luni, 16 februarie 2015

"mie nu-mi place poezia, dar..." (& le jardin des tuileries)

și zic eu la un curs de anul trecut cu naivitatea celui care intră la litere "pentru că-mi place să citesc": mie nu prea-mi place poezia, dar...
profesorul zice imediat: cum, nu-ți place poezia?!
iar eu, pentru că acela era unul dintre puținele cursuri care îmi plăceau, am rectificat. nu mai știu exact ce-am spus, dar...

cred că a fost în mare parte vina sistemului. tare naivă din fire, m-am lăsat convinsă că poezia înseamnă studiul "expresiilor frumoase" (cât îmi displace sintagma asta clișeică)

iar acum că am deschis și eu ochii sunt fascinată de poezie; în ultima săptămână am citit aproape toată opera (poezia, de fapt) lui oscar wilde. j'adore, j'adore. naivă, naivă ca de obicei.


"This winter air is keen and cold,
And keen and cold this winter sun,
But round my chair the children run
Like little things of dancing gold.

Sometimes about the painted kiosk
The mimic soldiers strut and stride,
Sometimes the blue-eyed brigands hide
In the bleak tangles of the bosk.

And sometimes, while the old nurse cons
Her book, they steal across the square,
And launch their paper navies where
Huge Triton writhes in greenish bronze.

And now in mimic flight they flee,
And now they rush, a boisterous band--
And, tiny hand on tiny hand,
Climb up the black and leafless tree.

Ah! cruel tree! if I were you,
And children climbed me, for their sake
Though it be winter I would break
Into spring blossoms white and blue!"


Le jardin des Tuileries by Oscar Wilde
SURSA: http://www.online-literature.com/wilde/2294/

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers