marți, 24 decembrie 2013

go back to the previous reality

The truth is that we won't live happily ever after no watter what we'll do. No matter how much money, no matter how many travels we'd have, no matter how many people around us.
Still we can share smiles, right?

Nu știu sigur de ce, dar am o bănuială, oamenii încep să răspundă zâmbind atunci când există o conversație, indiferent de natura ei.
Bănuiala mea ar fi că eu zâmbesc mai tot timpul. Atunci când vorbesc, la fel. Ei acum, depinde și de tipul conversației, că doar n-o să zâmbești la mort (am făcut asta, O.K.? încercam să fiu amabilă, iar când eu sunt amabilă, zâmbesc și încerc să-l fac pe ăla din fața mea să zâmbească și el).
E bine că oamenii mai și zâmbesc. Uneori primesc prea multă ură în schimbul unul zâmbet (e o poveste lungă pe care probabil c-o să vi-o spun zilele astea...), dar ieri chiar am observat niște zâmbete în locuri unde nu te-ai fi așteptat. Cred că e vorba de Crăciun. Ideea asta a unei lumi în așteptarea a ceva, pentru că în restul anului practic nu așteptăm nimic, suntem prinși între iluzii mai puțin decât acum...


Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers