Roxette - Listen To Your Heart

bucurești, 'țu-ți...

n-am chef.
nu am chef.
nu vreau bucurești.

am zis ca n-o să fac nimic în ultimele 2 săptămâni și culmea, am făcut cât n-am făcut toată vara. cele mai mișto 2 săptămâni din ultimii ani.


n-am chef de bucurești.
n-am chef de facultate.
n-am chef de trezit de dimineață.

cred că am astenie de toamnă. pff. ce naiba. am depresie de toamnă. nu doar începe un alt an de "școală", dar mă și mut. (din nou) anul ăsta nu-s entuziasmată. mă sperie chiar. nu-mi e dor de bucurești.

te urăsc, red, te urăsc pentru că tu mi l-ai adus pe H. și sunt fericită și trebuie să renunț la asta.
căcat. la naiba cu toate.


am nevoie de un hobby nou. sau am nevoie de un buton shut down sau hibernate sau stop puking.



m.

don't wake me

instantanee

# primești ce vrei când nu vrei, în locuri absolut nepotrivite și totuși îți place și vrei mai mult, dar timingul este mult prea nepotrivit și lumea din balonul tău de aer plin cu nisip se sfărâmă

# lumea se împarte în cadențe multicolore
   din strasuri de amintiri cu copaci verzi și mâini calde
   sexul tău se zbate fericit în strâmtoarea unei priviri pierdute
   carry me
   când pianul răbufnește prin pereți
   promise me
   visul o să rămână neschimbat
   don't
      wake
          me
   pentru că visul ăsta a fost de la început mai bun ca orice alt drog


m.
   

The Cure - Cold

 

A shallow grave
A monument to the ruined age
Ice in my eyes
And eyes like ice don't move
Screaming at the moon
Another past time

[ne]încredere

știi atunci când te cerți cu cineva și ai tendința să fii mai sincer? la fel face și persoana cu care te cerți.

e nașpa să vezi cât de puțin te cunosc persoanele cu care ai trăit cel mai mult. e nașpa să nu vadă că nu faci alegerile pe care ei cred că le faci. e urât să nu înțeleagă. e urât să stai și să asculți modul în care te văd ei, care nu se apropie deloc de adevăr. și stai și te gândești, frate, unde am fost 19 ani? unde au fost ei 19 ani? aceeași casă, aceeași limbă. nici măcar un dram de încredere.

m.

"aș vrea note mai mari din partea ta, să fii mulțumită de tine"

nu, replica asta nu vine de la ai mei, ci de la o prietenă(?) de-a maică-mii.

mă sună "din greșeală, voiam s-o sun pe mama ta" și se întinde la vorbă, după care spune că ar vrea ca eu să am note mai mari, "știu eu că tu poți, vreau să le ai mai mari ca să fii mulțumită de tine"
de unde și până unde apar eu ca o persoană nemulțumită de notele mele?!
când am fost eu vreodată o tocilară disperată după 10, care să plângă la 9?
singura mea problemă când am luat note mici a fost să le fac să nu sară ușor în ochii alor mei, că pe ei chiar îi interesa la un moment dat
și de când sunt eu o persoană nemulțumită cu ce am? eu, care în ultimul an am stat să analizez și am realizat că am un infinit de lucruri bune gravitând în jur? da, normal că nu am totul, dar cam pentru asta trăim, să facem lucruri și mai bune, pentru noi și pentru alții.

și mi se pare penibil să vină o străină (în fine, ea nu se crede străină) și să-mi spună că nu sunt mulțumită de mine, de notele mele. mai ales cu replica aia scârboasă rău: "eu știu că tu poți mai mult?" de unde știi tu asta? m-ai văzut de 2 ori în ultimul an, pentru 10 minute, poate și mai puțin. doar pentru că m-ai observat pasiv crescând nu înseamnă că mă cunoști. doar pentru că ai o fată de vârsta mea, nu înseamnă că mă cunoști.

m.

-

noi, noi nu știm niciodată ce vrem.

m.

LATER EDIT: sunt cea mai nașpa persoană pe care o cunosc

Edith Piaf - La foule

prostia

mulți oameni nu depășesc stadiul acela de prostie în care orice superstiție este transformată în lege

ei nu depășesc acel stadiu nu pentru că nu vor, ci pentru că nu pot. asta e concluzia la care am ajuns privind în jur ani de zile și încercând să-mi dau seama de ce oamenii acceptă mizeria în care trăiesc, sau, ca să vă dau un exemplu mai clar, de ce femeile acceptă să stea lângă bărbați care le bat

e ciudat că unele preconcepții ni le formăm singuri. eu, la 12 ani, credeam că ești fraier dacă asculți muzică mai veche sau mai ne-faimoasă (cel puțin în România). vedeam în jur oameni care ascultă Blondy (Blondy? nu mai știu dacă așa se numea formația aia cretină), Anda Adam și alte prostii românești, iar eu, care aveam în calculator Guano Apes și Blink 182 mă simțeam ciudat ascultându-le.

sau treaba cu hainele. a fost o perioadă nașpa, de pe la 11 ani până la 15-16 ani, când îmi cumpăram hainele cu maică-mea. bine, și când eram mică tot ea le cumpărase, dar parcă erau mai drăguțe. în schimb, în perioada adolescenței am înotat într-o grămadă mare de căcat înainte să-mi dau seama că ce vreau eu e diferit față de ce vezi în magazinele din Sucpi (un centru comercial din Craiova, unde rareori găsești ceva fără sclipici și paiete aurii; bine, am văzut că există și un magazin cu articole rock, dar ăsta s-a deschis acum vreo 2 ani, deci pe vremea mea...).

suntem limitați. fiecare om are câte o limită psihică personală. e o limitare ipotetică, practic cred că am putea trece de ea, dar nu știu dacă ne-am menține pe o linie a normalității înțelese în sensul publicului larg.

ne limitează mult grupul de oameni în care stăm. avem nevoia de a fi ca alții și de a ne adapta celor de lângă noi, iar chestia asta ne pune bariere. barierele constau în plinul pe care-l simțim alături de cei lângă care ne place să fii.

mă enervează plinul. îmi place involuntar și necesar, dar mă enervează pentru că îmi dă senzația că nu mai am nevoie de nimic altceva. e o senzație cretină, pentru că ajunge până-ntracolo unde nu mai citesc.

am nevoie de ceva nou.



M.

Dead by April - Replace You

 

far away, where I can feel no pain

instantanee

# la mall în Craiova a fost deschisă acum câteva zile librăria Diverta. în sfârșit. arată bine, chiar bine, dar nu am văzut niciodată pe cineva acolo. am mers într-o seară cu red și H. și ne-am uitat peste niște cărți și vânzătoarea era entuziasmată. om fi fost primii clienți?

# momentele critice ale vieții mele materialiste sunt acelea în care văd ceva ce-mi place mult. o haină, ceva de încălțat, ceva de decor, o carte. orice ar fi, dacă nu sunt oprită din a cumpăra acel lucru în momentul critic atunci aș fi în stare să mă vând și pe mine ca să-l obțin. așa am fost ieri cu niște bocanci care nici măcar nu-mi plăceau așa mult. mai întâi ai mei au zis că au văzut niște bocanci care mi-ar plăcea, m-am dus să-i văd, mi-au plăcut oarecum, am ajuns acasă, m-am decis că-i vreau și ei au zis să mai așteptăm, să ne mai uităm, că prețul e prea mare. moment în care am început să-i vreau. să-i vreau așa, insistent, aveam nevoie să-i am, exact cum am făcut cu cei de la H&M acum câteva luni. am o problemă...

# se întâmplă lucruri bune în Craiova de când am plecat eu. am primit o ofertă genială de practică la o școală privată de aici și s-ar putea să mă întorc la vară. s-ar putea să mă întorc și peste 3 sau 5 ani. dar n-o să rămân aici. nu sunt chiar atât de multe lucruri bune. dar e mai practic să ai un mall la 5 minute de casă și să fie distanțele mai mici între obiective.

M.

Plumb - Don't Deserve You

 

can't get enough

6 a.m.

trezindu-te cu ideea de nou. azi vreau să fiu altfel.
de azi e toamnă. mi-a luat 19 zile să realizez asta.
back to the old hobbies. back to school. back to me.

tot ce-mi place în legătură cu 6 a.m. e cafeaua și filosofia privitului în gol

m.