# scot banii de pe card. mă entuziasmez peste măsură. intru în bershka. mă învârt. probez în jur de 6 pulovere, 5 rochii, 3 geci. ies din bershka. intru în koton. mă învârt. nu-mi place nimic. intru din nou în bershka. probez aceleași pulovere și încă o rochie cu model latino-chinezesc (yeah.take that mofo). renunț la toate. intru în Mc și cumpăr mâncare. îmi dau seama că sunt atât de anti-modă. nu am nimic din noul sezon. nu îmi place nimic din noul sezon. de fapt, nu văd nimic purtabil. nici în h&m, care oricum s-a stricat de vreo 2 ani încoace. doar la zara am văzut o geacă interesantă. dar nu merita efortul banilor. nu era the one.
# stau pe scaunul cu picior rotativ. mă mișc dintr-o parte în alta. urăsc poziția și mă tot foiesc. îmi amorțește spatele. îmi îngheață gâtul. apoi întorc laptopul mai la stânga și scaunul la fel și ajung în rai. vorbesc serios. începusem să urăsc jobul din cauza scaunului, dar imediat ce l-am mutat așa, ziua s-a înseninat și listarea cărților, a cosmeticelor și a e-bookurilor merge cu spor. hă.
# rediski dădu bacul. ce a trecut timpul. știți chestia aceea cum că o dată la 7 ani se schimbă complet nu-știu-ce anume din corpul nostru (celulele?) și e ca și cum am fi alte persoane? cam așa mă simt la 22 de ani. clarissimo (pretențios) mă simt o altă persoană. nu neapărat în sensul bun. și iar nu mă mai atrage nimic. ba, mint. mă atrage marea. anul trecut pe vremea asta lucram la mare. marea în fiecare zi și noapte. marea dimineața. god, i miss that sound. dar nu-i bai, oricum toate salariile mele pe călătorii se vor duce. hmhm.
# stau pe scaunul cu picior rotativ. mă mișc dintr-o parte în alta. urăsc poziția și mă tot foiesc. îmi amorțește spatele. îmi îngheață gâtul. apoi întorc laptopul mai la stânga și scaunul la fel și ajung în rai. vorbesc serios. începusem să urăsc jobul din cauza scaunului, dar imediat ce l-am mutat așa, ziua s-a înseninat și listarea cărților, a cosmeticelor și a e-bookurilor merge cu spor. hă.
# rediski dădu bacul. ce a trecut timpul. știți chestia aceea cum că o dată la 7 ani se schimbă complet nu-știu-ce anume din corpul nostru (celulele?) și e ca și cum am fi alte persoane? cam așa mă simt la 22 de ani. clarissimo (pretențios) mă simt o altă persoană. nu neapărat în sensul bun. și iar nu mă mai atrage nimic. ba, mint. mă atrage marea. anul trecut pe vremea asta lucram la mare. marea în fiecare zi și noapte. marea dimineața. god, i miss that sound. dar nu-i bai, oricum toate salariile mele pe călătorii se vor duce. hmhm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu