joi, 15 mai 2014

echilibru, chirilă

„ Într-o cameră cu pereți de lapte cald
Fără tavan
Întins pe spate privesc cerul senin.
Stelele nu sunt stele, ci găuri într-o catifea neagră care ne desparte de o altă lume, luminoasă.
Stau cu tine în pat, iubita mea, ți-e trupul umbre și alb de reflexele laptelui luminat de lună.
Dacă te ating, atingerea e atât de cumva, încât pare că mă ating pe mine.
Pe mine mă mângâi dacă te mângâi pe tine, iubita mea.
Aș putea să-ți fac un ceai negru cu lapte. N-am nevoie decât să scobesc cu ceașca în pereții casei noastre fără tavan... ”


Tudor Chirilă, Exerciții de echilibru, pag 279

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers