"Gustul poate favoriza moralitatea conduitei, [...]; dar prin el însuși și prin influența sa, gustul nu poate produce niciodată ceva moral." – F. Schiller
Ce părere aveți, sunt gustul și moralul la poluri opuse? Se poate să ne placă ceva care este moral? Gustul propriu reflectă ceva imoral? Dacă lumea se învârte în jurul unui gust imoral, atunci de ce moralul nostru are standarde diametral opuse? Ar trebui să dăm definiția moralului prin imoral? Dacă gustul ne definește, de ce am mai creat standarde morale? Sunt indiferent imposibile și ne fac să ne ascundem mereu gustul.
Sau poate că a urma gustul înseamnă a merge către autodistrugere (ce e interzis e plăcut, ce e plăcut nu e benefic pe termen lung) și de aceea avem nevoie de morală?
M.
Ce părere aveți, sunt gustul și moralul la poluri opuse? Se poate să ne placă ceva care este moral? Gustul propriu reflectă ceva imoral? Dacă lumea se învârte în jurul unui gust imoral, atunci de ce moralul nostru are standarde diametral opuse? Ar trebui să dăm definiția moralului prin imoral? Dacă gustul ne definește, de ce am mai creat standarde morale? Sunt indiferent imposibile și ne fac să ne ascundem mereu gustul.
Sau poate că a urma gustul înseamnă a merge către autodistrugere (ce e interzis e plăcut, ce e plăcut nu e benefic pe termen lung) și de aceea avem nevoie de morală?
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu