O lume de porțelan se învârte în jurul unui ac fără gămălie,
Încrustată în ghiață e viața lor în amintiri de daltă și secure,
Caleștile lor de argint și pietre prețioase sunt aruncate undeva într-o
groapă de nestemate,
Și se miră cât ghinion pot să aibă,
Când vântul le șterge luciul pe care nu l-au avut niciodată.
Îmi iau gândul în mână și le strig:
Iubiți-vă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu