luni, 20 ianuarie 2014

teatru

M. aștepta probabil să fiu surprinsă de faptul că a băut singură o șampanie
– era fericită că a reușit să intre în sesiune.
Lui Red i se părea o noutate faptul că a citit ceva într-o seară
– dar eu eram moartă.
Inertă. Hai să zâmbim și să-i facem pe ceilalți fericiți.
Ești fericită, iubito?
– apoi îi recit un sonet de Shakespeare.
Pierde-ți intensitatea, alunecă-mi printre degete:  făină, lapte, arde!
– plimbă-te dezbrăcată prin casă, vrei să mă seduci?
zâmbete, zâmbete. aplauze.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers