luni, 18 februarie 2013

În toiul morții


Poți să privești către nemurirea ce a cuprins pământul,
Poți să visezi și tu la o noapte furtunoasă.
Norii se sparg în urlete, fantomele străvezii își ascut sulițele,
Se apropie o noapte de jar.
Nu se văd îngeri, nu strălucesc stele, se zbat cu o plăcere surdă
O mulțime de diavoli căzuți dintr-un iad impotent.

Stă moartea pe vine
Și îți ascultă răsuflarea.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers