duminică, 19 iulie 2015

reprezentări diferite ale viziunilor asupra lumii

Asta fost o zi bună. Am o plăcere dusă până la sadism de a-i îmbârliga pe oameni în așa fel încât să creadă că-s nebună. Azi aproape am speriat un om de la serviciu. A zis că în orășelul lui (Năvodari), despre cei ca mine [i-am zis eu că am accente puternice de bipolaritate, după care am stat să-i explic ce înseamnă asta], se spune că au probleme (pentru că îi zisesem că îmi place să cunosc oameni, dar oamenii mă plictisesc)I-aș fi spus multe, ajunsesem să-i vorbesc despre teoria Big Bang, despre creaționism, despre timp (unde el susținea că timpul există până când i-am spus că nu timpul trece, ci oamenii trec prin "timp" – și faptul că oamenii au inventat timpul, lucru la care, după reacția lui, nu se mai gândise până atunci) și multe altele. Era imposibil să nu mă avânt într-o discuție cu foarte slabe accente dialectice tocmai pentru că omul e un exemplu clar de persoană care nu are decât școala vieții, după cum el însuși a spus, nu a citit niciodată o carte întreagă. Problema cu el era însă că avea o încăpățân
are tipică omului care nu are deschidere către cosmopolit.

Și când mă gândesc că totul a început de la afirmația mea: ce dor îmi e de București.
Imediat după asta a început să se atace, că lui îi e mai bine în Năvodari. Și că nu îi place că băieții înjură de față cu domnișoarele. Că stă pe geam și fumează, uitându-se spre locul unde e fie-sa, ca să audă ce vorbesc ei. OH-LA-LA. 

jesus holly christ, asta a fost o zi amuzantă. mă, păcat că nu mai sunt pe tură cu omul ăsta, că mi-ar fi înseninat ziua cu mintea lui trei-sferturi-închisă.

Și mai zicea că nu poate să înțeleagă afirmația mea că muncesc cu plăcere aici. Că el nu înțelege cum se poate ca cineva să facă ceva și să-i și placă. Că serviciul trebuie să fie serviciu și casa casă. Când i-am spus că ceea ce fac (scriu) e pe primul plan pentru mine, aproape că a spus cu voce tare că mă crede nebună. Ei bine, dear screamers, asta înseamnă să trăiești într-un sat, fie el și la malul mării.

Cu două lucruri a avut dreptate omul nostru:
1. sunt nebună
2. la mare poți evada ușor când simți nevoia de libertate

Ceva mai târziu mi-am dat seama că nici nu am deschis subiectul cu homosexualii. A terminat prea repede pentru mine. Ha.

Ha.


Ha.

Un comentariu:

roxx spunea...

eşti mişto.

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers