duminică, 25 noiembrie 2012

Letter no. 1

Am inceput o serie de poezii ciudate, inspirate de o chestie si mai ciudata pe care nu v-o zic. :)) Ideea nu era sa fie un set, dar se pare ca m-a traznit inspiratia si am inceput sa scriu. Starea mea oscileaza intre depresie (o depresie a naibii de plina de fericire) si fericire (o fericire a naibii de depresiva). Poezia care a pornit ideea e Letters to sacred si, daca tot am denumit-o asa, m-am gandit ca fiecare poezia din serie sa fie cate o scrisoare. Si ta-da, iata scrisoarea 1:


„Hey love,
Are you inside of my head, my dream, my heart?”
I yelled.
„I’m not”, she screamed back to me.
So that’s why I’m now inside of a dark ocean,
With my body trembling to Heaven.
I see it. My hair, my eyes, my mouth, my whole material existence,
Is there, hounting the ocean.
I am only mind now. There’s only memory reminded,
I couldn’t take anything but pain and suffer after me.
Am I going to Hell? I’d like to...
’cause only there I’ll be able to clean my dirty soul.
And I wish you to stop and watch me for a while. I’d like to say:
„Do you love me?”

I hear all the un-souled angels singing a selfish melody:
„You’re dead. Stop feeling.
You’re dead, Stop loving.
You’re dead. Stop hounting.
You’re dead.
You’re suffer.”

Bun, ideea e ca nu stiu ce m-a apucat. Poeziile mele s-au schimbat. Scrierile mele s-au schimbat. Nu scriam poezie, dar acum e la ordinea zilei. In plus, am reinceput sa scriu proza. Cred ca mi-a picat ceva in cap, sau poate am picat din pat. Ar mai fi posibilitatea ca scrisul meu sa provina din faptul ca am multe de facut si asta e modul prin care ma dezlipesc de celelalte lucruri. In orice caz, peste ceva timp, cand o sa recitesc toate astea, o sa revin cu un comentariu mai pe larg despre ce naiba mi se iintampla, daca o sa ma inteleg, macar atunci.
Cum zicea Ramona, criza adolescentina. Sa fie, oare?

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers