duminică, 18 septembrie 2011

Despre visele mele

Prima data cand mi-a trecut prin minte sa scriu despre ce am vrut eu sa fiu si ce vreau sa fiu, dar ce sunt, a fost in dimineata acestei zile, la ora matinala 7:35. Priveam tavanul, nu imi era somn si ma gandeam ce roman ar fi mai bun de continuat.
Dupa o lupta acerba cu cele doua voci din mintea mea, m-am decis sa caut in dictionar forma legala de plural cuvantului "vis".

Asa ca am dat o cautare in dex-ul online, si iata ce am descoperit:

VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; înlănțuire de imagini, de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului. ◊ Carte de vise = carte care cuprinde semnificația profetică a visurilor. ◊ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ◊ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosferă, imagine, frumusețe ireală. 2. Reverie, meditație, visare. 3. Fig. Iluzie deșartă; gând, idee, aspirație irealizabilă. ♦ Dorință arzătoare. ◊ Expr. A-și vedea visul cu ochii = a-și (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorință, a-și (sau a i se) realiza tot ce și-a propus. [Pl. și: vise] – Lat. visum. 
dar
vis sn., plvísuri / víse 
Si uite asa mi-am dat seama ca iarasi am pierdut ceva timp in a descoperi sensul unor cuvinte banale. Ma rog, in cazul de fata, pluralul. E clar ca ceva se intampla cu mine, pentru ca niciodata nu am gresit mai mult ca acum. In general, nu azi.

Acum, vorbind despre ceea ce mi-am dorit eu sa fiu, inca de mica.

1. Balerina
Prima oara am vrut sa fiu balerina. Nu pentru ca toata lumea, ma rog, toate fetele isi doreau sa fie, nici macar nu prea eram eu feminina. Ca adoram masinile, contruirea cladirilor...dar pana la 8 ani.
Revenind la balerine. Mi-am dorit sa fiu o balerina de cand am inceput sa vorbesc. De ce? Pentru ca am fost la teatru, iar acolo erau ele, in hainele lor stramte ai aveau corupuri suple, firave, mladioase. M-a atras totul la ele. Pareau niste salcii in bataia vantului.
Dar nu a vrut nimeni sa ma dea la balet. Cu scuze ca: o sa fii scunda [am 1.53 si nu am fost la balet! deci a fost sa fiu asa], nu ai ce face cu baletul, la 20 ani renunti, pierzi timpul.
Ah, ce-mi vine sa spun vreo cateva acum celor ce nu mi-ai indeplinit dorintele.

2. Patinatoare
Urmaream multe competitii de patinaj, imi doream sa fiu acolo, pe ghiata, sa simt raceala ei, emotiile primului concurs, fiecare durere de la repetitii. Imi doream sa fiu in top, sa fac doar asta.
Dar aici, pe langa faptul ca: nu ai ce face cu patinajul, a mai intervenit si problema unei sali. In Craiova nu exista.


3.Sportiva la trapez
Mi-am dorit sa lucez la circ. Nu, nu sa fiu clown, sau dresoare [desi un tigru pe mana mea imi suradea excesiv] ci sportiva la trapez, acel mecanism la inaltime, la care se desfasoara diverse spectacole superbe la circurile mari. Urmaream Kaleido Star si-mi doream sa fiu exact ca Sora. Evident, imposibil.

4. Vocal intr-o trupa rock
Cand aveam 12 ani compuneam cantece si visam sa invat sa cant la chitara electrica. De nenumarate ori am vrut sa iau lectii de canto, ba chiar am cantat si in corul scolii, dar aceasta nu era o meserie sigura, deci ai mei iarasi nu au fost de acord sa ma bazez pe ea. Si tot ce voiam era conservatorul si lumea intreaga...







5. Scriitoare
Ei bine...tot de la 12 ani am inceput sa si scriu mai serios. Adica...de scris scriu de prin clasa a 2-a, mici compuneri, povestioare, versuri, dar la 12 ani m-am hotarat sa scriu ceva de intindere mai mare. La 14 ani am scris primul roman, "Vampire Love", ramas inca in stadiul de manuscris. La 16 ani am publicat primul roman, "Atractie", care se poate comanda de aici.


6. Redactor sau translator
Acum imi doresc sa fiu redactor sau translator. De sambata incep un curs de japoneza, pe care sper sa-l finalizez cu folos.

Ei bine, acum ca cei mari nu ma mai inflenteaza, de fapt, acum ca nu le mai dau voie celor mari sa ma inflenteze, ma simt mult mai in largul meu. Invat ce vreau, imi aleg singura viitorul si muncesc singura pentru el. Evident, ei inca nu cred ca imi voi tine promisiunea de a ajunge in Japonia, pentru ca nimeni din familie nu a facut ceva...atat de ...cum sa-i spun? Iesit din comun. Toata lumea se bazeaza pe servicii sigure.
Eu azi sunt aici, maine acolo, poimaine nu mai sunt.

Ce-mi doresc in momentul de fata e sa pice guvernul asta si sa vina unul cu un creier mai mare. Da` ma rog, eu in curand voi pleca din tara, deci sincer, cum sunt o ne-patrioata, nu-mi pasa. Nu exista inca acasa pentru mine. 
Si totusi, ce as vrea?
Sa fiu o vesnic - calatoare. Sa zbor in toata lumea, sa cunosc civilizatii celebre sau nebagate in seama, sa las totul in urma si sa imi arat mie insumi ca stiu ce pot si ce vreau.

Dar pana atunci trebuie sa continui sa tai legaturile cu ceea ce ei numesc acasa.
Si pana atunci voi ramane tot eu, cea indiferenta.

Enjoy our world,
`miku

5 comentarii:

Ramona spunea...

Si eu mi-am dorit sa fiu patinatoare si star rock. Si am mai vrut actrita dar cineva mi-a taiat aripile. Acelasi cineva care acum ma incurajeaza. "Stii, ai talent, joci bine!" (mori!!)Si scriitoare. Ha! Acum nu spun ce imi doresc :))

Dreams*Link spunea...

In tot timpul in care am citit lista ta am tot repetat "si eu, si eu". M-am regasit printre visele si pasiunile tale. Cred de asemenea ca avem aceiasi parinti...sau clone fidele pentru ca si ai mei aveau si au aceleasi replici de 2 bani (sa nu ma exprim altfel). Ei nu inteleg ca vremurile se schimba si ca noi nu o sa le calcam neaparat pe urme. Tot ceea ce ne incanta nu este sigur si sunt lucruri prostesti dupa mintea lor invechita. Vreau un update. Poate isi revin...

Myuuki spunea...

Oh, si eu. Dar o mare parte din ceea ce voiam [si ceea ce vreau] a trecut. Pentru ca sunt lucruri care nu se mai pot schimba: nu mai pot sa fiu balerina, nu mai pot sa fiu patinatoare.
Uneori, parintii sunt cele mai mari piedici in regasirea interioara si exterioara a unui copil.
Sincera sa fiu, eu vad un model in sora mea. Are un baietel de 7 ani si ador cum il educa. Ii ia lucruri importante pentru el, il da la tot felul de sporturi, in ii arata mereu ce nu e bine si de ce nu e bine...
Nu ca ai mei, care spun doar:
"- Nu face asta.
- De ce?
- Pentru ca nu e bine.
- De ce nu e bine?
- Pentru ca asa spun eu."
Si uneori, replica care ma scoate dins arite: Esti prea mica sa intelegi!
`miku

Dreams*Link spunea...

Ai dreptate, multe au trecut si nu se mai pot intoarce. Sora mea e mai tupeista din punctul asta de vedere si face numai ceea ce vrea. E cu 8 ani mai mica decat mine, dar cand vrea ceva nu se lasa pana nu obtine.

Myuuki spunea...

Sunt si eu asa, dar mai rar. Mult mai rar. Si, oricum, la 8 ani nu eram.
Nici nu stiam pe ce lume sunt. La propriu.
`miku

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers