joi, 3 octombrie 2013

i was big when i was little (miku)

Buuun, m-am gândit să fac două postări separate, una pentru prezentarea succintă a premiului pe care l-am primit (postarea anterioară), alta (postarea curentă) în care să vorbesc pe larg despre ultimele evenimente.
În primul rând, premiul acesta a picat cum nu se putea mai bine. Am făcut o pauză uriașă după publicarea romanului, nu am mai vorbit deloc despre carte, am evitat orice referire făcută la acesta. Totuși, văd că nu m-a uitat toată lumea, pentru că din când în când mai apare câte-o întâmplare care îmi aduce aminte de lansarea romanului. I-am promis prof. Firan (și sper sper sper să mă țin de cuvânt) că de acum încolo o să-i trimit texte și poezii pentru revista Scrisul Românesc, asta după ce m-a certat că nu i-am trimis nimic în ultimii ani. Știu, știu, vina mea, dar am vrut o pauză... lucrurile o luaseră razna atunci.
Atmosfera a fost extrem de elegantă, lucru care mi-a plăcut enorm. Cu toate astea, discursurile lungi în care se menționa același lucru au fost destul de plictisitoare. În regulă, fiecare dorește să spună ceva, dar ce-ar fi să ne limităm toți la 30 de secunde, mai ales când sunt cel puțin 40 de invitați (printre care și o doamnă prof. din liceul în care am "studiat")?
Am semnat postarea anteriorară "-Elena" pentru că este strict vorba despre roman. Când e vorba de carte, Miku se retrage.

Acum să revenim la oile noastre...
Lucrurile o iau razna iarăși. Soră-mea, călătoriile (m-am săturat de drumul București-Craiova și viceversa), nunțile (God, v-ați hotărât toți să vă însurați?! da? măcar nu puneți nenorocitele de manele la nuntă! măcar la nuntă!!!), răceala (pentru că la nunta anterioară s-au pus manele, am ieșit afară, am tremurat de frig, am răcit; am băut vreo două pahare de vodcă, dar se pare că nu a ținut prea bine de cald), o colegă știe-tot de la facultate (măăăi, e bună fata, adică eu n-am nici-un stres, iar ea îmi dă toate informațiile - ieri m-a sunat de 5 ori) etcetc.

În drum spre casă mi-am luat o pizza, dar cum Red nu avea poftă de mâncare a rămas mai mult de jumătate. Toată săptămâna m-am trezit la 7 dimineața și am alergat prin București în căutarea a... diverse chestii, prin urmare, în seara aceasta o să trag draperia bine, o să dau centrala mai tare și o să merg să îmi iau un somn pe care mi l-am tot dorit de-a lungul săptămânii, dar care mi-a fost mereu spulberat de...copii [(&other staff)(?)].

- Miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog