luni, 21 ianuarie 2013

Sentimentalismul - o altă problemă

Pe langa faptul ca murim, mai ne este dat sa si iubim. Iubim persoanele din jurul nostru. Dacă nu le iubim, tot simtim ceva special pentru câteva dintre ele. De exemplu, pentru anumite persoane din familie, pentru anumiti prieteni, anumite cunostinte.
Ma gandesc cat de speriata si singura o sa ma simt cand nu o sa mai am familia langa mine. Cand nu o sa o mai pot suna pe mama doar asa, sa ma aflu in treaba. Ma uit la ea si plec de langa ea, pentru ca nu ma pot abtine sa nu plang, atunci cand se gandeste la mama ei.
Al naibii sentimentalism. As vrea sa nu simtim. Pentru ca totul, absolut totul se termina in suferinta. Adica oricat de misto ar fi viata, oricate chestii geniale ai face si oricat de bine te-a simti tot mori si te duci la naiba-n praznic.
Nu-i mai bine sa fii un tampit care n-are de-a face cu probleme ca astea? Sa nu stii nimic, sa-ti traiesti viata de parca nu ai muri niciodata si la final sa nu stii ce te-a lovit?
Ma intreb cum sa-mi sterg memoria, sa nu ma mai gandesc la idioteniile astea. Imi consuma fiecare bucatica de umanitate.

2 comentarii:

bianca m. spunea...

Mi se pare mie sau postul meu cu the pitzi conclusion te-a influentat? :D I'm gladdd. Îmi amintesc că acel profesor genial de religie ne spunea că sentimentalismul este un păcat. După ce mă contrazisesem cu el pe tema ateismului deja aveam senzaţia că vorbesc la pereţi. Mă rog, altă brânză-i aia.
Nu cred că există om care să nu fi întâmpinat "problema asta". Chiar dacă mulţi par şmecheraşi şi tari, tot au ei ceva în adâncul lor... E de rahat, chiar vorbeam cu o colegă, să suferi. Mă rog. Nu prea ştiu ce să-ţi zic la ora asta, Myku (poţi să-ţi spun aşa, nu? sună drauţ). E târziu şi eu trebuie să fac nişte eseuri la română, dar nu am chef.
Eu cel puţin cred că suntem aici pentru că ne-am dorit, orice o fi fost în capul meu la momentul ăla, cred că am avut un scop şi nu ne-a forţat nimeni. E cam de rahat oricum, but keep ya head up somehow...
O da uite ce ascult: http://www.youtube.com/watch?v=NRdHsuuXxfk

MikuMyuuki spunea...

Intr-o oarecare masura, posturile tale ma influenteza mereu. Aici ma intrebam de ce vrem sa traim daca oricum murim. O fi instinctul de supravietuire?:-??
Numai ca m-a exasperat chestia asta, doar la asta ma gandesc.
Sunt o gramada de factori care influenteaza chestai asta. De ex. timpul. Plictiseala. Nu putem face ceva pentru mult timp, ne schimbam.

Au ceva in adanc pentru ca sunt facuti din acelasi aluat... daca e dupa Biblie, din lut si scuipat. [mda, scuipat:\]

Awww imi place melodia asta!:X De cand n-am mai ascultat-o...:\

Da, dar cu i :d Miku. Adica Miku mi se tot zice din 2006:D
Eu invat comentarii la ro. :)) Maitreyi. Probabil singurul comentariu pe care o sa-l stiu perfect si il invat chiar din placere. :))

Faceți căutări pe acest blog