naștere în direct. nope, we didn't see that coming.

bun. habar nu am cum să vorbesc despre asta, oricum aș face-o, o să par pe jumătate nebună. zic pe jumătate, pentru că fac parte din partea feminină a populației și aș putea oricând să fiu în locul acelei femei.

zilele trecute am citit un articol despre nașterea naturală în apă. doctorii spuneau că e periculoasă, mamele care au trecut prin asta spun că e incomparabilă cu cea din spitale, pentru că în spitale se naște pe bandă rulantă, mama și copilul sunt doar niște pioni, se țipă la ele etc.

bubzbeauty e o vloggeriță de beauty pe care o urmăresc de ani de zile și anul ăsta urmează să aibă un copil și tot vorbea ea despre posibilități de a naște.
azi, în timp ce mă uitam la vlogul ăsta, am văzut ca video recomandate în dreapta unul cu naștere în apă.
ca întotdeauna când e vorba să dau de ceva neobișnuit, am zis hai s-o vedem. am trecut repede peste părțile introductive, am ajuns la momentul în care ea urla de durere și copilul era cu capul afară. am pus stop video, am luat o gură de aer și am simțit c-o să vomit. apoi am dat play și am urmărit și restul.

god, primul gând după asta a fost că nu vreau să trec niciodată prin așa ceva. la ce dureri aveam eu înainte la menstruație, chiar nu îmi pot imagina cum ar fi nașterea. singura parte bună e că s-a întâmplat repede, dar știi, când e vorba de durere, parțial știu cum e și... o secundă nu trece deloc deloc repede.

anyways.

ăsta pare un mod bun de a naște. zic. o singură dată am fost internată într-un spital de stat din românia, aveam 10 ani și doctorele țipau mereu la toți copiii, deci dacă aș fi una dintre mamele care nasc într-un spital de stat, m-aș ridica, aș lua primul bisturiu pe care l-aș vedea și i l-aș înfige în gât doctorei isterice. eu nasc, pe mine mă doare. tu ai datoria să taci, dacă nu poți să ajuți.


m.

one ok rock - liar

craiova, capitală culturală europeană? haha

orașul cu o singură librărie, și aia în faliment? :)))

let me tell you a secret

la început a fost albastru

apoi a venit mov

apoi negru

acum sunt roz pal, roșu și negru


astea sunt culorile care m-au atras de-a lungul timpului. culori pe care le-am folosit obsesiv, ani la rândul. nu cred că rozul pal și roșul mă vor ține mult, însă negrul rezistă sigur.
de vreo trei săptămâni încerc să-mi dau seama în ce trec. a fost o perioadă de tranziție, exact ca acum patru ani, când mi-am făcut breton. de data asta o să am breton pe o parte și haine colorate. cred. cred. parcă negrul nu mă mai caracterizează. vreau culori, multe culori.
azi am fost la mall și am făcut cumpărături timp de 7 ore. cu o pauză de kfc de vreo oră. mi-am luat blugi vișinii, bluză roz, pălărie neagră și ochelari de soare alb-negru.
sunt și eu curioasă dacă mă va ține mult perioada colorată sau voi reveni la negru. nu de alta, dar asta e prima bluză roz pe care mi-am luat-o vreodată. și mie se par drăguțe culorile pastel, îmi aduc aminte de tokyo. într-o zi o să dau de-un magazin cu haine ca ale tipelor din harajuku și-o să mă îmbrac așa. până atunci, acadele, jeleuri și cola pentru toată lumea.

m.

Placebo - Drink You Pretty

 

human seas of apathy

Goo Goo Dolls - Broadway

im damn old.

am avut o perioadă – ani buni – în care stăteam noaptea până târziu. între 11 seara și 4 dimineața erau niște ore infinite, de parcă orice s-ar fi întâmplat în intervalul ăla era dintr-o altă lume și eram o altă persoană. numai că a intervenit obișnuința. noaptea nu e infinită și orele alea nu mai sunt orele sângeroase.
și nu pot să nu simt niște tristețe când văd că Red savurează nopțile exact cum obișnuiam eu să o fac. nothing lasts forever. nu mai există reacții hipnotice. im damn old.




----------------------miku

cărți

dad: în țara asta numai tu mai cumperi cărți

– în condițiile în care i-am spus că o să ajungă azi-mâine o comandă
– în condițiile în care, până acum o lună, nu mai cumpărasem cărți pentru mine (adică pentru plăcerea mea, nu pentru facultate și alte chestii obligatorii) de ani de zile (binebine, cu excepții rare, gen A. Teleșpan și C. Nemerovschi)
– ce vremuri, acum 3-4 ani, când cumpăram cel puțin o carte pe săptămână... mă bate gândul să revin la obiceiul ăsta măcar pe perioada verii; ieri am cumpărat Suflet pierdut de Silviu Urdea și trebuie să primesc și Specimenul de Andrei Trifănescu

m.

but fuck u anyway

vreo 3 ani pe blogul ăsta, iar asta-i a 2000-a postare. cuuute :3

m.

curlingău?

sunt oameni care trăiesc din bârfe și din analizarea și găsirea cusururilor în fiecare persoană. oameni cărora nu le convine decât ceea ce fac ei. oameni care sunt susținuți de curlingăi cărora le-ar plăcea să fie și ei linși în cur, dar care sunt mult prea mici ca oameni pentru a se ridica și a-și vedea de viața lor. oameni care dacă nu primesc ce vor, după ce au lins la rândul lor în cur pe alte persoane, încep să arunce cu tot ce văd în acele persoane. oameni care urăsc CEVA, dar pentru a-și obține scopul își ung limba cu miere și încep sa lingă la greu. și dacă cei de la care vor să obțină ceva se prind și îi dau la o parte, atunci curlingăii își arată adevărata față. pentru că își autoproclamă perfecțiunea în timp ce sunt mânjiți cu căcat la gură.

comedia umană supremă.

m.

ALTERNOSFERA - Trei Luni

 

Ne dezaxăm înalt

În zori ne spargem în asfalt

moneymoneymoney

eu sunt genul de persoană care cheltuie fiecare ban pe care-l are.

vorbeam cu L. despre o colegă de-a ei care are un salariu mare, conform postului de directoare pe care-l ocupă, și despre faptul că Maria (să-i spunem așa colegei lui L.) își înnoiește hainele în fiecare an, călătorește prin lume, își schimbă mașina ori de câte ori o atrage ceva mai nou sau faptul că Maria cheltuia în jur de 30 de milioane pe lună pentru ca cei doi copii ai ei să meargă la înot. L. spunea că e o pierdere de bani toată chestia asta.

întrebarea mea e: atunci de ce mai muncim pentru bani?

tot cu L. vorbeam despre o prietenă comună care e judecătoare. acea persoană strânge cu dinții de orice leu pe care-l primește, se țigănește la absolut orice, ne-am întâlnit cu ea la mare și a zis că a venit cu 2 milioane la ea. sincer vorbind, această persoană e mult mai bogată ca Maria.

ideea e, din nou, de ce mai facem banii, dacă nu să ne fie bine?! sunt oameni care se bucură de banii lor, care își folosesc banii pentru bunăstarea lor și a celor din jurul lor. sunt și oameni care nu fac altceva decât să strângă bani și să se plângă de orice în viață. mi se pare nașpa să nu te folosești de banii pe care-i faci. mi se pare nașpa să nu-ți dorești să călătorești, mai ales atunci când poți. mi se pare nașpa pentru că oamenii de genul ăsta sunt axați pe "câțiu bani am în cont" și uită că în orice moment ei are putea muri și de banii ăia or să se bucure alții, o să-i cheltuiască alții. dacă tot lucrăm, măcar să avem un scop. să nu muncim de dimineața până seara cu scopul final al banului.

e bine că există și oameni care se bucură de ce au. oameni pentru care banul e un mijloc prin care obțin lucruri frumoase.

m.

mâini

eu am mâini mici, dar maiiii ales degete scurte și  lucrul acesta îl observă multe persoane. hăhă. cred că V. a făcut cele mai multe aluzii la mâinile mele mici, daaaar are și ea dreptatea ei. uneori am impresia că am cârnăciori în loc de degete (nu vă aduce asta aminte de viața cu louie?). seriously, nu pot să cânt nici la pian, nici la chitară. de fapt, degetele scurte nu sunt prea estetice, dar lasă, că nu mă găsesc eu amatoare de perfecțiune.

anyways, uite ce spun mâinile despre noi:

Mainile de foc. Sunt mainile cu palme in forma de diamant, cu degetele scurte si mai rosiatice. Cei guvernati de foc sunt temperamentali, se entuziasmeaza cu usurinta si se lasa ghidati de instinct. Sunt persoane foarte creative, curajoase si spontane. Sunt rebelii dintre noi.

AICI restul tipurilor

m.

ALTERNOSFERA - Nepoata lui Gagarin

 

Pontificată-n solzi de-argint

Rămâne condamnată. 

Şi-a vaccinat din stele praf, 

În gânduri descantată.