vineri, 12 decembrie 2014

hell, no

mă enervează franchețea realității cu care oamenii mor; fragilitatea corpului uman; M. M. spune că nu murim, noi nu murim, doar corpul moare; mi-ar plăcea să te cred, M. M.; dar nu suport ridurile luând locul tinereții și îmi dau seama că asta vine din lipsa unei substanțe interioare, a unui fel de împlinire, sau chiar ceva mai mult, dar nici nu știu ce ar putea provoca asta; ah, să nu mă luați cu împliniri familiale, astea ar fi bune doar pentru susținere morală, să știi că e cineva lângă tine când ai 39* și nu ești în stare să îți faci un ceai etc; god, cel mai tare mă sperie faptul că nu aș fi în stare să fac față unui adevăr universal, că eu întotdeauna vreau mai mult, dar rareori știu ceea ce cer; e un fel de plăcere auto-distructivă, dar einstein said it, omenirea nu e pregătită pentru a afla anumite chestii (și totuși a zis că ceva se va întâmpla la vreo 70 de ani de la moartea lui, au trecut 59 de ani din 1955, ă?, calculai bine?)

the sun found us today, welcome, god, fuck us hardly to last 'til the next time.
bo go shi paw yo.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers