sâmbătă, 25 ianuarie 2014

singura poezie care mi-a plăcut înainte de Frost

Nu mi-au plăcut niciodată poeziile, mai ales în școala primară. Totuși, de Apolodor mi-a plăcut... era un fel de poveste, presupun că de-asta. Și faptul că mi-au plăcut mereu pinguinii... Și totuși, acum e prima oară când o citesc integral (în primară cred că am făcut doar primele 13 versuri).

Cartea cu Apolodor 
de Gellu Naum

«La circ, in Targul Mosilor,
 Pe gheata unui racitor,
 Traia voios si zambitor
 Un pinguin din Labrador.
 -Cum se numea?-Apolodor.
 -Si ce facea?-Canta la cor.
 Deci, nu era nici scamator,
 Nici acrobat, nici dansator;
 Facea si el ce-i mai usor:
 Canta la cor.(Era tenor)
 Grasut, curat, atragator
 In fracul lui stralucitor
 Asa era Apolodor.
 Dar intr-o zi Apolodor,
 Spre deznadejdea tuturor
 A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
 Imi place viata de corist
 Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
 De fratii mei din Labrador!
 O, de-as putea un ceas macar
 sa stau cu ei pe un ghetar...
 Apoi a plans Apolodor.
Cand l-a vazut pisoiul Tiț
 Plangand cu hohot si sughit
 I-a spus:-Prietene, ti-as da
 Mustata si codita mea,
 As da o litra de caimac ,
 As da orice sa te impac
 Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-Mi-e dor, mi-e dor
 De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
 Ariciul, daruindu-i ace
 Si ursul, cu un pumn de mure
 Proaspat culese din padure.
 Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
 Maestri cantareti la cor).
 Camila Suzi, cea mai trista,
 Plangea cu fata in batista,
 Ea ii fusese ca o mama
 Il invatase prima gama.
Dar el plangea: -Mi-e dor, mi-e dor
 De fratii mei din Labrador...
 Colegii lui Apolodor
 S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa
 Cu haina lui de catifea
 I-a ascultat si, ganditor
 S-a asezat pe canapea oftand:
 Sarmanul meu tenor...
 Se poate prapadi de dor...
 Sa plece dar spre Labrador.
 Si a plecat Apolodor.
 La inceput, a fost usor:
 L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
 Un avion, un bimotor
Si, stand picior peste picior,
 Canta , canta Apolodor
 Canta cu glasul de tenor
 Dar, intre timp, inflacarandu-l
 Naucitorul peisaj,
 Sari pe-o aripa cu gandul
 Sa dea dovada de curaj.
 Apoi, cu parasuta in spate
 Se zbengui Apolodor
 Ba agatandu-se de roate
 Ba stand calare pe motor
 Asa, cu zborul singuratic,
 Ar fi ajuns in Labrador
 Dar l-a lovit un nor zanatic
 Si a cazut Apolodor…
 La capul nord, la capul Nord
 Adapostit intr-un fiord
 Statea pe tarm Apolodor
 Posomorat si ganditor. Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
 Statea cu parasuta sparta
 Nu tu busola, nu tu harta...
 In larg vuia clocotitor
 Mare potopul apelor.
 Si se jelea Apolodor...
 O,fratii mei din Labrador,
 Adio voua, tuturor,
 Pesemne ca mi-e dat sa mor
 Aici, pe tarmul marilor
 Si ce pacat, eram tenor!
 Cantam frumos, cantam la cor...
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador,
Asa jelea Apolodor
Dar iata un vapor
Sirena suiera de zor
Cine esti?
Un calator.
Cum te numesti?
Apolodor
Si incotro?
Spre Labrador
Hai urca-te, Apolodor
Hai urca-te, Apolodor
Ai ceva drum de ocolit
Caci navigam spre Rasarit
Dar tot ajungi in Labrador
Hai urcate, Apolodor
Tunis
Si cum mergea Apolodor
 Si se gandea, cuprins de groaza:
 'Aicea imi e dat sa mor!'
 Dadu in calea lui de-o oaza
 Cu umbra multa si racoare,
 Cu arbori napaditi de floare,
 Cu tufe mari, de iasomie,
 Cu apa buna, de izvor.
 Si-a baut Apolodor
 Si a cantat cu bucurie...
 De sus, ascunsa langa cer,
 Pe creanga unui palmier
 L-a ascultat, intai cu frica,
 O foarte mica maimutica
 Iar el canta, fermecator,
 Cu glasu-i dulce, de tenor...
Si ea simti un inceput
 De sentiment necunoscut
 Ceva intre alean si dor,
 O tulburare, un fior,
 Acel ceva, profund si mut
 (In orice caz, foarte placut)
 Pe care il numim amor.
 Tinandu-si coada gratios
 Ea cobori pe creanga jos,
 Si, inclinandu-se usor
 In fata lui Apolodor,
 Ii darui trei portocale,
 O punga plina de migdale
 Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le!
 Sunt toate, toate, ale tale...
 Apoi, aceeasi maimutica
 De data asta fara frica
 Dar cu sfiala si mai multa-
 Il intreba cum se numeste.
 (Ca orisice persoana culta
 Vorbea, fireste, romaneste.)
 Si el a spus:-Apolodor..."
Si-atunci, aceeasi maimutica
 Sopti, rosindu-se usor,
 Dar fara urma de sfiala:
 -Desi sunt inca foarte mica
 (Abia la toamna merg la scoala),
 Nu am decat un singur dor:
 Sa fiu sotie de tenor.
 Deci, daca dragoste exista
 Si daca nu doresti cumva
 Sa vezi o maimutica trista,
 As vrea sa fiu sotia ta
 Si i-a raspuns Apolodor:
 -N-aveam de gand sa ma insor
 Dar, fiindca dragoste exista
 Si nu mi-ar fi placut nici mie
 Sa vad o maimutica trista,
 Sunt gata pentru cununie...»

EDIT: nu este postată toată, nu am găsit-o integral

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers