în momentul ăsta mă simt ca un jurnalist din ăla obsedat care tocmai a avut o revelație. Red. ai încurcat-o. acum să vezi!
M.
M.
joi, 31 octombrie 2013
...e dor lu' Miku
Continuând vorbirea despre mine la persoana a III-a...
Lu' Miku îi e dor de nopțile alea reci de iarnă în care stătea la biroul ei, cu geamul deschis, cu zăpada intrând în cameră, cu laptopul mai mai să explodeze de atâta timp pornit, dar mai ales de momentele de pauză, în care privea în gol la evantaiul de 2 metrii primit de ziua ei, lui Miku îi e doar chiar și de cretinismul lui cap de porc, îi e dor de S., mai ales de S. Lui Miku îi e dor de vinul roșu, atât de roșu încât uneori își imagina că bea sânge, lui Miku îi e dor de berea aia amară pe care se chinuia să o bea până la capăt ca să aibă cât mai multă inspirație. Lui Miku îi e dor de poeziile fără sens, de inspirația fără rezultat, de Ville și de Tommy, de nopțile fără somn. De Red. De filme tâmpite. De role, de role, de role. De M. Miku n-a mai vorbit cu M. de două săptămâni, de o eternitate. Lui Miku îi e dor de liniștea asurzitoare în care stătea mai tot timpul. Lui Miku îi e dor de jurnalul păun de la Red. Miku e o nostalgică înnăscută, dar acum trebuie să scrie vreo două comentarii și să citească un roman. Urați-i lui Miku succes, că n-o să doarmă la noapte...
M.
Lu' Miku îi e dor de nopțile alea reci de iarnă în care stătea la biroul ei, cu geamul deschis, cu zăpada intrând în cameră, cu laptopul mai mai să explodeze de atâta timp pornit, dar mai ales de momentele de pauză, în care privea în gol la evantaiul de 2 metrii primit de ziua ei, lui Miku îi e doar chiar și de cretinismul lui cap de porc, îi e dor de S., mai ales de S. Lui Miku îi e dor de vinul roșu, atât de roșu încât uneori își imagina că bea sânge, lui Miku îi e dor de berea aia amară pe care se chinuia să o bea până la capăt ca să aibă cât mai multă inspirație. Lui Miku îi e dor de poeziile fără sens, de inspirația fără rezultat, de Ville și de Tommy, de nopțile fără somn. De Red. De filme tâmpite. De role, de role, de role. De M. Miku n-a mai vorbit cu M. de două săptămâni, de o eternitate. Lui Miku îi e dor de liniștea asurzitoare în care stătea mai tot timpul. Lui Miku îi e dor de jurnalul păun de la Red. Miku e o nostalgică înnăscută, dar acum trebuie să scrie vreo două comentarii și să citească un roman. Urați-i lui Miku succes, că n-o să doarmă la noapte...
M.
reacțiile prin care treci la diversele cursuri fără sens...
mai întâi suferi fără speranță
apoi, când prostia ajunge prea departe...
M.
idiocrație
Cred că ăsta e oficial cel mai cretin lucru care s-a întâmplat în România și dovedește că ar trebui să arunce cineva o bombă atomică să scăpăm lumea asta de o pagubă. Mă rog, ar trebui să-i strângem pe ăia tâmpiți și să le dăm foc.
Na, intrați și voi pe blogul lui Rox să vedeți.
M.
P.S. idiocrație = puterea idioților (nu știu dacă a mai folosit cineva cuvântul ăsta, dar chestia e că se potrivește numai bine în locul cuvântului "România")
Na, intrați și voi pe blogul lui Rox să vedeți.
M.
P.S. idiocrație = puterea idioților (nu știu dacă a mai folosit cineva cuvântul ăsta, dar chestia e că se potrivește numai bine în locul cuvântului "România")
miercuri, 30 octombrie 2013
michelangelo în cotidian
Mie îmi place foarte mult tabloul Crearea lui Adam al lui Michelangelo și am câteva fotografii făcute de mine menite să copieze oarecum conceptul de atingere/creare/început. Buuuun.
Merg eu azi să scot la un centru foto niște poze. Mă întrebă doamna de vârsta a doua: "asta e fotografie?" Îi zic simplu, da. Mă gândesc așa: asta e un fel de lipsă de cultură. Tabloul ăsta e preferatul meu de când aveam vreo 13 ani, l-am văzut într-un serial T.V., mi-a plăcut, am căutat detalii despre el. Mă mai gândesc și că dacă madam' vânzătoare de vârsta a doua ar fi avut o oarecare cultură, n-ar mai fi întrebat de fotografia mea. Trec în fiecare zi pe lângă acel centru foto, ea nu face nimic altceva în afară de a printa poze și a sta pe scaun...
M.
Blue Foundation - Eyes On Fire
I won't soothe your pain
I won't ease your strain
You'll be waiting in vain
I got nothing for you to gain
Sungha Jung - Love Somebody [maroon 5 cover]
îl știu pe tipu' ăsta de când avea 5 ani (îl știu de pe net, să nu se înțeleagă altceva)
și mi se pare una dintre cele mai talentate persoane ever
cândva am încercat să învăț și eu să când la chitară, dar n-a fost pentru mine, am degetele scurte
bine, o să mai încerc asta, n-am renunțat și poate o să iau și niște cursuri de pian cândva
anyways, enjoy this music
M.
marți, 29 octombrie 2013
prostia din românia (cum să vă alegeți facultatea)
(și-am făcut și-o 1/2 rimă, că doar românul s-a născut poet)
Prostia din România dă pe afară prin toate crăpăturile. România este precum o casă fără fundație. Știți ce înseamnă o casă fără fundație? Un fel de formă fără fond (vezi teoria inițiată de Titu Maiorescu). România se bazează pe imitație ieftină a culturii din afara spațiului românesc, numai că fiind o imitație, totul se răsfrânge asupra locuitorilor țării precum un pumnal în stomac și îi ucide. NE ucide.
Ce face România? România se auto-sabotează. Credem că suntem "dăștepți", dar în fapt suntem niște cadavre în putrefacție și nimic nu ne mai poate schimba. Noi nu mai avem șansa unei izbăviri, nu mai avem șansa unei țări culte tocmai pentru că nouă nu ne place cultura. Nouă ne place imitația ieftină. Nouă nu ne pasă dacă inelul de pe deget are diamant fals sau un kitch, atâta timp cât vecinu' ne invidiază. Nouă nu ne pasă că vecinul e pe moarte, atâta timp cât noi trăim bine. NOI avem ipocrizia de a ne plânge că nu ne ajută nimeni, dar NOI nu am ajuta pe nimeni la nevoie.
Pe această idee funcționează și facultățile din România. Clădirea grandioasă nu educă. Pereții au fost prezenți mereu, dar pereții nu vor spune niciodată povestea oamenilor care au trecut pe lângă ei.
De aceea vreau să vă dau câteva sfaturi în alegerea facultății. Oarecum irelevante, având în vedere falsitatea care tronează peste tot. Dar dacă tot pierdeți niște ani, măcar să o faceți pentru că e ceva care, în condiții mai bune, v-ar plăcea.
1. Faceți o listă cu ce facultăți v-ar plăcea să urmați. Ce vă place vouă, nu altcuiva.
2. Aflați orarul anului I, anului II și al anului III din acele facultăți care v-ar plăcea vouă.
3. Mergeți la un număr de cursuri ale facultăților acelora. Nu contează că nu cunoașteți pe nimeni, oricum nu îi va păsa nimănui că sunteți acolo. Nici profesorilor, nici studenților.
4. Gândiți-vă. Gândiți-vă bine de tot. Eventual mai duceți-vă la câteva cursuri. Analizați situația foarte bine. Dacă vă plac animalele, nu înseamnă că o să și rezistați la medicină. Sau din contră, puteți să descoperiți că vă place și că vi se potrivește.
5. Faceți lucrurile astea cu cel puțin un an înainte, ca să aveți timp de gândire.
-Miku
screamers
Dear Screamers,
Vă scriu următoarele în timp ce mănânc o înghețată și mă gândesc la o poezie fără sens. Voi ce faceți? Stați bine acolo unde stați? Acum, indiferent de cum stați, dacă îmi citiți blogul, azi simt nevoia să vă mulțumesc. Am primit un mesaj frumos în legătură cu ce scriu pe blog și pentru că nu credeam să existe persoane care chiar admiră ce scriu eu, mă gândesc că totuși, cei care treceți pe aici o faceti din vreun motiv sau altul și vă mulțumesc. Indiferent dacă citiți ce scriu pentru că mă urâți/criticați/admirați/sunteți curioși, e un lucru bun faptul că vă pasă, tocmai de aceea vă mulțumesc. Știți vorba aia, cel mai e dureros e să le fii indiferent celorlalți.
Miku
Abonați-vă la:
Postări (Atom)