vineri, 30 mai 2014

puzzle

Acel moment în care te pierzi.

Te pierzi pentru că există mai multe posibile "eu"-ri, toate posibil false, pentru că toate sunt bucăți individuale din ceva ce ar trebui să fie un întreg. Dar te pierzi. Te pierzi pentru că nu e bine să ai mai multe bucăți. Nu e bine să păstrezi piese din mai multe puzzle-uri în speranța că într-o zi le vei găsi și pe cele pierdute. Nu. Într-o zi le vei pierde pe toate și pentru că ai încercat să stai sub mai multe umbrele te-ai udat, arăți ca naiba, un fel de aurolac care filosofează mergând prin ploaie. 

Ai pierdut toate piesele și te-ai pierdut și pe tine. De ce nu poți alege? De ce trebuie să fii puțin din fiecare și să nu fii în fapt nimic? Baskeți, rochii, blugi, tocuri, voal, pulovere, cămăși, tricouri, geacă de piele, păr coc, păr coadă, păr liber, liber ești sau ești parte din convenție? Zâmbete, lacrimi, fețe destinse, oameni fericiți. 

Dar tu. Tu, cel care alegi bucăți din puzzle-urile vieților celorlalți, tu ce cauți/creezi/închizi/ștergi/tai/arunci? Tu, care fugi de toate și toate aleargă către tine în cioburi și tu, care vei fi tăiat de prea multe dorințe, prea multe reflexii, prea multe frânturi de puzzle, prea multe culori/nuanțe/vedenii, tu, ce vei fii tu, atunci când vor veni toate la tine, toate amestecate ca o spumă de ploaie? Există putere pentru a înghiți/continua/aminti? Te va ucide sau te va lega de picioare și te va arunca pe un nor, de unde vei putea să vezi piesele, unde vei putea aranja puzzle-ul, unde îl/te vei oglindi în ocean? 

Azi. Azi nu. 
Azi nu există puzzle. 

Azi. Azi stai dezbrăcat în ploaie și-mi numeri coastele. 

Azi. 



azi nu punem punct 




-m

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers