joi, 9 mai 2013

[short story] Wake up Call - Maroon 5 inspired

Wake Up Call 
I'm so sorry, darling
Did I do the wrong thing?
Oh, what was I thinking?
Is his heart still beating?

Ea-l privi agitată. Stăteau de ceva timp în Mustangul lui roșu și soarele bătea arzător prin parbrizul murdărit de sânge și praf. Dermatograful i se întinsese în jurul ochilor, părul îi era ud și câteva șuvițe i se lipiseră de față. Erau undeva la ieșirea orașului, sub podul cel mare care separa calea ferată de autostradă. Nu era nimeni în jur care să le observe prezența. Nimeni care să o salveze.
– M-ai mințit, spuse el oftând.
– Știu. Ea-și roti privirea în jur uitându-se după vreun trecător. În respirație i se citea ușor agitația și mâinile îi tremurau în poală.
– Minciună după minciună.
Vorbele lui cădeau cu o repeziciune usturătoare. Știa că îl mințise și își știa vinovăția, dar îl iubise. Tonul vocii lui îi dădea fiori de teamă.
– Eu…
– Nu-ți face probleme. Toate astea s-au întâmplat din vina mea. Nu ar fi trebuit să las lucrurile sa meargă atât de departe.
Se rezemă de spătarul scaunului și își închise ochii, timp în care el oftă. Mâna lui trecu încet de pe volan peste mâna ei, apoi pe coapse. Apropiindu-se de urechea ei, își șopti rar toată ura pe care i-o purta. În momentul în care ea deschise ochii, el o prinse de ceafă, strângând-o în așa fel încât ea își lăsă intantaneu capul pe spate. Oasele se strânseră sub puterea lui, iar ea-l trase mai aproape de ea, mai aproape de gura ei.
Sângele uscat de pe bancheta din spate împrăștia un miros îmbâcsit, corpul mort îi îngrețoșa privirea, iar săruturile lui lipicioase se lăsară în jos, amestecându-se cu toropeala căldurii după-amiezii de august prematur. 
– Mă vezi, râse el nervos, o am chiar aici, o fut chiar aici, în fața morții tale!
Vorbele lui, adresate unui corp inert se sparseră în aerul mizer.
Mâinile lui se jucau rapide cu sânii ei, masându-i sfârcurile, trăgându-i  limba în gura lui, mușcându-i buzele, sugându-i sângele. Ochii lor priveau într-o lume diferită și amândoi știau că noaptea trecută, în camera întunecată a hotelului în care se consumaseră sferturi și jumătăți și fracțiuni de orgasme animalice, nu fusese prima care distrusese sufletele amândurora.
Ușa se deschisese cu putere la începutul nopții trecute, iar cei doi se răstunaseră în pat, apoi pe jos, apoi hainele le descoperiseră pielea și dorința de iubire. Patul cu așternuturi proaspete fusese murdărit cu ușurința zborului unui fulg de zăpadă iar noaptea se strecurase între cei doi cu puterea unui uliu tânăr. Nu se auzea nimic de-afară, liniștea asurzitoare era întreruptă de zgomotele lor amalgamate, nu era lună pe cer și nu exista nici-o stea care să îndeplinească dorințe. Era o noapte neagră.
Buzele lor se opriră pentru o secundă și își țintuiră priviri nebune în ochi. El văzu în ochii ei trecutul, ea se stinse încet, încet. Mâinile îi tremurau stând pe umerii lui, iar obrajii începuseră să-i ia foc. Corpurile le erau apropiate, presate, amestecate.
În ochii lui se desfășurau evenimentele nopții trecute. După ce-și oprise mașina în fața hotelului, urcase scările cu pași mari. În spatele său se ridica ușor praful și ochii îi ardeau de nebunia trădării. Se izbise de ușă, lovise ușa, spărsese yala, respirația i se trăgea prin corp ca un glonte gelatinos.
Privirea i se aruncă pe cele două corpuri mutilate într-o plăcere animalică în patul lui, în patul lor. Când ea se ridică să-l apere pe cel din pat, el o luă razna. Avusese mintea calmă, dar mâna sa reacționă fără vreo limită. Mintea îi era departe, departe de el, departe de cei doi și tot ce făcu fu să-l omoare pe celălalt. Apoi, când lacrimile ei începură să urle la el, când începu să vadă realitatea, aruncară corpul pe bancheta din spate a Mustangului său și ieșiră din oraș.
Ea-l trase afară din mașină. Sfârcurile întărite îi ieșeau din sutien, iar corpul îi ardea de teamă și transpirație. Privindu-și consortul zâmbitor, apăsă pe o telecomandă mică pe care o ținuse bine în mână încă de când el o pusese să aleagă. El o luă de mână și alergară într-un pas sacadat spre lacul care se întindea la o distanță mică de explozia din spatele lor.
Se aruncară în apa rece, iar el îi spălă sângele de pe față, de pe gât, de pe coapse. Urmele lor rămaseră în spate, pentru că șoaptele se zbătură din nou, din nou, din nou, către un alt orgasm.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers