SETEA – CARRIE JONES
„Toată
lumea se teme de câte ceva, nu-i așa?”[1]
Setea,
de Carrie Jones, este primul volum și singurul volum ce a fost tradus în română
din seria cu nume omonim formată din patru cărți: Setea/Need, Captivate, Entice, Endure.
Autoarea
spune pe siteul ei că ideea acestei serii i-a venit într-o zi când era la
târgul Common Fair din Maine (sponsorizat de MOFGA – Maine Organic Farmers and
Growers Association), târg care este amenajat printr-un fel de pădurice cu
copaci foarte înalți. Acolo a zărit un bărbat îmbrăcat în culori pământii. Acesta
a observat că ea îl privește, iar în momentul în care s-a întors spre ea,
Carrie a observat că ochii lui erau de un argintiu uimitor. Apariția lui a
speriat-o. Când să-și plătească cumpărăturile, l-a observat din nou. De data
aceasta, ochii lui erau căprui, prin urmare a decis că, probabil, fusese o
festă jucată de lumină.
În
acel moment i-a venit în cap imaginea unui bărbat înalt care se holbează la un
avion care tocmai a aterizat, căutând cu privirea o anumită fată. Și de aici a
început totul.
În
aceast volum Zara, o tânără al cărei tată vitreg a murit, este trimisă la
bunica ei din partea tatălui în Bedfort, Maine. Ea fusese extrem de atașată de
tatăl ei vitreg, așa că mortea lui (făcuse atac de cord, iar ea fusese de față)
o marcase atât de tare încât devenise atât de apatică și de singuratică, că
mama ei a hotărât să o trimită în Maine pentru o schimbare de peisaj. Încă de
la înmormântarea tatălui ei, Zara observă o prezență ciudată, un bărbat care
pare să o urmărească și care lasă în locurile pe unde a trecut un fel de
pulbere aurie, de parcă ar fi fost o carte de vizită sau o semnătură personală.
Se
vede ușor, astfel, felul în care cartea intră în domeniul fantasy, la fel și
faptul că autoarea este pasionată de acest tip de literatură, căci ea face o
mulțime de referiri la autori și cărți de acest tip, cum ar fi Stephen King și Harry Potter: „Mă simt de parcă aș fi sărutată de-un yeti sau de-o lighioană a iadului
dintr-un roman de Stephen King, care-ți răpește sufletul cu un sărut mortal.
Sau asta era dintr-un roman cu Harry Potter?”[2],
ba chiar și la Vrăjitorul din Oz: „Hai, Toto, că nu mai suntem la tropice.”[3]
Romanul
Setea aduce aminte oarecum și de Amurg de Stephenie Mayer, deoarece fata
se mută mai mult obligată într-o regiune nouă, complet diferită față de cea cu
care a fost obișnuită, trece de la căldură la frig (de la Charleston în Maine,
exact ca Bella din Amurg, care s-a
mutat din Phoenix – Californa în Forks – „în
Peninsula Olympic din partea de nord-vest a statului Washington”[4]).
Zara
începe cursurile la liceul din Bedfort încă de a doua zi. Deși îi este teamă
(iar ea are un adevărat cult al temerilor, își spune în gând nume de fobii: „Colecționez fobii așa cum unii colecționează
timbre și, chiar dacă par mai ciudată decât sunt în realitate, asta-mi face
plăcere. Teama. Fobiile.”[5]), reușește
să își facă câțiva prieteni: Issie, Ian, Nick și Devyn. Issie îi invită pe
Davyn și pe Zara pe la ea mai târziu și, vorbind, Zara află că un băiat a
dispăut fără urmă. Ziua următoare, cei trei îl văd pe bărbatul care o urmărea
pe Zara, iar Devyn vine cu o teorie: bărbatul e spiriduș – argumente: viteza cu
care se mișcă, praful auriu lăsat în urmă. Făcând căutări amănunțite în cărți
și pe internet, cei trei descoperă o legendă despre spiriduși care pare să se
potrivească contextului:
„La
toți Strălucitorii – spiriduși, elfi, zâne – dăinuirea liniei regale e
indispensabilă viețuirii lor. Cu toții poartă moștenirea Shee. De fapt,
denumirea de spiriduș derivă din acest cuvânt. Mai sunt numiți Caille Daouine
sau poporul pădurii. Dacă vreun mascul din aceată rasă pune ochii pe
dumneavoastră, fiți mândru. Ați fost ales pentru perpetuarea liniei lor de sânge.
Asemenea lucruri se petrec arareori, mai ales oamenilor. Se prea poate ca prin
venele dumneavoastră să curgă sânge de shee.”[6]
Zara
citește în continuare:
„Când
nu reușește să se împreuneze cu o regină, regele spiridușilor n-are încotro și
trebuie să verse sângele băieților, pe post de ofrandă. [...] Întregul alai îl
însoțește în această misiune. Băieții sunt prinși, duși la casa regelui și
secați de sânge. [...] În cele din urmă, băieții vor muri. Trupurile lor
cedează torturilor la care au fost supuși de către spiriduși. Spiridușii, am
putea adăuga, nu pot rezista acestei nevoi copleșitoare. După o perioadă
limitată de timp petrecută în singurătate, regele spiridușilor va ceda laturii
lui întunecate, iar slăbiciunea lui va fi transmisă și celorlalți spiriduși, a
căror natură pervertită îi va împinge să vâneze prin păduri, în căutare de
regine sau ofrande sângeroase.”[7]
Asemeni
unui personaj tipic dintr-un roman fantasy, Zara, deși fusese avertizată de
bunica ei să nu iasă din casă după lăsarea întunericului, ignoră avertismentul
și pleacă în căutarea adevărului. Ajungând în preajma unei păduri, își aude
numele strigat, moment în care își dă seama că omul misterios există cu
adevărat. Faptul că o strigă pe nume îi dă de înțeles că povestea pe care a
citit-o alături de prietenii ei despre spiriduși este adevărată și e foarte
probabil ca respectivul bărbat, spiridușul, să o vrea pe ea pentru a-i fi
regină. Aceasta se hotărăște să-l înfrunte, dar spiridușul continuă să o strige
pe nume și să-i ceară să vină după el, evitând, astfel, să i se arate. În acest
moment apare Nick și o duce protector acasă, spunându-i și el cât de periculos
este afară după lăsarea întunericului.
Apre
din nou o referire la Stephen King în replica secretarei de la liceu:
„–
Credeam că Betty te-a prevenit, rostește ea cu încetineală exagerată.
Clatin
din cap în semn că nu.
–
Nici maică-ta?
–
Nu, de ce-ar fi făcut una ca asta? întreb tot mai încurcată.
Stiu
că doamna Nix e o dulce, dar acum se comportă al naibii de ciudat, de parcă ea
ar avea motive de mirare.
–
Păi, cum de ce? Toată lume se face că nu vede, dar a început din nou, mormăie
ea.”[8]
În
nota explicativă a redactorului aflăm că Toată
lume se face că nu vede, dar a început din nou, mormăie ea este o «
Trimitere la romanul IT al lui Stephen King („it started happening again”, replică recurentă ce se referă la
disparițiile misterioase ale copiilor din Derry). »[9]
Iată, prin urmare, o altă asemănare cu romanul IT lui Stephen King:
disparițiile copiilor din Derry.
Doamna
Nix, secretara școlii, o avertizase pe Zara să poarte hainele pe dos, aflăm mai
târziu de ce: „Se spune că spiridușii îi confundă pe oameni, noaptea în pădure.
Dar, dacă porți hainele pe dos, ești ferit de primejdie.”[10]
În
continuare, Devyn o anunță pe Zara ce noutăți a mai aflat: spiridușii sărută
femei, astfel o parte din sufletul femeii este răpit de către spiriduș. Dacă
femeia are în ea sânge de spiriduș (căci, se pare, mulți oameni se trag din
spiriduș), devine regina, consoarta spiridușului, însă, dacă nu are deja în ea
sânge de spiriduș, moare. Mai există o a treia posibilitate, aceea ca femeia să
fie vârcolac.
După
ce dispare încă un băiat, Zara descoperă (pe internet) că spiridușii sunt
vulnerabili la fier, și se hotărăște să ia vătraiul cu care bunica sa împingea
lemnele în foc și să plece în căutarea spiridușului misterios. Nick, pe care
bunica Zarei îl însărcinase să aibă grijă de ea, dispăruse și el în pădure. Spiridușul
apare în calea ei și o strigă, îi cere să vină după el. Se rătăcește, dar aude
urletul unui câine. Urmând urletul, ajunge din nou acasă, unde găsește un câine
de dimensiuni foarte mari care are o săgeată înfiptă în umăr. Îl ia în casă și
îl îngrijește. Ceva mai târziu, când dă de Nick în casă, deși încuiase ușile,
iar câinele dispăruse în mod misterios, află de existența metamorfilor, oameni ce
își pot schimba forma. Nick îi dezvăluie că el este un vârcolac, un licantrop,
adică un lup de lună plină, iar bunica Zarei un tigru, un ailurantrop, adică un
trigru de lună plină.
Se
pare că autoarea este o fană Stephen King, pentru că revine constant la cărțile
lui. Astfel, Zara, răsfoind o carte de-a lui King, observă o notiță făcută de
tatăl ei:
„Apărare:
vârcolaci, fier. Problemă: dacă setea devine prea mare, apar și ziua.
Christine.
[...]
–
Cine-i Christine?
–
Titlul altei cărți de Stephen King.
[...]
Dacă
ai găsit asta, înseamnă că setea a revenit. El mi-a spus că nu vrea să fie
controlat de sete. Mi-a spus că luptă împotriva ei și aș vrea să-l cred, dar
oare mai contează? Când setea îl face să-și piardă controlul, își pierde
controlul și asupra curții sale și ei cer sânge și suflete să-și satisfacă
poftele, pofte pe care le au când regele devine adult și are nevoie de o
regină. Mamă, știi de ce am fugit. Nu puteam s-o las să sacrifice atâtea, iar
furia lui față de înțelegerea noastră a fost atât de mare. Ne-a fost teamă să
avem încredere. Îmi pare atât de rău că nu a fost destul.
[...]
Trebuie
să te previn, când dorința devine prea puternică, noaptea nu-l va mai putea
reține. Va umbla după pradă și la lumina soarelui. Fierul îi slăbește. Sunt
rapizi, dar noi suntem mai rapizi și putem ucide la rândul nostru. Asta e
singura noastră speranță. Alți Strălucitori sunt singura noastră speranță.”[11]
Important
de menționat, ca asemănare, notițele lăsate în cărți de persoane dispărute sau
moarte, apar, deasemenea, și la Stephenie Mayer, în ultimul roman din seria
Amurg, Zori de zi.
Desigur,
spiridușii nu pot intra într-o casă care este locuită de oameni decât dacă sunt
invitați, exact ca vampirii din cărțile lui Stephen King. Iată de ce Betty,
bunica Zarei, îi tot spunea să nu iasă din casă după lăsarea întunericului.
Nick, vârcolacul, îi repetă acest lucru și îi povestește despre o teorie care
spune că există cinci rase (denumire comună: Strălucitorii) care au venit pe Pământ: spiridușii, zânele, vârcolacii, elfii și încă o rasă de al cărui nume
nu își aduce aminte.
La
scurt timp după, spiridușii îi atacă casa. Se folosesc de tot felul de
tertipuri, cum ar fi imitarea vocii tatălui ei mort, dar Zara reușește să își
dea seama că nu e el, punând diverse întrebări și provocându-i să intre în
camera ei. Tatăl ei ar fi putut intra, căci acolo crescuse, dar spiridușul nu a
intrat.
Când
lucrurile se calmează, Nick îi spune Zarei că prietenul lor, Davyn, e un vultur
de lună plină. Din acest moment, se
hotărăsc să plece în căutarea spiridușului. În pădure au parte o ambuscadă. O
plasă de argint cade pe Nick iar cum vârcolacii sunt sensibili la argint, acum
e imobilizat. Ian, băiatul frumos de la liceul Zarei, apare și o lovește. Când
se trezește, acesta îi spune că și el și Megan, o colegă de-a Zarei, sunt
spiriduși. Ian vrea ca Zara să fie transformată, să devină regină, iar Megan
dorește s-o omoare, căci își dorește tronul pentru ea însăși. Bunica Zarei
apare însă la timp și, fiind tigru de lună plină, adică forța cea mai mare de
care se tem spiridușii, cu excepția fierului, îi omoară.
Între
timp, spre finalul cărții, odată cu bătălia finală, lucrurile se clarifică și
ne este dezvăluit faptul că Zara este fiica regelui spiridușilor, iar acesta nu
o dorește pe Zara, ci pe mama ei, care fusese predestinată să îi fie regină,
dar care, după ce o născuse pe Zara, în urma unui acord ciudat cu regele,
fugise în Charleston, împreună cu tatăl adoptiv al Zarei, care, ca și Betty,
era tigru de lună plină.
Bătălia
finală se dă, iar Zara, împreună cu bunica și prietenii ei reușesc să
înconjoare palatul spiridușilor cu fier, astfel încât aceștia nu mai pot să
iasă și să răpească băieți, sau să caute o regină.
Romanul
acesta este interesant din mai multe motive. Aduce în prim plan mai multe
specii de creaturi fantasy, cum ar fi spiridușii, dar și creaturi fantastice,
precum vârcolacii, urșii, tigrii, și vulturii de lună plină.
Deși
felul în care este scris romanul este oarecum adolescentin, naiv, firul epic e
bine regizat, felul în care misterul se rezolvă este atractiv, plin de suspans.
Este un roman fantasy în regulă. Are multe influențe Stephen King, influențe pe care le-am
menționat în cele de mai sus, ba chiar și Războiul Stelelor, după cum Zara
spune: „Ce știu acum e că începi să suni ca o copie proastă de Darth Vader
dintr-un vechi film cu Războiul Stelelor.”[12]
Surse
Carrie Jones,
Setea, traducere din limba engleză de
Graal Soft, București: Editura Rao, 2011
Stephenie Mayer,
Amurg, traducere din limba engleză de
Laura Frunză, București: RAO International Publishing Company, 2008
[1] Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de Graal Soft, București:
Editura Rao, 2011, p.7;
[4] Stephenie Mayer, Amurg, traducere din limba engleză de Laura Frunză, București: RAO
International Publishing Company, 2008, p.13;
[5] Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de
Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p.7;
[6] idem, p. 93;
[7] idem, p. 94-95;
[8] Carrie
Jones, Setea, traducere din limba
engleză de Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p. 123;
[9] ibidem;
[10] idem, p. 129;
[11] idem, p.184-185;
[12] Carrie Jones, Setea, traducere din limba engleză de
Graal Soft, București: Editura Rao, 2011, p. 252.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu