luni, 16 decembrie 2013

spumă de mare

în timp ce privește luminile orașului
ochii i se înconvoaie sub bronobițe de lacrimi
și frigul o înțeapă 
și își subțiază degetele făcând cercuri pe mașini
în aburul friguros
și fiecare respirație i se pierde în înălțimea înghețată
nu ninge, nu ninge, nu ninge
în depărtare se văd munți de lumină
să fie artificii, să fie lumini de crăciun, să fie avioane căzând?
e liniște
 și cerul e mai spumos decât marea

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers