămăsesem mai în spate, așteptam să termine cu ce cumpărase soră-mea. La un moment dat, când a terminat de marcat produsele soră-mii, s-a întors casierița către noi și a zis consternată: "dar voi cu cine sunteți, v-ați pierdut?"
Eu: suntem cu produsele pe care o să le marcați în continuare...
Ea se uită cu jumătate de gură strâmbă la noi și își face treaba. Probabil că în contractul ei scrie să nu contrazică clientul.
Mdeah, frate, știu că arăt de 13 ani, dar la 13 ani clar un copil e în stare să facă niște cumpărături singur...

M.

moarte, moarte, moarte

Dacă aș muri azi, știu niște persoane care mi-ar duce dorul. Nu pot anticipa în ce fel, nu-mi dau seama dacă ar memora moartea mea ca pe un semn de întrebare. Nu știu pentru cât timp s-ar mai gândi la mine. Poate și-ar mai aduce aminte în răstimpuri, atunci când ar întâlni ceva care mie îmi place.
Vineri citeam la seminarul de Literatură română din "Călătoria Maicii Domnului în Iad". Nu știu în care dintre locurile din Iad aș putea fi încadrată eu, dat fiind tot ce încalc zi de zi.
Am citit o parte din "Metamorfoza" de Kafka. Oare unde au fost cărțile astea până acum, de ce nu mi le-a recomandat nimeni? Am citit și "Moartea lui Ivan Ilici", de Tolstoi.
Murim în fiecare secundă și nici nu vrem să ne imaginăm asta. Atunci când respirăm pentru ultima oară, poate doar atunci există șansa să realizăm că ne-am trăit viața în funcție de alții și n-am făcut nimic pentru noi.

M.

soare

M-am spânzurat de lustră
cu căștile, era mai ușor așa,
am așteptat să mi se taie răsuflarea
în timp ce primele picături de ploaie se jucau într-un copac.
Frigul a venit și el să-mi țină companie,
am vrut sa-l trimit departe, dar s-a oferit să mă îmbrace în haină purpurie,
cineva mi-a învelit corpul în folie albă
și m-am trezit privind spre soare.

times

Seeking the present like there is no edge,
While stalking human's love
The E.T. finally founds his way,
And he dies.
Suddently after that, he openes his eyes
watches the World burning
And the Known dissapears.
With a pen and a small ancient book
he slowly gives handicraft notes to the future.
He close his eyes,
then he turns back to life.
The World is slightly normal,
and he dies again
and again and again
While writing the past.

Guns N' Roses - November Rain

Sometimes I need some time on my

Own

Sometimes I need some time all alone

Everybody needs some time

On their own

Don't you know you need some time all alone

timp

E uimitor cum se poate să am mai mult timp atunci când de fapt nu îl am. De exemplu, azi încep la 8:00 și încă mai am 10 minute de pierdut alandala prin casă, după ce m-am trezit la 6 jumate.
Când încep la 10, mă trezesc la 8 și pierd timpul fără sens, apoi intru în criză și ajung de multe ori să alerg ca o descreierată de acasă la stația de metrou și de la metrou la facultate.
Când încep la 16:00, atunci chiar pierd ziua. Știi, e senzația aia că ai tot timpul din lume, că azi poți să dormi mai mult, că azi ai timp pentru toate, dar chestia e că la 3 și ceva ar trebui să plec de acasă, deci să-mi pregătesc toate alea inclusiv să mănânc de la 3 jumate, plus că trebuie să las mereu lucrurile în ordine, cel puțin ale mele...
God, timpul ăsta e prea scurt. Era de o mie de ori mai lung când aveam 4 ani. Mda, se schimbă percepția, blahblahblah, dar vă zic io [făcând pe mama omida] că aici e ceva necurat la mijloc!

M.

Daughter – Youth

We are the reckless, 

We are the wild youth

Chasing visions of our futures

One day we'll reveal the truth

That one will die before he gets there.