vineri, 28 decembrie 2012

Zâmbet milog


E un zâmbet milog, zgârietura asta acidă de pe fața ta.
Vrei să mă sperii, să mă ucizi bucată cu bucată,
Dar cuțitul tău e făcut din atingeri amăgitoare.
Uneori îmi doresc să simt acea tăietură amară a căldurii,
Să visez alături de tine, așa cum visam în nopțile cu lună plină,
Dar stelele nu mai sunt luminoase, soarele nu mai aduce lumină,
Nici buzele tale nu se mai întredeschid cu dorință.
Îmi las capul pe pernă.
E întuneric, nicio lumină nu-trerupe tremurul,
În noaptea asta zac singură.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers