miercuri, 10 iulie 2013

de ce îmi displac copiii

În majoritatea timpului nu urăsc copiii. În majoritatea timpului. Adică atunci câd ei stau cu părinții lor, iar eu nu îi văd. Bun. Când ei vin însă pe teritoriul meu, atunci apar problemele.

1. Copiii fac dezordine. Eu sunt o fire împrăștiată și dezordonată, dar știu fiecare lucru unde este în dezordinea mea. Dacă vine însă cineva și mută un lucru, o iau razna ca o muscă. Și știți cât de puțin de plac muștele.
2. Copiii sparg chestii. Cum ar fi ceainicul bunicii de când era tânără, paharele mele de colecție Coca Cola, farfurii etc etc. Dă-le încolo de chestii, ideea e că ei creează indiscomfort
3. Vorbesc continuu. Cântă, țipă, plâng, dansează, râd. Da, dar nu la 8 dimineața. De două săptămâni nu mai știu ce înseamnă somn după 8.
4. Sunt enervanți și plicticoși. No explication needed.
5. Vor să facă chestii. Să picteze, să deseneze, să te joci cu ei. Nu, eu nu fac așa ceva.

Să ai copil e un job full time. De-asta n-o să-mi "iau" niciodată copil. De ce să mă leg la cap când nu mă doare? Îmi displace totul la ei. Nu, parcă sună prea dur. Îmi displac atunci când se presupune că eu trebuie să am grijă de ei. Bleah. Pe de altă parte îmi plac. 5 minute. Nimic mai mult.

– Miku
P.S. asta pe scurt; aș putea scrie romane întregi despre cât de mult îmi displac:))

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog