vineri, 20 iunie 2014

țipete

uneori rămân cu privirea suspendată de reflectoare la teatru
sălile mari și culorile discrepante amestecate-ntr-o lumină difuză
spun povești cu zâmbete pe care nu le mai dorește nimeni
în spatele unui munte îți pierzi esența
între două dealuri o suliță caută plăcere-n carne
cartoane murdare între-lipite aduc cu ele vedenii
și cade sânge din locuri înalte spălând carne ruptă de pe oase
fulger adânc în negru stomac se zbate caută
așteptare și teste nu trece
lumea i-a fost demult aruncată-ntr-o gaură arginitie de frig și lumină
aruncă-te după ea să nu-i pierzi ultima suflare
cerșetor în lume și mort
rămâi
cu privire-agățată de lumini
nu ai ochi să vezi nici mâini să-ți arăți fericirea
uneori
împingi lucruri banale în




țipete prelungi




apoi nimic

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers