joi, 24 iulie 2014

hmmm (proasta#1, căpșunică, prințesă) aka relațiile cu omu(leții din rezervația/grajdul personal/ă)

tind întotdeauna în relațiile cu oamenii spre o cunoaștere cât mai autentică, adică spre o desfășurare a manifestărilor în cel mai simplu mod. adică dacă vorbesc la telefon și m-am plictisit, vreau să-ți spun că m-am plictisit, râdem de chestia asta și închidem. sigur, asta dacă doar pălăvrăgim, că n-o să-ți închid dacă vorbim despre ceva mai cu sens, nu-s tâmpă. nu atât de tâmpă. mă rog, am zis că tind, adică îmi iese chestia asta doar cu Red, că ne cunoaștem de-o viață și nu cred că am putea să renunțăm așa la prietenie, de parcă n-ar fi fost. chit că se întâmplă să nu vorbim săptămâni întregi, apoi să revenim la vechile habitusuri. pur și simplu se datorează faptului că ne cunoaștem.

i mean, nu poți face asta cu oricine. dacă nu cunoști persoana respectivă până în străfundurile anusului, – metaforic vorbind, desigur – atunci n-ai cum să-i spui: bine bă, proasta #1, hai că m-am plictisit, vorbim mai încolo. e ca și cum ai ieși cu cineva de vreo 2 zile și ai începe să-l alinți căpșunică. nu numai că ar fi scârbos (aka nu-i spune nimănui așa, nici dacă sunteți împreună de ani de zile), dar acea persoană ar lua-o la fugă. asta dacă ai față dubioasă. dacă nu, o să-ți spună să te duci naibii tu și vocabularul tău fructos, că nu vrea să fie nici prințesă, nici gogoșică, etc

m.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog