duminică, 5 martie 2017

the thing is I don't get it

Abia acum când am ajuns să am 90% din timp ocupat mi-am dat seama că nu mai pricep nimic.
Adică ajungi să le ai pe toate. Cu niște limite, dar pe toate.
Și apoi nimic nu mai are sens.

Like. What for? Why?

Adică nici călătoriile, nici singurătatea/oamenii nu mai aduc nimic. Nimic.

Poate e astenie de primăvară. Dar parcă prea s-a unit cu astenia de iarnă (există măcar? oricum ar fi, ceva trist care ține de vreo – – – luni), care se unise cu astenia de vară (la fel), care s-a unit cu astenia de primăvară și tot așa. Toamna nici nu se mai pune în discuție. Oricum în 2016 nu a existat.

Un fel de criză existențială de tip adolescentin, un fel de criză a omului că viața e prea scurtă.

Dar unii sunt făcuți să fie. Să se bucure de acest tot.

mh.mffpss. like. nothing. could. ever. solve. it. but – – –

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers