joi, 16 octombrie 2014

de la cafea

# nu mă pot abține să nu judec oamenii după aparențe. nu mă pot abține să nu discriminez. o fac în mintea mea, apoi mă bat singură, tot în minte, apoi trec mai departe sau aflu cum e acea persoană mai exact. în același timp, nu pot să nu fiu fascinată de anumite persoane. nu pot să nu le idealizez, ba chiar sanctific frumusețea exterioară. pe cele din urmă nu vreau să le cunosc. vreau ca frumusețea să rămână un ideal, iar eu să rămân în căutarea idealului. dacă începi să cunoști o persoană frumoasă la exterior, toată armura de cristal pe care i-ai oferit-o în prima secundă cade. pentru că oamenii nu sunt conform așteptărilor propri, pentru că sunt proastă chiar și oferind aceste idealizări. nu vreau să vă cunosc, oameni frumoși, pentru că vă ador exteriorul și știu că în interior sunteți doar oameni. poate că într-o zi voi vedea că raiul există (pe pământ) și voi vrea să cunosc îngeri și îngerii vor fi la fel de frumoși în interior așa cum îi văd eu în exterior. așa cum îi văd eu.

m.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers