sâmbătă, 6 decembrie 2014

ex.pe.ri.ment

mă uitam în oglindă cum mi se formau lacrimile în ochi, cum cresc. le păstram chiar în chiuveta ochilor, chiar acolo în mijloc, să nu cadă. creșteau, se adunau, crescând vedeam sarea din ele și viciul cu care erau trase spre suprafață
mi-am dat cu ruj pe buze și am privit în oglindă cum mi se formau lacrimile în ochi. le-am privit în ochiul drept, am privit moartea pe care ele o cântă. vedeam mâinile mici din carne care le aduceau la suprafață. venele ochilor, roșul ochilor, laptele care se scurge înainte ca ele să cadă.



fată, lasă ironia, las-o naiba. o dată la câteva luni cad și mă întreb cât timp vor mai fi oameni în jur să mă prindă, să mă ridice. sau poate că

ochii scuipă zeama asta mai des, mai des, poate nu-mi dau seama, poate că



mă uitam în oglindă și nu puteam vedea nimic.


3 comentarii:

roxx spunea...

hei, poate am luat postul tău prea în serios, dar şi eu am un căcat de prost-mediocru-nasol obicei. o dată la câteva luni (numărul lor variază), când simt că mă inundă tensiunea, plâng două săptămâni. încontinuu. pe bune. chiar da. după care sunt ca nouă.

Myuuki spunea...

Hm. Nu cred să mai pot ajunge în stadiul de "ca nouă". :))


Știi, când treci pe-aici și lași câte-un comentariu îmi dau seama câte s-au schmbat în ultimul timp. Din 2011 până acum.

Ar trebui să ne întâlnim cândva, noi, M.

roxx spunea...

sunt a doişpeaaaaaaaa
nu-mi vine să cred astaaaaa

stabileşte întâlnirea şi cheamă-mă.

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers