vineri, 18 iulie 2014

instantanee

 # mă întrebam de ce sunt unii atât de împotriva homosexualilor (în afară de motivele invocate de biserică) și mi-am dat seama că prin clasa a 7-a eu mă tot uitam la interviuri, photoshoot-uri de-ale An Cafe, o formație japoneză care îmi plăcea mult pe vremea aia și ăștea, japonezi până în măduva oaselor, n-aveau nici-o treabă cu săruturi în fața camerei și alte chestii; pe lângă asta, tot în acei ani mi plăcea tokio hotel, o formație germană despre care se tot speculau chestii cum ar fi că bill, solistul, e gay, sau că există ceva între gemenii din formație, mă rog, zvonurile au fost false, dar ideea e că pe forumurile pe unde bântuiam eu se tot scriau povești cu ei și cre’ că alea mi se păreau ceva mai interesante decât cele clasice. m-au atras mereu subiectele diferite.  ---  asta că mă întreba cineva de ce scriu ’genu ăsta’ de povestiri. numa’ că mi-a cam trecut, parcă se face prea mult tam-tam pe chestia asta. Lol, parc-aș fi hipster, auzi. da’ e normal mă să te atragă ceea ce e interzis, adica uită-te și tu ce a făcut madam’ Eva sau... nu știu, toți care au murit pentru ideile lor doar pentru că erau idei noi?! bine, nu că sunt eu atât de inovatoare. Ideea e că să scrii despre ce s-a mai scris de atâtea ori în aceeași formă clasică e ca și cum ai mânca în fiecare zi aceeași mâncare. ți se ia, mă.

# subconștientului meu nu îi plac trenurile; conștientul însă... le cam place.

# dat mom, când zici: hai că țin minte ideea asta până mâine dimineață, pentru că acea idee îți vine fix când leșini în somn

# mă... nu am chef de nimic. o fi de la căldură? îmi e greu să mă duc de la laptop la frigider ca să-mi iau apă.

# an cafe – snow scene


Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers