luni, 2 mai 2016

"Setea" – Carrie Jones

SETEA – CARRIE JONES

„Toată lumea se teme de câte ceva, nu-i așa?”[1]

Setea, de Carrie Jones, este primul volum și singurul volum ce a fost tradus în română din seria cu nume omonim formată din patru cărți: Setea/Need, Captivate, Entice, Endure.
Autoarea spune pe siteul ei că ideea acestei serii i-a venit într-o zi când era la târgul Common Fair din Maine (sponsorizat de MOFGA – Maine Organic Farmers and Growers Association), târg care este amenajat printr-un fel de pădurice cu copaci foarte înalți. Acolo a zărit un bărbat îmbrăcat în culori pământii. Acesta a observat că ea îl privește, iar în momentul în care s-a întors spre ea, Carrie a observat că ochii lui erau de un argintiu uimitor. Apariția lui a speriat-o. Când să-și plătească cumpărăturile, l-a observat din nou. De data aceasta, ochii lui erau căprui, prin urmare a decis că, probabil, fusese o festă jucată de lumină.
În acel moment i-a venit în cap imaginea unui bărbat înalt care se holbează la un avion care tocmai a aterizat, căutând cu privirea o anumită fată. Și de aici a început totul.
În aceast volum Zara, o tânără al cărei tată vitreg a murit, este trimisă la bunica ei din partea tatălui în Bedfort, Maine. Ea fusese extrem de atașată de tatăl ei vitreg, așa că mortea lui (făcuse atac de cord, iar ea fusese de față) o marcase atât de tare încât devenise atât de apatică și de singuratică, că mama ei a hotărât să o trimită în Maine pentru o schimbare de peisaj. Încă de la înmormântarea tatălui ei, Zara observă o prezență ciudată, un bărbat care pare să o urmărească și care lasă în locurile pe unde a trecut un fel de pulbere aurie, de parcă ar fi fost o carte de vizită sau o semnătură personală.
Se vede ușor, astfel, felul în care cartea intră în domeniul fantasy, la fel și faptul că autoarea este pasionată de acest tip de literatură, căci ea face o mulțime de referiri la autori și cărți de acest tip, cum ar fi Stephen King și Harry Potter: „Mă simt de parcă aș fi sărutată de-un yeti sau de-o lighioană a iadului dintr-un roman de Stephen King, care-ți răpește sufletul cu un sărut mortal. Sau asta era dintr-un roman cu Harry Potter?[2], ba chiar și la Vrăjitorul din Oz: „Hai, Toto, că nu mai suntem la tropice.[3]
Romanul Setea aduce aminte oarecum și de Amurg de Stephenie Mayer, deoarece fata se mută mai mult obligată într-o regiune nouă, complet diferită față de cea cu care a fost obișnuită, trece de la căldură la frig (de la Charleston în Maine, exact ca Bella din Amurg, care s-a mutat din Phoenix – Californa în Forks – „în Peninsula Olympic din partea de nord-vest a statului Washington[4]).
Zara începe cursurile la liceul din Bedfort încă de a doua zi. Deși îi este teamă (iar ea are un adevărat cult al temerilor, își spune în gând nume de fobii: „Colecționez fobii așa cum unii colecționează timbre și, chiar dacă par mai ciudată decât sunt în realitate, asta-mi face plăcere. Teama. Fobiile.”[5]), reușește să își facă câțiva prieteni: Issie, Ian, Nick și Devyn. Issie îi invită pe Davyn și pe Zara pe la ea mai târziu și, vorbind, Zara află că un băiat a dispăut fără urmă. Ziua următoare, cei trei îl văd pe bărbatul care o urmărea pe Zara, iar Devyn vine cu o teorie: bărbatul e spiriduș – argumente: viteza cu care se mișcă, praful auriu lăsat în urmă. Făcând căutări amănunțite în cărți și pe internet, cei trei descoperă o legendă despre spiriduși care pare să se potrivească contextului:
„La toți Strălucitorii – spiriduși, elfi, zâne – dăinuirea liniei regale e indispensabilă viețuirii lor. Cu toții poartă moștenirea Shee. De fapt, denumirea de spiriduș derivă din acest cuvânt. Mai sunt numiți Caille Daouine sau poporul pădurii. Dacă vreun mascul din aceată rasă pune ochii pe dumneavoastră, fiți mândru. Ați fost ales pentru perpetuarea liniei lor de sânge. Asemenea lucruri se petrec arareori, mai ales oamenilor. Se prea poate ca prin venele dumneavoastră să curgă sânge de shee.”[6]
Zara citește în continuare:
„Când nu reușește să se împreuneze cu o regină, regele spiridușilor n-are încotro și trebuie să verse sângele băieților, pe post de ofrandă. [...] Întregul alai îl însoțește în această misiune. Băieții sunt prinși, duși la casa regelui și secați de sânge. [...] În cele din urmă, băieții vor muri. Trupurile lor cedează torturilor la care au fost supuși de către spiriduși. Spiridușii, am putea adăuga, nu pot rezista acestei nevoi copleșitoare. După o perioadă limitată de timp petrecută în singurătate, regele spiridușilor va ceda laturii lui întunecate, iar slăbiciunea lui va fi transmisă și celorlalți spiriduși, a căror natură pervertită îi va împinge să vâneze prin păduri, în căutare de regine sau ofrande sângeroase.”[7]
Asemeni unui personaj tipic dintr-un roman fantasy, Zara, deși fusese avertizată de bunica ei să nu iasă din casă după lăsarea întunericului, ignoră avertismentul și pleacă în căutarea adevărului. Ajungând în preajma unei păduri, își aude numele strigat, moment în care își dă seama că omul misterios există cu adevărat. Faptul că o strigă pe nume îi dă de înțeles că povestea pe care a citit-o alături de prietenii ei despre spiriduși este adevărată și e foarte probabil ca respectivul bărbat, spiridușul, să o vrea pe ea pentru a-i fi regină. Aceasta se hotărăște să-l înfrunte, dar spiridușul continuă să o strige pe nume și să-i ceară să vină după el, evitând, astfel, să i se arate. În acest moment apare Nick și o duce protector acasă, spunându-i și el cât de periculos este afară după lăsarea întunericului.
Apre din nou o referire la Stephen King în replica secretarei de la liceu:
„– Credeam că Betty te-a prevenit, rostește ea cu încetineală exagerată.
Clatin din cap în semn că nu.
– Nici maică-ta?
– Nu, de ce-ar fi făcut una ca asta? întreb tot mai încurcată.
Stiu că doamna Nix e o dulce, dar acum se comportă al naibii de ciudat, de parcă ea ar avea motive de mirare.
– Păi, cum de ce? Toată lume se face că nu vede, dar a început din nou, mormăie ea.”[8]
În nota explicativă a redactorului aflăm că Toată lume se face că nu vede, dar a început din nou, mormăie ea este o « Trimitere la romanul IT al lui Stephen King („it started happening again”, replică recurentă ce se referă la disparițiile misterioase ale copiilor din Derry). »[9] Iată, prin urmare, o altă asemănare cu romanul IT lui Stephen King: disparițiile copiilor din Derry.
Doamna Nix, secretara școlii, o avertizase pe Zara să poarte hainele pe dos, aflăm mai târziu de ce: „Se spune că spiridușii îi confundă pe oameni, noaptea în pădure. Dar, dacă porți hainele pe dos, ești ferit de primejdie.”[10]
În continuare, Devyn o anunță pe Zara ce noutăți a mai aflat: spiridușii sărută femei, astfel o parte din sufletul femeii este răpit de către spiriduș. Dacă femeia are în ea sânge de spiriduș (căci, se pare, mulți oameni se trag din spiriduș), devine regina, consoarta spiridușului, însă, dacă nu are deja în ea sânge de spiriduș, moare. Mai există o a treia posibilitate, aceea ca femeia să fie vârcolac.
După ce dispare încă un băiat, Zara descoperă (pe internet) că spiridușii sunt vulnerabili la fier, și se hotărăște să ia vătraiul cu care bunica sa împingea lemnele în foc și să plece în căutarea spiridușului misterios. Nick, pe care bunica Zarei îl însărcinase să aibă grijă de ea, dispăruse și el în pădure. Spiridușul apare în calea ei și o strigă, îi cere să vină după el. Se rătăcește, dar aude urletul unui câine. Urmând urletul, ajunge din nou acasă, unde găsește un câine de dimensiuni foarte mari care are o săgeată înfiptă în umăr. Îl ia în casă și îl îngrijește. Ceva mai târziu, când dă de Nick în casă, deși încuiase ușile, iar câinele dispăruse în mod misterios, află de existența metamorfilor, oameni ce își pot schimba forma. Nick îi dezvăluie că el este un vârcolac, un licantrop, adică un lup de lună plină, iar bunica Zarei un tigru, un ailurantrop, adică un trigru de lună plină.
Se pare că autoarea este o fană Stephen King, pentru că revine constant la cărțile lui. Astfel, Zara, răsfoind o carte de-a lui King, observă o notiță făcută de tatăl ei:
„Apărare: vârcolaci, fier. Problemă: dacă setea devine prea mare, apar și ziua. Christine.
[...]
– Cine-i Christine?
–  Titlul altei cărți de Stephen King.
[...]
Dacă ai găsit asta, înseamnă că setea a revenit. El mi-a spus că nu vrea să fie controlat de sete. Mi-a spus că luptă împotriva ei și aș vrea să-l cred, dar oare mai contează? Când setea îl face să-și piardă controlul, își pierde controlul și asupra curții sale și ei cer sânge și suflete să-și satisfacă poftele, pofte pe care le au când regele devine adult și are nevoie de o regină. Mamă, știi de ce am fugit. Nu puteam s-o las să sacrifice atâtea, iar furia lui față de înțelegerea noastră a fost atât de mare. Ne-a fost teamă să avem încredere. Îmi pare atât de rău că nu a fost destul.
[...]
Trebuie să te previn, când dorința devine prea puternică, noaptea nu-l va mai putea reține. Va umbla după pradă și la lumina soarelui. Fierul îi slăbește. Sunt rapizi, dar noi suntem mai rapizi și putem ucide la rândul nostru. Asta e singura noastră speranță. Alți Strălucitori sunt singura noastră speranță.”[11]
Important de menționat, ca asemănare, notițele lăsate în cărți de persoane dispărute sau moarte, apar, deasemenea, și la Stephenie Mayer, în ultimul roman din seria Amurg, Zori de zi.
Desigur, spiridușii nu pot intra într-o casă care este locuită de oameni decât dacă sunt invitați, exact ca vampirii din cărțile lui Stephen King. Iată de ce Betty, bunica Zarei, îi tot spunea să nu iasă din casă după lăsarea întunericului. Nick, vârcolacul, îi repetă acest lucru și îi povestește despre o teorie care spune că există cinci rase (denumire comună: Strălucitorii) care au venit pe Pământ: spiridușii, zânele, vârcolacii, elfii și încă o rasă de al cărui nume nu își aduce aminte.
La scurt timp după, spiridușii îi atacă casa. Se folosesc de tot felul de tertipuri, cum ar fi imitarea vocii tatălui ei mort, dar Zara reușește să își dea seama că nu e el, punând diverse întrebări și provocându-i să intre în camera ei. Tatăl ei ar fi putut intra, căci acolo crescuse, dar spiridușul nu a intrat.
Când lucrurile se calmează, Nick îi spune Zarei că prietenul lor, Davyn, e un vultur de lună plină. Din acest moment, se hotărăsc să plece în căutarea spiridușului. În pădure au parte o ambuscadă. O plasă de argint cade pe Nick iar cum vârcolacii sunt sensibili la argint, acum e imobilizat. Ian, băiatul frumos de la liceul Zarei, apare și o lovește. Când se trezește, acesta îi spune că și el și Megan, o colegă de-a Zarei, sunt spiriduși. Ian vrea ca Zara să fie transformată, să devină regină, iar Megan dorește s-o omoare, căci își dorește tronul pentru ea însăși. Bunica Zarei apare însă la timp și, fiind tigru de lună plină, adică forța cea mai mare de care se tem spiridușii, cu excepția fierului, îi omoară.
Între timp, spre finalul cărții, odată cu bătălia finală, lucrurile se clarifică și ne este dezvăluit faptul că Zara este fiica regelui spiridușilor, iar acesta nu o dorește pe Zara, ci pe mama ei, care fusese predestinată să îi fie regină, dar care, după ce o născuse pe Zara, în urma unui acord ciudat cu regele, fugise în Charleston, împreună cu tatăl adoptiv al Zarei, care, ca și Betty, era tigru de lună plină.
Bătălia finală se dă, iar Zara, împreună cu bunica și prietenii ei reușesc să înconjoare palatul spiridușilor cu fier, astfel încât aceștia nu mai pot să iasă și să răpească băieți, sau să caute o regină.
Romanul acesta este interesant din mai multe motive. Aduce în prim plan mai multe specii de creaturi fantasy, cum ar fi spiridușii, dar și creaturi fantastice, precum vârcolacii, urșii, tigrii, și vulturii de lună plină.
Deși felul în care este scris romanul este oarecum adolescentin, naiv, firul epic e bine regizat, felul în care misterul se rezolvă este atractiv, plin de suspans. Este un roman fantasy în regulă. Are multe influențe Stephen King, influențe pe care le-am menționat în cele de mai sus, ba chiar și Războiul Stelelor, după cum Zara spune: „Ce știu acum e că începi să suni ca o copie proastă de Darth Vader dintr-un vechi film cu Războiul Stelelor.”[12]




Surse
Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de Graal Soft, București: Editura Rao, 2011
Stephenie Mayer, Amurg, traducere din limba engleză de Laura Frunză, București: RAO International Publishing Company, 2008


[1] Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p.7;
[2]  idem, p.24;
[3]  idem, p.10;
[4] Stephenie Mayer, Amurg, traducere din limba engleză de Laura Frunză, București: RAO International Publishing Company, 2008, p.13;
[5]  Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p.7;
[6]  idem, p. 93;
[7]  idem, p. 94-95;
[8] Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p. 123;
[9] ibidem;
[10]  idem, p. 129;
[11] idem, p.184-185;
[12] Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p. 252.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers